Radioterapia este un tratament local cu aplicabilitate în toate stadiile cancerului pulmonar. Ea poate fi și combinată cu un tratament general, precum chimioterapia.
Radioterapia este un tratament local cu aplicabilitate în toate stadiile cancerului pulmonar – fie înlocuind, în anumite situaţii, chirurgia, fie completând-o. Ea poate fi și combinată cu un tratament general, precum chimioterapia, cele două potenţându-și astfel reciproc efectele.
Cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer la nivel mondial (aproximativ 2 milioane de cazuri noi) și cel care cauzează cel mai mare număr de vieţi pierdute (1,8 milioane).
Prognosticul acestor pacienţi depinde de mai mulţi factori, printre care stadiul în care se află boala în momentul diagnosticului și caracteristicile anatomopatologice ale tumorii.
Mutaţiile care au cauzat apariţia și dezvoltarea acesteia îi dictează comportamentul, respectiv viteza creșterii, capacitatea de invazie locală sau de metastazare și
răspunsul la tratament.
Majoritatea statisticilor iau în considerare cele mai frecvente tipuri histopatologice: cancerul pulmonar cu celule mici (Small Cell Lung Cancer – SCLC), reprezentând 13% dintre cazuri, și respectiv adenocarcinomul, carcinomul scuamos și carcinomul cu celule mari, cele trei tipuri fiind grupate sub denumirea de „Non Small Lung
Cancer” (NSLC) – 84% dintre cazuri.
Stadializarea cancerului pulmonar se face în funcţie de dimensiunea tumorii, extinderea la structurile învecinate, metastazarea pe cale limfatică (ganglionară) sau pe cale hematogenă (la nivelul glandelor suprarenale, hepatic, cerebral, osos sau chiar pulmonar –
contralateral sau ipsilateral).
Decizia asupra celui mai potrivit tratament se ia de comun acord, de minimum trei medici: medicul curant, un medic oncolog medical și un radioterapeut, dar este de dorit să fie implicaţi și un medic chirurg, un imagist și un anatomopatolog.
Tratamentul poate fi unul local, prin chirurgie și/sau radioterapie, la care se poate asocia un tratament cu efect general: chimioterapie și/sau terapii noi (imunoterapie, tratamente moleculare ţintite). În stadiile foarte avansate, în care boala nu poate fi stopată, se urmărește păstrarea calităţii vieţii la maximul posibil, prin controlarea simptomelor.
Radioterapia este un tratament local, care are aplicabilitate în toate stadiile cancerului pulmonar – fie înlocuind, în anumite situaţii, chirurgia, fie completând-o. De asemenea, poate fi combinată cu un tratament general, cum este chimioterapia, pentru a-și potenţa reciproc efectele.
Chirurgia înlătură tumora macroscopică, iar radioterapia administrată ulterior se adresează celulelor maligne rămase în ţesuturile aparent sănătoase, fiind cunoscut faptul că acestea se pot găsi în volumul de ţesut învecinat până la o distanţă de aproximativ 2-3 cm de limita aparentă.
Tratamentele generale – chimioterapia, imunoterapia, tratamentele moleculare ţintite – acţionează atât asupra tumorii, cât și asupra celulelor maligne din vecinătate sau de la distanţă, fie din fluxul sanguin, fie deja cantonate în ganglionii limfatici sau în ţesuturile susceptibile de a dezvolta metastaze.
Sensibilitatea celulelor tumorale la diferiţi agenţi chimici sau biologici variază în funcţie de tipul histopatologic și gradul de diferenţiere faţă de ţesuturile normale, precum și în funcţie de doza administrată și intervalul dintre administrări. Celulele maligne pot fi de la început rezistente la acţiunea unor substanţe terapeutice sau se pot adapta ulterior, dezvoltând mecanisme de neutralizare pentru a-și asigura continuarea proliferării.
Sensibilitatea la radioterapie este mai puţin influenţată de tipul histopatologic sau de aceste mecanisme de adaptare. Distrugerea tumorilor prin iradiere are la bază leziunile ADN produse fie direct, fie indirect, prin intermediul speciilor reactive ale oxigenului rezultate în urma ionizărilor.
Tratamentul se face prin fascicule de radiaţie cu energie înaltă, a căror traiectorie este calculată folosind programe speciale, pentru o direcţionare foarte precisă. Radiaţia ionizantă trebuie să ajungă exact în zona tumorală sau în cea de unde aceasta a fost extirpată, evitându-se vătămarea ţesuturilor sănătoase aflate în vecinătate.
În ultima perioadă, în domeniul radioterapiei au fost făcute progrese importante din punct de vedere tehnic, prin încorporarea metodelor imagistice tot mai exacte și utilizarea sistemelor sofisticate de planificare digitală. Precizia cu care este ţintită zona de tratat se află în limite mai mici de 5 mm în marea majoritate a cazurilor, uneori chiar mai puţin.
Radioterapia convenţională constă în administrarea fracţionată a dozei de radiaţii, 5 zile pe săptămână, pe o perioadă de până la 5-7 săptămâni. Tehnicile noi de radioterapie, mai exacte, permit administrarea unei doze echivalente în mai puţine ședinţe de tratament, cu obţinerea unui efect terapeutic cel puţin la fel de bun, dar fără creșterea incidenţei efectelor adverse.
Realizarea unui plan de tratament de radioterapie presupune mai multe etape și respectarea unor limitări de doză pentru organele care se află în vecinătatea volumului ţintit. Aceste constrângeri sunt stabilite în așa fel încât riscul reacţiilor adverse tardive să fie sub 5%.
Reacţiile adverse acute, similare inflamaţiilor cauzate de alţi agenţi fizici, chimici sau biologici, sunt complet reversibile după terminarea tratamentului și, de asemenea, controlabile în cea mai mare parte prin tratamente simptomatice. Cancerele de tip „small cell” și „non-small cell” sunt tratate diferit, ca urmare a particularităţilor în istoria lor naturală și a răspunsului la diferitele terapii.
În cazul carcinoamelor pulmonare de tip „non-small”, dacă nu există metastaze și tumora poate fi excizată, în condiţiile în care starea generală a pacientului o permite, chirurgia reprezintă tratamentul de elecţie. Dacă tumora are dimensiuni mici, dacă rezecţia este completă, cu margini de siguranţă și fără extindere la ganglionii limfatici regionali, nu s-a dovedit necesitatea unui tratament suplimentar, pacientul fiind urmărit prin controale periodice, pentru a se depista o eventuală reluare de evoluţie a bolii.
Dacă pacientul nu dorește intervenţia chirurgicală sau are o stare generală care nu permite efectuarea acesteia, chirurgia poate fi înlocuită cu radioterapia. În cazul aplicării radioterapiei stereotactice (Stereotactic Body Radiation Therapy – SBRT sau Stereotactic Ablative Radiotherapy – SABR), ratele controlului local și ale supravieţuirii generale sunt foarte bune, similare chirurgiei și mai mari decât pentru radioterapia convenţională.
Dacă pe piesa chirurgicală sunt identificate celule tumorale la nivelul marginilor de rezecţie sau la nivelul ganglionilor limfatici (mai ales dacă numărul ganglionilor pozitivi este mare, dacă sunt situaţi la distanţă de tumora primară sau dacă celulele maligne depășesc capsula ganglionară), se recomandă radioterapia adjuvantă, pentru scăderea riscului de recidivă loco-regională.
Pentru tumori aflate la limita rezecabilităţii, se încearcă micșorarea extensiei acesteia prin administrare de tratament neoadjuvant (chimioterapie, cu sau fără radioterapie), iar dacă nu se obţine un răspuns care să permită intervenţia chirurgicală, se continuă tratamentul combinat până la doze mai mari, ca tratament definitiv. Dacă tumora este nerezecabilă, se optează pentru radiochimioterapie ca tratament cu intenţie curativă.
În prezenţa unui cancer pulmonar avansat sau metastatic, radioterapia aduce beneficii în cazul sindroamelor cauzate de comprimarea venei cave superioare de către tumora în sine sau de adenopatiile hilare ori în cazul sindromului de hipertensiune intracraniană cauzat de metastaze cerebrale. Metastazele osoase pot să ducă la compresiunea măduvei spinării, cu simptome neurologice asociate, care pot cauza tulburări motorii, senzitive sau vegetative.
Durerea cauzată de metastazele osoase răspunde în general la radioterapie, chiar și la administrarea unei ședinţe unice, tratamentul putând fi repetat la nevoie, în funcţie de localizare. Radioterapia paliativă cu rol hemostatic este folosită, de asemenea, în caz de hemoptizie de cauză oncologică.
Carcinomul pulmonar „small cell” este mai agresiv, crește și se extinde mai repede, ceea ce îl face mai sensibil la chimioterapie, aceasta reprezentând principala armă terapeutică, dar și la radioterapie. Din păcate, rata de recidivă este mare, după un răspuns iniţial foarte bun.
Deosebirea faţă de cancerul NSCLC este că la pacienţii cu acest tip de cancer, care au răspuns sau măcar nu au progresat după tratamentul primar, se practică o iradiere cerebrală profilactică, pentru a se evita sau măcar amâna dezvoltarea metastazelor cerebrale. Administrarea concomitentă de memantină și evitarea iradierii hipocampului scad riscul deteriorării cognitive, care poate apărea la supravieţuitorii de lungă durată.
Cu excepţia câtorva ţări, există un deficit în accesibilitatea acestui tratament cost-eficient, atât la nivel mondial, cât și în România. Radioterapia ar trebui să fie disponibilă în timp util pentru toţi pacienţii care au nevoie de ea, în centre care să fie relativ uniform răspândite în teritoriu, pentru a permite administrarea ei în regim ambulatoriu.
Din fericire, în ultimii ani, în România au început să fie construite sau modernizate mai multe centre de stat și private, în care pacienţii beneficiază de tratament decontat prin casa de asigurări de sănătate.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
