Lăsând la o parte argumentele umanitare, nu se ia în considerare faptul că într-o comunitate evoluţia unor boli transmisibile poate fi influenţată și de existenţa unor persoane care nu sunt integrate în viaţa socială din diverse motive: materiale, izolate din cauza unor handicapuri multiple, necooperante ori cu tulburări ale conștiinţei (în cazul bolnavilor psihici) sau care duc o viaţă de nomazi.

În cazul primelor categorii se remarcă faptul că majoritatea sunt oameni fără adăpost, subnutriţi, supuși intemperiilor și, bineînţeles, riscului de îmbolnăviri diverse, inclusiv de gripă. Contactele între aceste persoane pot fi de grup, dar ocazional și cu alte persoane, prin trecerea lor prin centrele de asistenţă socială, ceea ce poate facilita răspândirea gripei în
comunitate.

Îmbolnăvirea de gripă la aceste persoane poate avea evoluţii imprevizibile, deoarece ele nu au acces curent la asistenţă medicală și ajung la medic/instituţie medicală doar în stare gravă sau, în unele cazuri, decedează fără o cauză aparentă de boală. Din această categorie de persoane, la care nu se știe decât foarte puţin sau deloc despre patologia cronică asociată, fac parte indivizi din toate grupele de vârstă.

Persoanele cu handicap fizic sau mental

Persoanele cu handicapuri multiple pot contracta gripa de la cei care-i îngrijesc sau de la un membru al familiei, mai ales dacă acesta este un copil de vârstă școlară. Evoluţia gripei la acești indivizi adesea este severă, pentru că de cele mai multe ori sunt imobilizaţi la pat, se alimentează cu dificultate și nu întotdeauna beneficiază de o igienă corespunzătoare.

În ceea ce-i privește pe bolnavii psihic, aceștia, chiar dacă sunt instituţionalizaţi, nu cooperează în relatarea unor simptome de boală, singurele simptome care pot fi observate la ei fiind tusea și febra (dacă se poate determina).

Tulburările conștiinţei se pot reflecta și în modul de alimentare (deseori sunt subnutriţi), portul îmbrăcămintei (pot fi îmbrăcaţi sumar indiferent de temperatura ambiantă), nu pot fi izolaţi în caz de îmbolnăvire și deseori nu acceptă tratamentul sau au o igienă precară.

În acest context pot apărea focare de infecţii respiratorii acute, inclusiv de gripă, care se răspândește ușor și evoluează deseori cu complicaţii.
Același lucru poate fi remarcat și la bolnavii psihic din ambulatoriu, care nu cooperează și sunt greu de tratat și izolat.

Nomazii pot favoriza răspândirea bolii

O categorie aparte este reprezentată de grupurile de persoane care duc o viaţă nomadă, la care apariţia unor cazuri de gripă poate trece neobservată până la producerea unor complicaţii sau chiar a unor decese. Schimbarea frecventă a locaţiilor și apropierea de așezările populaţiilor stabile în sezonul rece pot favoriza răspândirea gripei sezoniere și chiar a gripei pandemice.

Și la această categorie de persoane se evidenţiază factori care favorizează îmbolnăvirea și evoluţia severă a unor boli (inclusiv gripa), printre care: locuinţe necorespunzătoare (improvizate, neîncălzite suficient, neaerate și aglomerate), alimentaţie insuficientă, îmbrăcăminte sumară, igienă precară și, nu în ultimul rând, lipsa accesului sistematic la
asistenţa medicală.

Vaccinarea antigripală a acestor persoane este extrem de dificilă chiar și în ţările dezvoltate, deoarece nu există o evidenţă exactă a lor. De cele mai multe ori, aceste persoane refuză imunizarea și nu întotdeauna autorităţile de sănătate publică le iau în considerare în strategiile naţionale de vaccinare.

Pentru un bun control al gripei...

Dacă se are în vedere faptul că gripa poate fi controlată într-o comunitate prin vaccinarea, într-un număr cât mai mare, a persoanelor cu risc de complicaţii și a celor cu rol important în răspândirea infecţiei, trebuie încercată imunizarea tuturor acestor persoane.

Copiii și adulţii care merg în adăposturi în timpul sezonului rece, bolnavii psihic instituţionalizaţi și persoanele din categoriile menţionate mai sus se pot vaccina, în cazul în care ajung să fie internaţi în spital pentru diferite afecţiuni în timpul sezonului rece, la externare.

În ceea ce privește vaccinarea persoanelor cu handicapuri multiple, abordarea este mai simplă pentru că ele sunt în evidenţa serviciilor de asistenţă socială și ar putea fi efectuată de personalul care acordă asistenţa la domiciliu. Considerăm că vaccinarea acestor categorii este o acţiune profund umanitară, dar și o măsură importantă de sănătate
publică.