Pacienţii diagnosticaţi cu boala Parkinson au dreptul, în România, la compensare 100% pentru tratamentele farmacologice specifice. Desigur că nimeni nu le poate nega utilitatea, eficacitatea și nici preţul. Dar, oare, câţi dintre medicii care prescriu aceste reţete compensate recomandă pacienţilor exerciţiile fizice, atât de importante și ieftine, cu efecte adjuvante terapiilor specifice?

În plus, ele au și rol terapeutic propriu, demonstrat în studii efectuate atât la animale, cât și la om, fiind benefice nu numai pentru simptomele motorii, ci și pentru cele non-motorii (anxietate, depresie, declin cognitiv, somn, constipaţie, nicturie, hipotensiune ortostatică etc.).

Exerciţiile fizice revin în actualitate

Un subiect care pare că a revenit în actualitate, după ce o lungă perioadă de timp a fost uitat, este abordarea non-farmacologică a bolii Parkinson. Tratamentul non-farmacologic constă în exerciţii fizice, gimnastică aerobică sau cu greutăţi, plimbări în aer liber (nordic walking), fizioterapie, masaj, hidroterapie, înot, exerciţii multimodale (dans – tango, dansuri populare din Sardinia – și tai-chi), yoga, terapie comportamentală, ocupaţională, muzicoterapie, mindfulness, psihoterapie etc.

Sunt tratamente non-farmacologice accesibile, nu necesită aprobări speciale și se adresează unui număr mare de simptome asociate bolii Parkinson. Medicul personalizează prescrierea lor, în funcţie de forma clinică și de stadiul evolutiv al bolii, de prezenţa comorbidităţilor sau de
necesitatea prevenirii acestora și, nu în ultimul rând, de dorinţa pacientului.

Bradikinezia (lentoarea), rigiditatea (tonusul muscular crescut), instabilitatea și tulburările mersului predispun pacienţii cu boala Parkinson la sedentarism – unul dintre factorii de risc majori implicaţi în creșterea dizabilităţii fizice, și nu numai. Lipsa interacţiunilor sociale, izolarea, renunţarea la activităţi plăcute (hobby-uri) determină apariţia sau accentuarea unor tulburări psihice de tipul anxietăţii, depresiei, apatiei, declinului cognitiv etc.

Prevenim sau tratăm?

Exerciţiul fizic nu combate numai sedentarismul, ci reduce și riscul instalării comorbidităţilor (obezitate, boli cardiovasculare, diabet, constipaţie, demenţă). El vizează în mod direct scăderea rigidităţii musculare și stimularea musculaturii, creșterea mobilităţii articulare, reducerea fatigabilităţii și creșterea rezistenţei la efort, ameliorarea flexibilităţii, a mersului, a stabilităţii posturale, a coordonării, a mișcărilor de fineţe, dar și a stării psihice.

Toate acestea conduc la menţinerea independenţei și la o calitate superioară a vieţii. S-a demonstrat știinţific, în ultimii zece ani, că exerciţiul fizic iniţiat precoce în evoluţia bolii poate avea un rol foarte important, stimulând diferite arii cerebrale. Se creează reţele neuronale noi, reducând degenerarea, depunerea de amiloid și moartea neuronală, având astfel un efect important în ameliorarea depresiei, a somnului și în încetinirea declinului cognitiv, un fenomen frecvent întâlnit în boala Parkinson.

Statisticile susţin că 50-80% dintre pacienţi pot dezvolta demenţă după 10-15 ani de evoluţie a bolii. Așadar, nu ar fi mai ușor să prevenim, decât să tratăm, tratamentele nefiind curative, ci doar simptomatice și prezentând inevitabil efecte secundare?

Medicul nu trebuie să fie o barieră

Desigur că există și o serie de bariere individuale sau generate de societate. Cele individuale sunt legate de: personalitate, obiceiuri, stil de viaţă, vârstă, rezistenţa la efort, nivelul cognitiv, lipsa motivaţiei, lipsa de încredere, statutul socio-economic sau simptome non-motorii ori motorii severe. Barierele sociale constau în disponibilitatea resurselor (sală de fitness, piscină, personal calificat) și în caracteristici culturale (modul în care sunt percepute și acceptate aceste terapii), precum și în nivelul de educaţie și de susţinere ale anturajului.

Unele dintre aceste bariere pot fi îndepărtate prin comunicare, educaţie, creșterea încrederii în sine și în medicul curant. Un lucru este însă cert: medicul nu trebuie să fie o barieră! El trebuie să fie conștient de importanţa acestor terapii non-farmacologice și să le prescrie, personalizat, pe o reţetă ce va însoţi întotdeauna clasica reţetă compensată conţinând terapiile farmacologice.

Se întâmplă și la noi

Ziua de 11 aprilie (ziua în care s-a născut James William Keys Parkinson, cel care a descris primul această boală) a fost declarată Ziua Mondială a bolii Parkinson. În această zi se organizează, anual, în toată lumea, întâlniri și manifestări știinţifice, cu scopul de a crește nivelul de educaţie a populaţiei, dar și de a aduce în atenţia personalului medical cele mai noi date știinţifice utile îngrijirii și tratării pacienţilor cu boala Parkinson.

În ţara noastră, anul acesta, două mari evenimente știinţifice marchează ziua de 11 aprilie. În 31 martie și 1 aprilie s-a desfășurat, la Brașov, ediţia a treia a Școlii de iarnă „Boala Parkinson și alte tulburări de mișcare” – manifestare de înalt nivel știinţific, cu o largă și valoroasă participare internaţională.

Organizatori au fost conf. dr. Cristian Falup-Pecurariu (Universitatea Transilvania Brașov), director al cursului, și prof. dr. K. Ray Chaudhuri (King,s College, Londra, Marea Britanie), codirector, totul sub egida Societăţii de Boală Parkinson și Tulburări de Mișcare.

La Iași, zilele de 11 și 12 aprilie vor fi dedicate Conferinţei Naţionale de Neuroștiinţe Moderne „Boala Parkinson & alte tulburări de mișcare”, organizată sub patronajul Societăţii de Neurologie din România și al Societăţii Române de Neurochirurgie. Organizatori sunt conf. dr. Lucian Eva (Universitatea Apollonia Iași) și prof. dr. Dan Iulian Cuciureanu (UMF „Gr. T. Popa” Iași).

Citiți și: Test pentru diagnosticul bolii Parkinson