Inclusă de mai multă vreme în categoria de
risc de complicaţii şi deces, sarcina este încă obiectul unor controverse
privind utilitatea şi efectul vaccinării antigripale asupra produsului de
concepţie. Unii obstetricieni incriminează încă un presupus efect teratogen,
atribuit în general mai multor vaccinuri, fără ca această opinie să fie în
vreun fel documentată ştiinţific. Se confundă, în această abordare, vaccinurile
inactivate cu cele vii atenuate şi se exagerează, în cazul primelor, efectele
secundare care ar contraindica vaccinarea.
În decizia vaccinării antigripale la gravide
trebuie pornit de la evoluţia gripei la acestea, evidenţiată de foarte multe
studii. Graviditatea implică modificări hemodinamice (creşterea frecvenţei
cardiace, creşterea masei sanguine, creşterea greutăţii corporale, retenţie de
lichide), ale capacităţii pulmonare (presiune prin uterul gravid asupra
diafragmului în lunile avansate de sarcină) şi modificări ale rezistenţei la
infecţii prin scădere relativă a proteinelor (transfer placentar) şi inducerea
unei toleranţe imunologice a produsului de concepţie, care se însoţeşte de o
diminuare a răspunsului imun. În acest context de modificări fiziologice, orice
infecţie (inclusiv cea gripală) poate fi însoţită de o rată crescută de
complicaţii şi uneori de deces; această rată ajunge, în unele studii, până la
5% în cazul epidemiilor severe, aceste evoluţii fiind evidenţiate în
majoritatea cazurilor la femeile gravide sănătoase. În plus, se uită că, din
femeile gravide, 5–10% prezintă boli cronice asociate, care potenţează
riscurile de complicaţii şi deces. În mod paradoxal, medicii de familie
recomandă vaccinarea la gravide mai mult decât obstetricienii, aceştia din urmă
invocând chiar, în cazul gravidelor cu boli cronice asociate, riscul de malformaţii
când imunizarea se face în primul trimestru, agravarea bolii sau naştere
prematură.
În fapt, reacţiile secundare ale vaccinului gripal sunt majoritar locale
(10–15% din cazuri), iar reacţiile generale (febră moderată, cefalee etc.) apar
la mai puţin de 1% din gravidele vaccinate, ambele tipuri de reacţii fiind de
scurtă durată, uşor de combătut şi minore în comparaţie cu simptomatologia
gripei. Se ignoră că gripa poate evolua relativ frecvent cu febră peste 38°C,
tuse (poate declanşa contracţii), cefalee intensă, rinoree abundentă, astenie şi
stare generală modificată, care imobilizează gravida la pat, accentuând în
acest fel staza venoasă la membrele inferioare şi crescând efortul cardiac. În
ceea ce priveşte spitalizările femeilor gravide în timpul sezonului gripal,
acestea ajung, în unele studii, la 1,2% din gravidele cu boli cronice asociate în
cel de al treilea trimestru de sarcină şi la 0,068% din cele sănătoase.
În sezonul gripal se înregistrează şi un număr
mare de infecţii respiratorii acute la gravide (rata este de 25%), iar în
ultimul trimestru de sarcină infecţiile acute respiratorii sunt de aproximativ
cinci ori mai multe decât cele raportate la aceleaşi femei în anul premergător
sarcinii. A existat multă vreme reţinere în vaccinarea gravidelor în primul
trimestru de sarcină, de teama că reacţia febrilă postvaccinală ar putea
influenţa evoluţia sarcinii sau ar avea efecte nocive asupra produsului de
concepţie; după ce s-au obţinut rezultatele studiilor pe termen lung, s-a
eliminat această restrictie. În prezent, recomandările OMS, CDC Atlanta şi ECDC
menţionează expres că gravidele pot fi vaccinate în orice perioadă a sarcinii,
pentru a se putea oferi protecţie pe toată durata epidemiei de gripă. Efectul
benefic al vaccinării gravidelor se extinde şi la nou-născuţi, dar şi la
sugarii mici (cu vârsta sub 6 luni), deoarece anticorpii materni (IgG) trec
transplacentar şi prin lapte, asigurând o protecţie de cel puţin şase luni. Mai
multe studii au evidenţiat o incidenţă crescută a îmbolnăvirilor de gripă la
copiii cu vârsta sub 6 luni, cu rate mari de complicaţii şi deces, în
perioadele de activitate epidemică; cum această categorie de vârstă nu se
vaccinează direct, o soluţie de protejare ar fi vaccinarea sistematică a
gravidelor şi a mamelor. Pornind de la aceste evidenţe, studii ulterioare au arătat
că vaccinarea gravidelor şi a mamelor reduce cu 65% infecţiile gripale
confirmate la copiii cu vârsta sub 6 luni şi cu 36% bolile respiratorii febrile
la mame şi respectiv cu 29% la copii.
În România,
gravidele nu se vaccinează sistematic (sau deloc), nici măcar cele cu boli
cronice asociate, existând şi în această situaţie prejudecata unor presupuse
efecte adverse severe duble asupra sarcinii şi bolii cronice asociate. Astfel,
gripa epidemică poate ajunge să aibă un impact necontrolat asupra acestei
categorii de mare risc, recunoscută şi inserată în toate strategiile de
prevenire şi combatere a gripei. Este nevoie de curaj şi de o conştientizare a
efectului benefic al vaccinării antigripale pentru femeia gravidă şi pentru
comunitate, din partea medicilor de familie, obstetricieni sau de alte
specialităţi, dar şi din partea populaţiei.