Persoanele în vârstă sunt ţinta preferată a
tuturor strategiilor de prevenire şi control ale gripei. Fără a fi nevoie de
studii speciale, când este vorba de această categorie de vârstă, medicii,
populaţia, dar şi mass-media sunt unanime în a considera că vaccinarea
antigripală este o măsură benefică. În ultimul timp, au început să fie intens
discutate două aspecte ale intervenţiilor medicale: utilitatea (pentru individ
sau comunitate) şi etica (evaluarea trebuie să ţină cont de drepturile
fundamentale ale omului). Necesitatea de a aplica în imunizările împotriva unor
boli cu impact în masă cele două criterii intervine mai ales în condiţiile unor
resurse limitate sau a unor situaţii de criză (epidemii,
pandemii).
Analiza mai multor rate de impact ale gripei
asupra persoanelor în vârstă (vezi
tabel) arată că vaccinarea antigripală are o utilitate individuală relativ
mai mare decât cea comunitară atunci când se analizează toate persoanele cu vârsta
peste 65 de ani. Dacă se analizează separat persoanele peste 65 de ani sănătoase
şi cele cu cel puţin o condiţie patologică asociată, utilitatea comunitară a
vaccinării antigripale este cel puţin egală cu cea individuală.
Vaccinarea antigripală
a persoanelor în vârstă îndeplineşte toate criteriile etice ale intervenţiilor
medicale. Această abordare în strategiile vaccinale este consecinţa unor studii
recente, care par să clatine „dogma“ beneficiului vaccinării antigripale la
toate persoanele cu vârsta peste 65 de ani, mai ales prin reducerea mortalităţii.
S-a evidenţiat că reducerea mortalităţii cu cca 40% apare mai ales la
persoanele vârstnice cu o boală cronică asociată, cu condiţia că din evaluare
să se excludă persoanele sănătoase. În cazul persoanelor cu vârsta peste 65 de
ani instituţionalizate, reducerea ar putea ajunge chiar la 90%. Reducerile
aparent mai mari ale mortalităţii se datorează aşa-numiţilor „pacienţi buni“
(utilizatori sănătoşi), care sunt informaţi asupra sănătăţii lor, fac exerciţii
fizice cu regularitate, nu fumează, beau moderat, mănâncă sănătos, efectuează
vizite medicale periodice, iau medicamentele prescrise şi se vaccinează
antigripal în fiecare an (Eurich, 2008).
Noile evidenţe nu vor schimba strategiile
vaccinale care urmăresc creşterea acoperirii vaccinale la persoanele în vârstă
având ca ţintă atingerea unor niveluri ale vaccinărilor de cca 75% în prezent şi
de 100% în următorii ani, dar a apărut clar necesitatea prioritizării şi la
această categorie de vârstă, în sensul luării în considerare la vaccinare şi a
unei boli cronice asociate.
În România, acoperirea vaccinală a
persoanelor cu vârsta peste 65 de ani a atins nivelul de 50% în sezonul
2007/2008, dar a scăzut treptat în următorii ani, ajungând în sezonul 2013/2014
la doar 9% şi asta în contextul în care OMS şi UE recomandau (ianuarie 2014) o
acoperire de cca 75% la persoanele în vârstă în ţările membre.
