Boli cronice bronhopulmonare: bronşita cronică,
bronşiectazia, silicoza, fibroza pulmonară, emfizemul pulmonar, astmul bronşic.
Boli cronice cardiovasculare: sechele de infarct
miocardic, boala coronariană ischemică cronică, bolile congenitale de cord,
tulburările de ritm, insuficienţa cardiacă.
Boli renale severe: insuficienţa renală
cronică, sindromul nefrotic.
Anemii severe.
Afecţiuni hepatice severe: ciroza hepatică,
hepatita cronică evolutivă.
Diabetul zaharat.
Disfuncţii cognitive, leziuni ale măduvei
spinării, tulburări neuromusculare – care influenţează capacitatea pulmonară şi
eliminarea secreţiilor traheobronşice.
Amintim, în cele ce urmează, modificările
produse de infecţia gripală, care pot decompensa afecţiunile cronice sau pot
favoriza apariţia complicaţiilor.
Febra
creşte frecvenţa cardiacă şi respiratorie, favorizează deshidratarea şi reduce
filtratul glomerular; poate determina convulsii la copii. Efecte posibile:
decompensare cardiacă şi a hematozei pulmonare, poate creşte retenţia azotată şi
valoarea glicemiei, leziuni cerebrale în urma convulsiilor repetate sau
prelungite, accentuarea unei ischemii coronariene preexistente.
Încărcarea
bronşică: decompensare cardiacă şi respiratorie prin creşterea frecvenţei
cardiace şi a stazei pulmonare, accentuarea efortului de tuse, favorizarea
suprainfecţiei bacteriene bronhopulmonare.
Infiltratul
interstiţial: reducerea capacităţii pulmonare, creşterea frecvenţei
respiratorii şi cardiace, cu decompensare cardiacă, favorizarea suprainfecţiei
bacteriene bronhopulmonare.
Rinita:
favorizează complicaţiile otice şi sinuzale prin obstrucţie şi secreţii.
Tusea
frecventă: tulburări pulmonare şi ale frecvenţei cardiace.
Trebuie menţionat că riscul de complicaţii şi
deces la persoanele cu boli cronice poate fi influenţat şi de faptul că acestea
au un răspuns protector în anticorpi mai mic după vaccinarea antigripală,
comparativ cu persoanele sănătoase (68–70% faţă de 85–90%), valorile fiind şi
mai scăzute, cu cât ne apropiem de vârsta de 64 de ani. Cu toate acestea,
vaccinarea antigripală a persoanelor cu boli cronice reduce spitalizările pentru
boli respiratorii şi cardiovasculare cu 87%, iar decesele cu 78%. Mai multe
studii au evidenţiat faptul că beneficiul este mult mărit prin vaccinarea în
mai mulţi ani consecutivi.
Vaccinarea antigripală a bolnavilor cu
diabet zaharat reduce orice complicaţie cu 56%, spitalizările cu 54% şi
decesele cu 58%. În pofida acestor evidenţe, bolnavii cu diabet zaharat au o
acoperire vaccinală foarte scăzută, chiar în ţările dezvoltate. Dacă am face o
analiză a vaccinărilor la persoanele cu boli cronice, vom constata că numărul
de vaccinări este mic, comparativ cu alte categorii de risc, cum ar fi
persoanele instituţionalizate sau cele în vârstă, deşi numeric primul grup le
depăşeşte cu mult pe celelalte.
În
România, de exemplu, numai numărul de persoane cu afecţiuni cardiace, cu vârsta
între 15 şi 64 de ani, ajunge estimativ la 6,5 milioane, faţă de cel al
persoanelor de peste 65 de ani, care sunt 3,8 milioane. Acoperirea vaccinală
este de doar 14,8% în primul caz şi de 53% în al doilea. Creşterea vaccinărilor
la persoanele cu boli cronice este limitată de „rigiditatea“ alocaţiei bugetare
şi se impune strategia pe care au adoptat-o şi alte ţări, chiar dezvoltate:
compensarea vaccinului la aceste persoane, de către Casa Naţională de Asigurări
de Sănătate. Argumentul forte al acestei orientări este legat de faptul că, în
cazul unei infecţii gripale apărute la un bolnav cu patologie cronică,
costurile sunt mai mari comparativ cu o persoană sănătoasă, prin însumarea
costurilor tratării gripei cu cele pentru boala cronică. Uneori, infecţia
gripală poate decompensa o boală cronică preexistentă şi acest fapt impune
introducerea unor noi medicamente, care pot creşte costurile tratamentului. Din
aprecierile unor specialişti, vaccinarea antigripală a persoanelor cu boli cronice
ar avea utilitatea individuală şi comunitară cea mai mare şi se impune o creştere
a acoperirii vaccinale la această categorie de pacienţi.