În
octombrie 2013, la congresul Uniunii Internaţionale de Flebologie de la Boston,
27 septembrie a fost declarată Ziua
internaţională de luptă împotriva bolii varicoase. Anul acesta este deci
primul în care atenţionarea asupra amplitudinii sociale a bolii varicoase a
membrelor inferioare este supusă dezbaterii lumii medicale internaţionale în
această zi specială. În acest context, Societatea Română de Flebologie, cu
sprijinul săptămânalului „Viaţa medicală“, îşi face datoria de onoare de a
atrage, o dată în plus, atenţia lumii medicale din ţara noastră asupra importanţei
problematicii bolilor venoase în general şi a bolii varicoase în special.
Studiile
naţionale şi cele internaţionale precizează o incidenţă a bolii venoase cronice
de 20–40% în populaţia generală. Cu alte cuvinte, aproximativ unul din trei români
suferă de tulburări venoase ale membrelor inferioare, ceea ce reprezintă o
problemă gravă de sănătate publică prin numărul deosebit de mare de pacienţi. Varicele membrelor inferioare reprezintă o
afecţiune cu evoluţie insidioasă, în cadrul mai larg al insuficienţei venoase
cronice. Fără a avea o simptomatologie foarte zgomotoasă, boala varicoasă
evoluează în cele mai multe cazuri ani la rând, fără un tratament radical şi
eficient. Instalarea complicaţiilor bolii varicoase este, de obicei, momentul în
care pacienţii din România devin îngrijoraţi cu adevărat de boala lor şi caută
calea spre vindecare. Dintre complicaţiile insuficienţei venoase cronice menţionăm
tromboflebita acută a membrelor inferioare (superficială sau profundă) şi
tulburările cutanate cronice (care evoluează către stadiul cel mai grav –
ulcerul cronic de gambă).
Primii
medici cărora li se adresează pacienţii cu asemenea afecţiuni sunt, de cele mai
multe ori, medicii de familie. Acestora le revine responsabilitatea de a le
recomanda pacienţilor cu boli venoase, alături de tratamentul medicamentos şi,
eventual, compresiv, consultarea unui medic flebolog.
Tratamentul
radical în boala varicoasă îl reprezintă scoaterea din circuit a venelor
dilatate patologic. Modalitatea prin care se va face acest demers terapeutic
reprezintă responsabilitatea medicului specialist cu experienţă în flebologie.
Alegerea tratamentului endovenos sau a celui chirurgical depinde de stadiul
evolutiv al afecţiunii şi, evident, de experienţa medicului în utilizarea unui
procedeu sau a altuia.
Tratamentul
modern în boala varicoasă, indiferent dacă este endovenos sau chirurgical,
trebuie să îndeplinească următoarele deziderate: să fie minim invaziv, să se
efectueze în sistem ambulatoriu, să fie un tratament fără dureri şi să aibă
rezultate estetice foarte bune.
Trebuie
precizat că, pentru a obţine cele mai bune rezultate, boala varicoasă trebuie
tratată corect, radical, cât mai devreme (în primii doi-trei ani de la apariţie).
Neglijarea tratamentului curativ precoce determină, de multe ori, instalarea
complicaţiilor, mai greu de tratat şi cu un cost mult mai mare, care grevează
bugetul caselor de asigurări de sănătate.
