Infecţia virusal hepatitică C (VHC) continuă să fie o mare problemă de sănătate publică în întreaga lume, fiind responsabilă de importante costuri biologice şi sociale. Date recente comunicate la congresele ARSF (Bucureşti, septembrie 2010), UEGW (Barcelona, octombrie 2010) sau AASLD (Boston, noiembrie 2010) au atras atenţia că, în deceniul următor, în numeroase zone geografice, prevalenţa infecţiei VHC va rămâne ridicată (>4–5%) sau chiar va creşte din cauza absenţei unui vaccin eficient şi a amplificării fenomenului de emigrare şi globalizare. Se apreciază că, în prezent, nu mai există regiuni protejate, riscul propagării infecţiei VHC dinspre regiunile cu prevalenţă medie de 2–5% (Balcani, bazinul Mării Mediterane) sau mare >5% (nordul Africii, Asia de Est şi Sud-Est) spre regiunile cu prevalenţă redusă de <1% (America de Nord, Europa de Nord şi de Vest) s-a amplificat (1, 2).
În România, prevalenţa serologică a infecţiei VHC în regiunea subcarpatică evaluată în 2010 de ARSF pe un eşantion de 2.851 de subiecţi cu vârsta cuprinsă între 0,5 şi 80 de ani, dintr-un total de 9.262.602 de locuitori din 17 judeţe şi echivalând cu 42% din populaţia României, este de 4,56% (1). În 1994, Molnar Geza găseşte o prevalenţă asemănătoare în Transilvania: 4,3%. Pornind de la analiza concomitentă a prevalenţei serologice a infecţiei VHB, VHC, VHD şi VHE, studiul ARSF a mai relevat câteva fapte importante. Astfel, s-a constatat că prevalenţa infecţiei VHC variază semnificativ între populaţia martor (4,56%) şi populaţia cu risc moderat, reprezentată de medici şi cadre medicale medii (1,05%) sau cu risc ridicat – pacienţii din centrele de dializă (20,69%) şi că propagarea infecţiei VHE dinspre India şi Asia Centrală către Europa este notabilă, prevalenţa infecţiei VHE în zona subcarpatică fiind de 14%. În concluzie, se prognozează menţinerea unui nivel ridicat de prevalenţă a infecţiei VHC, cu redistribuţia şi chiar creşterea numărului de îmbolnăviri, din cauza absenţei unui vaccin eficace şi a unor măsuri active de depistare serologică a vectorilor de transmisie spre zonele cu prevalenţă redusă (America de Nord, Europa de Nord şi Vest) (1, 2). (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
