Tratamentele medicamentoase și plasma bogată în anticorpi sunt direcţionate să neutralizeze procesul de replicare a virusului în organism și să-l distrugă. Astfel s-ar putea obţine o însănătoșire mai grabnică.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a elaborat o serie de recomandări, ghiduri și materiale de studiu, inclusiv Recomandările privind Dezvoltarea unei Politici Naţionale și Ghidul pentru Utilizarea Clinică a Sângelui. Aceste documente au drept obiectiv asistarea statelor membre în dezvoltarea și implementarea politicilor naţionale și a ghidurilor de practică, precum şi asigurarea unei colaborări active între serviciile de transfuzie şi clinicieni pe tot parcursul îngrijirilor asigurate pacienţilor care ar putea avea nevoie de transfuzie de sânge. O revistă electronică de recenzii axată pe soluţii bazate pe date ale problemelor de sănătate se poate obţine de la WHO Reproductive Health Library, extranet.who.int/rhl.

COMPOZIŢIA PLASMEI SANGUINE

Plasma sanguină reprezintă aproximativ 55-60% din volumul de sânge şi este formată din aproximativ 90% apă, 1% substanţe anorganice (săruri minerale ce conţin ioni, dintre care mai importanţi sunt cei de Na, Cl, K, Mg, P și Ca) şi aproximativ 9% substanţe organice (proteine, glucide, lipide, produse de catabolism etc.).
Proteinele din plasmă, pe lângă rolul în transport, joacă un rol important și în imunitatea organismului, în procesul de coagulare a sângelui, rol de tampon în menţinerea unui pH constant și în menţinerea constantă a presiunii osmotice din sânge. Tratamentul cu plasmă se utilizează în afecţiunile produse prin anomalii ale factorilor de coagulare, în afecţiuni hepatice, arsuri, afecţiuni hematologice maligne și imunologice de sistem. Proteinele de la nivelul plasmei pot fi clasificate în albumine, globuline și fibrinogen. Electroforeza proteinelor le împarte în cinci fracţiuni: serumalbumine, fracţiunile alfa 1, alfa 2, beta şi gama-globulinele.
Fracţiunea alfa 1 are drept scop transportul unor molecule, precum vitamina B12 sau hormonii tiroidieni. Din fracţiunea alfa 2 fac parte ceruloplasmina, haptoglobina, angiotensinogenul, kininogenul. Fracţiunea beta poate fi împărţită în beta 1 și beta 2, în prima categorie încadrându-se transferina, iar în a doua beta-lipoproteinele şi imunoglobulinele beta 2. Fracţiunea gama globulinică este reprezentată de imunoglobuline (anticorpi) ce pot fi împărţite în: Ig A, Ig D, Ig E și Ig G. gama-globulinele care se formează la nivelul ganglionilor limfatici și al organelor limfoide sunt sintetizate de plasmocite (plasmocitele se formează din limfocitele B, prin diferenţierea şi proliferarea acestora).

CONGELAREA PLASMEI

Plasma proaspătă congelată reprezintă un component pentru transfuzie sau pentru fracţionare, preparat din sânge integral sau din plasmă prelevată prin afereză, congelată într-un interval de timp și la o temperatură care menţin factorii labili de coagulare într-o stare funcţională. Acest component conţine, la valori plasmatice normale, factori stabili de coagulare, albumină și imunoglobuline. Trebuie să conţină, în mediu, nu mai puţin de 50 g/l din concentraţia totală de proteine, corespunzător limitei stabilite de Farmacopeea Europeană 0853EC, Directiva 2004/33EC. Procesul de congelare trebuie iniţiat în primele 12 ore de la finalizarea procedurii de recoltare (prin afereză sau separare din unitatea de sânge total), într-un sistem care permite congelarea deplină timp de o oră la o temperatură sub -30ºC.
Pacienţii cu SARS-CoV-2 în convalescenţă prezintă anticorpi neutralizanţi (nAbs) care sunt în mare parte îndreptaţi împotriva proteinei S. Vaccinurile SARS experimentale, incluzând proteina S recombinantă și virusul inactivat, induc răspunsuri de tip anticorpi neutralizanţi. Rezultatele cercetărilor indică faptul că răspunsurile prin anticorpi împotriva SARS-S ar putea oferi o anumită protecţie împotriva infecţiei cu SARS-CoV-2.

Dinamica formării anticorpilor specifici împotriva SARS-CoV-2 este prezentată mai sus (Figura) (1).

REACTIVITATE ÎNCRUCIȘATĂ

Se sugerează că răspunsurile la anticorpii formaţi împotriva SARS-CoV ar putea proteja cel puţin parţial împotriva infecţiei cu SARS-CoV-2 – in vitro, unii anti­corpi neutralizanţi anti SARS-CoV au arătat o reactivitate încrucișată sau o activitate de neutralizare încrucișată împotriva infecţiei cu SARS-CoV-2. Cu toate acestea, nu toate laboratoarele efectuează această testare și este posibil să fie necesare trimiteri de probe la laboratoarele de referinţă pentru procesare. În aceste cazuri, obţinerea rezultatelor s-ar putea să dureze câteva zile.
În plus, testele rapide serologice de identificare directă a antigenului COVID-19 nu există acum pe piaţa românească. Rezultatele acestor teste ar putea avea implicaţii importante pentru înţelegerea transmisiei și patogenezei SARS-CoV-2 și dezvăluie o ţintă pentru o intervenţie terapeutică rapidă (2).
Studiile realizate asupra SARS-CoV și MERS-CoV au demonstrat că multe fragmente (S1-NTD, RBD, S2) din proteinele S pot fi utilizate ca ţinte pentru a dezvolta nAbs. Anticorpii specifici RBD au o potenţă mai mare de a neutraliza infecţia cu tulpini de virus divergente, ceea ce sugerează că RBD a SARS-CoV-2 poate servi, de asemenea, ca o ţintă importantă pentru dezvoltarea de nAbs puternice și specifice. Cock­tailurile formate din anticorpi specifici pentru RBD și pentru alte regiuni din proteina S pot îmbunătăţi și mai mult puterea nAbs împotriva SARS-CoV-2 și a tulpinilor sale. În plus, lecţiile învăţate au arătat că unii anticorpi non-neutralizanţi care vizează regiunile non-RBD din proteina S pot provoca un efect de îmbunătăţire dependent de anticorp asupra infecţiozităţii virale și asupra bolii, precum și alte răspunsuri imune (3).
Anticorpii variază foarte mult în eficacitatea lor. În timp ce mulţi se pot atașa de virus, doar unii sunt cu adevărat „neutralizanţi”, adică împiedică virusul să intre în celule.
Majoritatea plasmelor convalescente obţinute de la indivizi care se recuperează de COVID-19 nu conţin niveluri ridicate ale anticorpilor neutralizanţi. Cu toate acestea, o privire mai atentă a relevat că la toţi indivizii testaţi s-au găsit anticorpi rari, dar recurenţi, specifici RBD, cu activitate antivirală puternică, ceea ce sugerează că un vaccin conceput pentru a provoca astfel de anticorpi ar putea fi în mare măsură eficient.

STUDII PRIVIND IMUNIZAREA PASIVĂ

Cercetătorii din mai multe ţări sunt în curs de dezvoltare a unei noi tehnologii de administrare directă a anticorpilor anti SARS-CoV-2, iniţiindu-le primitorilor o imunitate pasivă, cu speranţa de vindecare rapidă a bolii COVID-19 aflată în stare avansată.
Numărul mare de anticorpi neutralizanţi din serul unor pacienţi recuperaţi face posibil ca specialiștii să prindă celulele B rare care formează acești anticorpi. Ei pot apoi să cloneze anticorpii din respectivele celule și să le folosească pentru a emula aceeași apărare puternică la alte persoane. Dintre numeroșii anticorpi generaţi astfel, echipele de cercetare au identificat 40 de tipuri care au neutralizat virusul, dintre care au identificat trei anticorpi distincţi, cu cel mai mare potenţial de neutralizare a virusului. Ei au clonat respectivii anticorpi și lucrează acum pentru utilizarea lor în practica clinică (4).
Anticorpii neutralizanţi identificaţi în acest studiu se leagă la cel puţin trei situri distincte pe subunitatea domeniului de legare a receptorilor (RBD) a proteinei spike. Prima rundă de rezultate dintr-un studiu imunologic asupra persoanelor care s-au recuperat după COVID-19 arată că, deși cantitatea de anticorpi pe care i-au generat variază foarte mult, majoritatea indivizilor au dezvoltat cel puţin unii anticorpi intrinseci capabili să neutralizeze virusul SARS-CoV-2.

Test care oferă rezultatul în 30-40 de minute

Din experienţa altor ţări, pacienţii asimptomatici sau oligosimptomatici, și mai ales tineri, cu rezultat pozitiv la testul RT-PCR, trebuie izolaţi și monitorizaţi la domiciliu, iar un tratament specific bolii COVID-19 se va institui numai la apariţia primelor simptome. Testele RT-PCR pot rămâne pozitive pentru o perioadă îndelungată, odată ce o persoană a fost infectată, fără a avea consecinţe clinice sau epidemiologice, deci fără a se asocia cu infecţiozitate (5).
În plus faţă de metoda RT-PCR, tehnologia CRISPR-Cas12-13 este un program de testare mai simplu și foarte versatil. Acesta se bazează pe un panel genetic care analizează concomitent secvenţierea lanţului ARN și ADN și care are numeroase avantaje în capacitatea de a analiza de la una până la mii de probe simultan. Nucleazele vizate Cas12-13 le-au oferit cercetătorilor capacitatea de a manipula practic orice secvenţă genomică, permiţând crearea cu ușurinţă a liniilor de celule izogene pentru studiul bolii umane și promovând noi posibilităţi interesante pentru terapia genică umană în COVID-19. Tehnologia CRISPR-Cas12-13 a fost aplicată pentru dezvoltarea unui test rapid (30-40 min), având ca scop detectarea SARS-CoV-2 în probele clinice.
Nicio metodă de testare nu poate fi perfectă. Orice test duce la o proporţie de rezultate fals-pozitive (cel testat este sănătos) și fals-negativ (cel testat este bolnav). Încă nu avem suficiente date pentru a cunoaște procentul acestor tipuri de rezultate în cazul COVID-19. De aceea, OMS susţine că un rezultat negativ al testului nu elimină posibilitatea infecţiei cu COVID-19 și recomandă testarea multiplă.

CRITERII DE ELIGIBILITATE PENTRU TRANSFERUL DE PLASMĂ

În primul rând, persoanele donatoare post-infecţie cu virusul SARS-CoV-2 trebuie să întrunească toate criteriile standard de eligibilitate necesare pentru o donare obișnuită de sânge, de plasmă sau celule sanguine. Alte condiţii obligatorii, specifice, sunt: persoana să fie de sex masculin (n.r.: s-a observat că produc un număr mai mare de anticorpi decât femeile); să existe dovada că a trecut prin infecţia COVID-19 (test pozitiv SARS-CoV2), să prezinte însănătoșire completă și test negativ la finele tratamentului; să nu prezinte alte boli cronice (diabet zaharat, boli cardiovasculare și pulmonare, boli ale ficatului și rinichilor).
Plasma de la donator vindecat COVID-19 (PPC-DV-COVID-19) li se poate administra doar pacienţilor critici infectaţi confirmaţi cu COVID-19, cu vârsta de cel puţin 18 ani, care îndeplinesc următoarele criterii:
a) se află într-o secţie de ATI dintr-un spital desemnat prin ordin al ministrului Sănătăţii pentru tratamentul pacienţilor COVID-19 și avizat de Comisia de A.T.I.;
b) prezintă o progresie rapidă a unei pneumonii severe/a unor infiltrate pulmonare (>50% în 24-48 ore), în ciuda tratamentului administrat;
c) sunt ventilaţi mecanic de mai puţin de 10 zile sau în pragul intubaţiei și ventilaţiei mecanice (dispnee severă, frecvenţă respiratorie ≥30/min, saturaţie în oxigen ≤93% cu oxigen pe mască facială, paCO2 >55 mmHg la pacienţii fără BPCO).