La
ora când scriu aceste rânduri, colegii mei, medici de familie, continuă seria
protestelor inițiate în această lună, ca răspuns la ignorarea totală de către
decidenți a tuturor problemelor care conduc lent, dar sigur, la colapsul
asistenței medicale primare din această țară. Atitudinea acestora denotă fie
nepăsare născută din incompetență, fie interese obscure în menținerea
sistemului actual, dar și lipsă de onoare prin nerespectarea celor asumate
într-un document oficial. Mă refer la Strategia Națională a Ministerului
Sănătății 2012–2020, în care dezvoltarea asistenței medicale primare este
declarată a fi un obiectiv prioritar.
Pe
pagina de internet a Guvernului României, la secțiunea
strategii-politici-programe1, a fost publicat un text ce poartă data
de 23 septembrie. Anul nu este precizat, dar nici n-ar fi nevoie, deoarece
cuprinsul e ușor de recunoscut, având, mai mult sau mai puțin, același conținut
pe parcursul celor peste 20 de mandate de miniștri, câți s-au perindat la
Sănătate, în ultimii ani: „Sistemul nostru de îngrijire a sănătății, cu
instituțiile sale și profesioniștii din sănătate, așază pacientul în centrul
preocupărilor sale”, scrie în text.
Nimic
mai fals: în centrul sistemului nostru de sănătate nu stă pacientul, ci casa de
asigurări, planând ca o umbră amenințătoare peste pacienți și medici totodată.
Nu cred că este cazul să amintesc scandalul imputării contravalorii rețetelor
eliberate de medicii de familie pacienților oncologici în județele cu un singur
medic oncolog, care a îndrăznit să plece în concediu, transmițând recomandările
terapeutice prin scrisoare medicală. Cine a pus pacientul pe primul plan:
medicul de familie, care a ales să nu-l lase fără tratament? Sau casa de
asigurări, care a pedepsit medicul și s-a asigurat că a doua oară acesta se va
gândi întâi la îngrădirile impuse și abia apoi la pacient?
Trec
peste frazele declamative despre programele de screening – binevenite, dar care
nu funcționează din cauza birocrației și lipsei de pragmatism în aplicare – sau
despre redefinirea sistemului informațional, cu ale cărui veșnice probleme
continuăm să ne confruntăm. „Diversificarea competențelor, atribuțiilor și
responsabilității medicilor de familie” rămâne o simplă glumă, în condițiile în
care acestora le este interzisă în prezent folosirea la capacitate maximă a
cunoștințelor și abilităților pe care le au deja, dobândite în rezidențiat,
conform curriculei de specialitate și întreținute prin cursuri de educație
medicală continuă. Consecințele se răsfrâng, inevitabil, tot asupra
pacientului. Acesta e forțat să alerge aiurea după scrisori medicale la care de
multe ori renunță, preferând să-și cumpere medicamentele cu preț integral (spre
bucuria administratorilor sistemului, care anunță triumfător economii).
Dezavantajați sunt pacienții cu venituri mici, care ajung într-un final să
aglomereze camerele de gardă ale spitalelor și serviciile de asistență socială
ale primăriilor. Pe banii cui?
Continui
lectura și ajung la „creșterea accesului populației la servicii de sănătate de
bază”. Urmează o lungă listă de finanțare destinată asistenței medicale
secundare și terțiare. Nimic despre ponderea alocată asistenței medicale
primare, cea care este dovedit eficientă în atingerea obiectivului menționat.
Mi
se va reproșa că textul la care fac referire este unul general, prevederile
menționate acolo fiind detaliate prin legislație și acte normative secundare. O
să mai fiu acuzată și de nepricepere. Recunosc, cunoștințele mele în domeniul
managementului sanitar sunt limitate și îmi dau seama că celor care se pricep
rândurile de față li se vor putea părea naive. Dar cum se face că atât eu cât
și colegii mei medici de familie ne confruntăm la cabinet cu o presiune
insuportabilă pe zi ce trece? Cum se poate să ni se ceară ca, împreună cu o
singură asistentă (pentru că majoritatea nu ne permitem alt personal) să
suplinim atribuții care, în alte țări – nu neapărat cu mai multe fonduri, dar
cu viziune și management superior – sunt asigurate de o echipă medicală
centrată, cu adevărat, în jurul nevoilor pacientului? Mai mult, prin obligații
contractuale birocratice, absurde și pe alocuri abuzive, am fost transformați
în administratori ai sistemului în folosul casei de asigurări, iar imaginea
creată în mentalul colectiv – chiar în condițiile unei remedieri miraculoase a
situației –, va necesita ani de eforturi constante pentru a fi schimbată.
Prin
vocea organizațiilor noastre profesionale, factorii politici și administrativi
au fost permanent avertizați asupra consecințelor ignorării constante a
asistenței medicale primare și a cadrului vicios în care funcționăm2.
Mai mult, pe cheltuiala noastră s-a efectuat o analiză pertinentă a situației
în care ne găsim și s-au identificat mijloace realiste de îndreptare a ei3.
Zădărnicia acestor demersuri și epuizarea tuturor căilor amiabile de rezolvare
a dus la declanșarea, la începutul acestei luni, a unui calendar de proteste:
la 2 noiembrie au fost pichetate sediile caselor de asigurări, primăriile și
prefecturile din toată țara. Iar la 15 noiembrie a fost programat un miting în
Piața Victoriei, la care și-au anunțat participarea și pacienții, împreună cu
asociațiile în jurul cărora s-a constituit coaliția „Solidari pentru Sănătate”.
Mi-ar plăcea să participe toți cei care au înțeles rostul Declarației de la
Geneva a Asociației medicale mondiale (WMA) din acest an, care a completat
Jurământul lui Hipocrate cu următoarea frază: „Voi fi atent la propria mea
sănătate, stare de bine și la abilitățile mele, pentru a asigura îngrijiri la
cel mai înalt standard4”.
1http://bit.ly/2zFoKHG
2http://bit.ly/2zIE6L6
3http://bit.ly/2AkwapU
4http://bit.ly/2yosyvo
Medicii de familie, dar și cei de alte specialități, interesați să publice
la această rubrică sunt invitați să ne scrie la adresa
inprimalinie@viata-medicala.ro
