Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Stabilirea cauzelor de deces

Viața Medicală
Dr. Emanuela PINTEA joi, 23 aprilie 2015
Viața Medicală
Dr. Lucian PINTEA joi, 23 aprilie 2015
   Certificatul medical constatator de deces este sursa statisticii de mortalitate care formează baza celor mai vechi şi mai extinse sisteme de supraveghere a sănătăţii publice. Cauzele de deces sunt cel mai important element de cercetare statistică din certificatul de deces, pentru că ele furnizează baza pentru descrierea tendinţelor în sănătatea şi mortalitatea umană, dar şi pentru analizarea condiţiilor care duc la moarte. Statisticile de mortalitate permit efectuarea de studii epidemiologice focalizate pe cauzele care duc la moarte, în funcţie de vârstă, sex sau alte variabile demografice. De asemenea, ele furnizează o bază pentru cercetare în etiologia bolilor şi evaluarea tehnicilor de diagnostic, care, la rândul lor, duc la îmbunătăţirea asistenţei medicale acordate pacienţilor. Aceste date statistice sunt folosite şi pentru politicile şi obiectivele privind sănătatea publică, în cercetare, în clinică, în învăţământ.
   Analiza codurilor de deces, conform Manualului pentru certificarea cauzelor de deces în Europa, poate avea ca scop: identificarea diferenţelor regionale în ratele de deces şi investigarea motivelor pentru aceste diferenţe; monitorizarea tendinţelor din problemele de sănătate publică (accidentele, sinuciderile, mortalitatea fetală şi maternă etc.); planificarea facilităţilor sanitare, a serviciilor şi a resurselor umane. Accesul adecvat la datele de mortalitate şi respectarea drepturilor de confidenţialitate sunt aspecte deosebit de importante.
   Un concept important în clasificare este cauza fundamentală de deces. În acest sens, Organizaţia mondială a sănătăţii a adoptat o serie de definiţii importante: cauza imediată de deces este boala sau afecţiunea care duce direct la deces; cauza antecedentă este orice afecţiune care dă naştere celei menţionate mai sus; cauza fundamentală poate fi boala/leziunea care a iniţiat şirul evenimentelor morbide ce duc direct la deces sau circumstanţele accidentului sau violenţei care au produs leziunea fatală; cauzele care contribuie sunt acele boli sau afecţiuni care nu fac parte din şirul de evenimente care duc la deces, dar care, în opinia certificatorului, au contribuit la deces; cauzele multiple de deces sunt toate bolile sau afecţiunile raportate într-un certificat de deces.
   Secţiunea cauzei de deces completată corect presupune: scris lizibil; absenţa abrevierilor pentru termenii medicali; completarea liniei A; enumerarea afecţiunilor în ordine crescătoare a secvenţei cauzale; faptul că niciodată nu se înscrie cauza de bază în partea a doua. Se completează obligatoriu câmpul privind efectuarea autopsiei la fiecare caz în parte.
   În cazul deceselor violente sau nenaturale, leziunea rezultând din cauze externe este cauza de deces imediată şi astfel ar trebui să fie introdusă pe linia IA. Pentru fiecare leziune fatală, se înscrie trauma cu localizarea sa (de exemplu, transecţiunea venei subclaviculare) şi deteriorarea funcţiei (ex.: embolie pulmonară sau tamponadă cardiacă) care a cauzat decesul în partea I a certificatului medical constatator de deces. Leziunile sau bolile care nu sunt fatale pot fi raportate în partea a doua, dacă au contribuit la deces.
   Pe baza certificatului medical constatator al morţii, autorităţile publice locale completează buletinul statistic pentru deces. Multitudinea rubricilor acestuia permite efectuarea unor analize ample şi a formulării unor concluzii cu impact asupra strategiei sanitare.
   Completarea certificatului constator de deces pentru morţile violente se face numai de medicul legist, după efectuarea necropsiei. Tanatologia reprezintă un domeniu de cercetare strict specific medicinii legale, care se ocupă cu studiul aspectelor legate de moarte.
   Principalele criterii de clasificare a cauzelor cu care se operează în medicina legală şi care se au în vedere în codificarea deceselor sunt următoarele:
   – în funcţie de natura cauzelor – exogene, endogene;
   – în funcţie de situaţia cauzelor, determinant raportată la momentul participării: predispozante, favorizante, declanşante;
   – în funcţie de modul de acţiune: directe imediate, directe mediate, indirecte, multiple;
   – în funcţie de timpul scurs între acţiunea cauzei şi momentul apariţiei efectului: cauza primară în cauzalitatea directă mediată şi imediată, cauza secundară în cauzalitatea indirectă;
   – în funcţie de numărul cauzelor: unice, multiple.
   În vederea înhumării, autorităţile locale eliberează buletinul statistic pentru deces. După culegerea şi centralizarea buletinelor statistice la direcţiile judeţene de statistică, se realizează codificarea cauzelor de deces în compartimentele de specialitate ale direcţiilor de sănătate publică judeţene.
   Moartea neviolentă este cauzată de factori intrinseci organismului. Astfel, moartea neviolentă poate fi determinată de diferite boli cronice şi/sau acute, caz în care poartă numele de moarte patologică. De asemenea, moartea neviolentă mai poate fi şi naturală. Moartea naturală apare la vârste foarte înaintate, iar autopsia nu demonstrează existenţa unei cauze tanatogeneratoare. Moartea neviolentă este deci moartea care se produce fără a se încălca dreptul la viaţă al fiinţei umane şi fără intervenţia unui agent traumatic extern organismului.
   Spre deosebire de aceasta, moartea violentă este cauzată de acţiunea unor factori traumatici externi asupra organismului, ce pot fi de natură mecanică, fizică, chimică, biologică, psihică sau cauzată de declanşarea unui reflex inhibitor – acţiunea asupra unei zone reflexogene.
   Înainte de efectuarea autopsiei medico-legale (inclusiv a investigaţiilor tanatologice de laborator), cu ocazia cercetărilor judiciare efectuate la faţa locului sau în cadrul anchetei preliminarii la limita dintre cele două tipuri diametral opuse de moarte, poate fi descrisă moartea suspectă de a fi violentă.
   În categoria morţilor suspecte de a fi violente sunt incluse: decesul unei persoane a cărei sănătate, prin natura serviciului, a fost verificată periodic din punct de vedere medical; decesul care se produce în custodie; moartea care poate fi asociată cu acţiunile organelor de ordine; moartea care ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului (tortura); multiple decese repetate în serie sau concomitent într-o comunitate; cadavre neidentificate sau scheletizate; decese survenite în locuri publice sau izolate; decesul persoanelor tinere (sau când familia/rudele nu pot confirma prin documente medicale o patologie susceptibilă de a produce moartea); când moartea survine la scurt interval de timp de la internarea într-o unitate sanitară, timp în care nu s-a putut stabili un diagnostic care să excludă o moarte violentă; când moartea este pusă în legătură cu o deficienţă în acordarea asistenţei medicale sau în aplicarea măsurilor de profilaxie ori de protecţie a muncii; decesul pacientului survenit în timpul sau la scurt timp după o intervenţie diagnostică sau terapeutică medico-chirurgicală; moartea subită; moartea prin inhibiţie (moartea reflexă); moartea funcţională sau moartea dinamică.
   Drept urmare, stabilirea cauzei de deces presupune ample cunoştinţe de specialitate în medicina legală şi nu este o intervenţie finală, fiind continuată de etape succesive de înregistrare şi codificare, până la definitivarea situaţiei individului decedat.
Bibliografie

1. Dermengiu D. Patologie medico-legală. Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2002

2. Hope RA, Longmore JM, Hodgetts TS, Ramrakha PS. Manual de medicină clinică. Editura Medicală & Oxford University Press, Bucureşti, 1995

3. Iftenie D, Dermengiu D. Medicina legală. C. H. Beck, Bucureşti, 2009

4. Organizaţia mondială a sănătăţii. Clasificarea internaţională a maladiilor, revizia a zecea. Ministerul Sănătăţii, Centrul de calcul şi statistică sanitară, Bucureşti, 1993

5. Institutul Naţional Italian de Statistică. Manual pentru certificarea cauzelor de deces în Europa. Traducere realizată de Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară Bucureşti, 2006

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC