Spondilita anchilozantă (SA), ca şi poliartrita reumatoidă, reprezintă forme de reumatism cronic deosebit de invalidante. Cu deosebire în spondilita anchilozantă, succesul terapeutic depinde foarte mult de precocitatea instituirii tratamentului, altfel, deformările odată instalate rămân neinfluenţabile, îndeosebi osificarea coloanei vertebrale într-o postură anormală. La un bărbat tânăr, durerile persistente, îndeosebi nocturne, cu localizare lombosacrată, adesea iradiate bilateral sau alternativ pe traiectul nervului sciatic, îndreaptă suspiciunea diagnostică spre SA, orientând examenul clinic (semnul Schober) şi investigaţiile ulterioare (radiografia articulaţiilor sacroiliace, antigenul HLA B27 etc.). Joseph Lee Hollander, autorul unui remarcabil tratat de Reumatologie, subliniază faptul că „spondilita anchilozantă este o cauză comună a suferinţelor de spate, contrar credinţei comune“. El atrage atenţia şi asupra formelor fruste de SA. Există însă şi forme cu debut atipic, în care manifestările extraarticulare pot devansa instalarea clinică a spondilitei. Prezentăm un astfel de caz. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.