Newsflash
Ars Medici

Screeningul neonatal în surditate

de Dr. Beáta ÁCS - iul. 24 2009
Screeningul neonatal în surditate

Hipoacuzia congenitală reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, fiind una dintre cele mai frecvente anomalii congenitale cu o frecvenţă de 1–3/1.000 de nou-născuţi. Hipoacuzia nu are nicio caracteristică somatică vizibilă. (...)

        Hipoacuzia congenitală reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, fiind una dintre cele mai frecvente anomalii congenitale cu o frecvenţă de 1–3/1.000 de nou-născuţi. Hipoacuzia nu are nicio caracteristică somatică vizibilă. Nediagnosticarea hipoacuziei în primul an de viaţă determină întârziere în dezvoltarea limbajului, având drept consecinţe accesul limitat al copiilor hipoacuzici la procesul de învăţământ şi incapacitatea de inserţie socială a acestora la vârsta adultă.
       Hipoacuzia congenitală reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, fiind una dintre cele mai frecvenţe anomalii congenitale, cu o frecvenţă de 1–3/1000 de nou-născuţi. Astfel, această anomalie se situează înaintea mixedemului congenital sau a fenilcetonuriei, maladii care beneficiază de screening neonatal în majoritatea judeţelor din România. Hipoacuzia nu are nicio caracteristică somatică vizibilă. Copilul hipoacuzic arată normal somatic (cu excepţia sindroamelor cu amprentă caracteristică) şi, aparent, se dezvoltă normal în primul an de viaţă. De aceea, în foarte multe cazuri, hipoacuzia este diagnosticată în jurul vârstei de 12–24 de luni. Nediagnosticarea hipoacuziei în primul an de viaţă determină întârziere în dezvoltarea limbajului, având drept consecinţe accesul limitat al copiilor hipoacuzici la procesul de învăţământ şi incapacitatea de inserţie socială a acestora la vârsta adultă.
       Mai multe studii au demonstrat că nivelul de dezvoltare a limbajului la copiii hipoacuzici este semnificativ mai bun în cazul în care au fost diagnosticaţi înaintea vârstei de 6 luni şi, evident, dacă au primit tratament imediat după diagnosticare. Din acest motiv Joint Comittee on Infant Hearing (JCIH) recomandă screeningul generalizat al auzului la toţi nou-născuţii înainte de vârsta de o lună. Cei depistaţi prin screening vor fi evaluaţi de către un medic specialist audiolog nu mai târziu de trei luni de viaţă şi în cazul confirmării hipoacuziei vor fi încadraţi în programul de intervenţie terapeutică precoce înainte de vârsta de şase luni.
       Importanţa screeningului a preocupat încă din anii ’60 specialiştii din SUA şi Europa. În acea vreme, Marion Downs, audiolog din Statele Unite ale Americii, fondatoarea screeningului neonatal, a demonstrat că hipoacuzia profundă poate fi depistată încă din perioada neonatală, cu ajutorul testelor comportamentale. Astfel screeningul consta din răspunsuri comportamentale (reflex Moro, clipire, plâns etc.) la stimuli, acustici de 90–100 dB. Această metoda însă a fost foarte subiectivă şi dependentă de experienţa sau atenţia examinatorului, astfel că în scurt timp a atras atenţia profesioniştilor asupra importanţei de a introduce o metodă de testare de mai mare încredere.
      Din anii ’80, specialiştii au ajuns la concluzia că introducerea unei metode electrofiziologice creşte mult mai mult acurateţea testării. Astfel, au introdus în screeningul neonatal potenţialele evocate auditive, dar screeningul se desfăşura în majoritatea spitalelor doar la nou-născuţii care prezentau risc crescut pentru hipoacuzie congenitală (screening ţintit).
     În scurt timp însă, s-a demonstrat că nu este suficientă testarea doar a celor care prezintă factori de risc pentru hipoacuzie congenitală, deoarece în cca 50% din cazuri nou-născuţii cu deficit auditiv nu prezentau niciun factor de risc evident la naştere. Astfel, s-a ajuns la concluzia că screeningul auzului trebuie să fie universal.
     Nu trebuie să uităm că acest pas a fost posibil datorită tehnologiei avansate. Pe lângă potenţialele evocate auditive, dintre care cele mai folosite în screening au fost şi sunt şi în prezent răspunsurile automate ale cortexului auditiv (Automated Auditory Brainstem Response), un rol foarte important îl au şi otoemisiunile acustice. Otoemisiunile acustice  sunt semnale acustice care pot fi detectate în conductul auditiv extern şi care îşi au originea în activitatea normală din cohlee. Ele pot apărea fie spontan, fie după stimularea sonoră a urechii. Otoemisiunile acustice provocate au utilizare clinică impor¬tantă atât în depistare cât şi în procesul de diagnostic al hipoacuziilor.
     Conform Declaraţiei JCIH din 2007, cei mai importanţi indicatori de risc pentru hipoacuzie congenitală sau hipoacuzie precoce instalată sunt cei enumeraţi în tabelul alăturat.
      În aproximativ 60% din cazuri, hipoacuzia congenitală are o cauză genetică. În aproximativ 30% din cazuri aceasta apare în cadrul unui sindrom genetic, fiind vorba de hipoacuzie sindromică, însă în 70% apare izolat, fără alte anomalii (hipoacuzie non-sindromică).
     În România, screeningul universal al auzului la nou-născuţi a început în 2006, cu implementarea programului pilot de screening universal în trei maternităţi (două în Bucureşti şi una în Timişoara), în cadrul Programului naţional de sănătate. De atunci, programul s-a extins, cuprinzând în prezent 13 maternităţi.
     Protocolul de screening al nou-născuţilor este stabilit conform recomandărilor internaţionale. Aparatura utilizată răspunde cerinţelor de screening, fiind folosită metoda combinată automată cu otoemisiuni acustice şi potenţiale evocate auditive. Cum este doar o metodă de screening, răspunsul dat de aparat este de „Pass“, dacă a trecut testul, sau „Refer“, dacă nou-născutul nu a trecut testul. Astfel, aparatura de screening poate fi folosită şi de către personalul  fără specializare în audiologie.
     Programul de intervenţie timpurie asigură, pe lângă depistarea precoce, protezarea din timp şi, imediat după protezare, începerea recuperării auditiv-verbale. Recuperarea are ca principal obiectiv învăţarea limbajului. Educarea poate fi realizată în condiţii optime, dacă începe precoce, odată cu depistarea şi diagnosticarea tulburărilor de auz şi există o colaborare strânsă între familie, audiolog, logoped şi medic. Scopul educaţiei în cazul copiilor cu hipoacuzie congenitală este introducerea treptată a copilului în mediul vorbitor. Durata perioadei pregătitoare este condiţionată de vârsta copilului, de dezvoltarea psihică şi de gradul hipoacuziei.  

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe