Zilele trecute a venit la consultație
un pacient îngrijorat din cauza tusei restante după un episod de
infecție respiratorie acută. Soția lui urma să nască în câteva
zile și el dorea să asiste la naștere. Era preocupat, pe de o
parte, să nu răspândească infecția, iar pe de alta, să nu
deranjeze.
Mi-am adus
aminte, cu această ocazie, de o serie de articole savuroase apărute
în urmă cu aproape două decenii – unele chiar în reviste de
prestigiu – despre care am mai avut ocazia să scriu. Reiau, pe
scurt, un articol publicat de British
Medical Journal,
sub semnătura dr. Howard J. Bennet. Acesta prezintă ceea ce poate
fi considerat a fi, în ciuda timpului scurs, un instrument clinic
util pentru segmentul de patologie apărut prin acceptarea taților
în sălile de naștere. „Scorul Apgar pentru tați” este
rezultatul a doi ani de studii în care s-au urmărit: colorația
tegumentelor, mișcările respiratorii, frecvența cardiacă, tonusul
muscular și reflectivitatea (apreciată prin reacția tatălui la
invitația de a tăia cordonul ombilical). În funcție de acești
parametri, autorul a calculat un punctaj cu rol diagnostic și chiar
prognostic.
Astfel, un scor de 10 arată o stare
generală bună și probabilitatea de aproape 100% ca tatăl să vă
mulțumească. Un scor între 7 și 9 reflectă o stare generală
mulțumitoare și șanse minime să fiți acționați în instanță.
Părinții vor spune probabil cunoscuților lucruri amabile despre
dumneavoastră, deși nu vor uita să menționeze că nu ați venit
suficient de des în sala de travaliu.
Un scor între 4 și 6 face necesară
intervenția asistentei și/sau a medicului. De cele mai multe ori
este suficientă extragerea, între contracții, a gâtului
viitorului tată din mâinile mamei. Atenție sporită necesită în
acest caz și momentul tăierii cordonului ombilical, deoarece tații
cu scor Apgar mai mic de 7 îl confundă adesea cu unul dintre
degetele dumneavoastră. La un scor între 1 și 3 trebuie intervenit
în forță: valium, săruri mirositoare și Coca-Cola.
Asta mă face să mă întreb, mai
mult sau mai puțin retoric, dacă legea concediului paternal nu este
de fapt o formă onorabilă de acordare a unui concediu medical de
refacere și recuperare celui care se dovedește a fi, în acele
momente, cel mai neglijat membru al familiei. Iar ca medic de familie
cu vechime într-un sistem sufocat de tot felul de sarcini
birocratice inutile și absurde, aștept cu interes solicitarea, de
către maternități, a unei adeverințe care să ateste starea de
sănătate a viitorului tată înaintea admiterii în sala de
nașteri.
Medicii de
familie, dar și cei de alte specialități, interesați să publice
la această rubrică sunt invitați să ne scrie la adresa
inprimalinie@viata-medicala.ro