Sarcoidoza, o boală inflamatorie caracterizată prin formarea de granuloame în diferite organe, poate fi declanșată de sistemul imunitar al organismului, ca răspuns la substanțe străine, cum ar fi virusuri, bacterii sau substanțe chimice. Zonele corpului frecvent afectate de sarcoidoză sunt: ganglionii limfatici, plămâni, ochi, piele, ficat, inimă, splină și creier.
Cauza exactă a declanșării acestei boli încă nu este cunoscută, dar se știe că este mai frecventă la femei decât la bărbați. Afro-americanii au mai multe șanse de a dezvolta această afecțiune. Persoanele cu antecedente familiale de sarcoidoză au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta boala.
Simptomele apar de obicei la persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani, însă unii bolnavi nu prezintă simptome. Simptomele variază în funcție de organul afectat; printre ele se regăsesc: oboseala, febra, pierderea în greutate, gura uscată, epistaxisul, durerile articulare. Simptomele cutanate pot include: iritații sau răni ale pielii și căderea părului. Afectarea sistemului nervos poate determina: convulsii, pierderea auzului și dureri de cap. Simptomele oculare pot include: ochi uscați, senzație de arsură sau mâncărimi la nivelul ochilor, durere oculară, dar și pierderea vederii. Sarcoidoza poate să apară la orice organ, dar cel mai frecvent afectează plămânii. Simptomele pulmonare pot determina: tuse uscată, dificultăți în respirație, respirație șuierătoare sau durere toracică.
Diagnosticul acestei boli poate fi dificil întrucât simptomele pot fi similare cu cele ale altor boli, cum ar fi artrita sau cancerul. Pe lângă anamneză, examenul fizic urmărește identificarea eritemului nodos, a creșterii în volum a ganglionilor limfatici sau splenomegaliei. Medicul poate să solicite teste de diagnostic suplimentare, precum: spirometrie, radiografie toracică, CT de torace, biopsie și analize de sânge specifice.
Deși nu există niciun tratament, în anumite situații simptomele se pot îmbunătăți de la sine. Medicul poate prescrie corticosteroizi sau medicamente imunosupresoare care pot ajuta la reducerea inflamației, durata tratamentului variind în funcție de pacient.
Majoritatea persoanelor diagnosticate cu această boală nu suferă complicații. Sarcoidoza poate deveni o afecțiune cronică, iar printre complicațiile acestei boli regăsim: cataractă, glaucom, infecții pulmonare, aritmii, insuficiență renală sau infertilitate. În cazuri rare poate provoca leziuni severe și ireversibile ale inimii și plămânilor.
Evoluția pacienților cu această patologie este în general bună, mulți dintre ei având o viață relativ sănătoasă și activă. Simptomele se îmbunătățesc adesea cu sau fără tratament în aproximativ doi ani.
În unele cazuri poate deveni o boală cronică, recidivantă, fiind necesară implicarea unui psihoterapeut pentru managementul de caz.