Discuţii. Carenţa de magneziu, deosebit de frecventă în ultimul timp din cauza aportului deficitar, este de regulă latentă, dar modelează spectrul îmbolnăvirilor şi modul în care se manifestă diversele afecţiuni. Spasticitatea bronşică exagerată este nu rareori un semn de deficit magnezic, iar răspunsul bun la magnezioterapie confirmă această legătură (2). Acelaşi lucru îl putem afirma şi despre tulburările de ritm care apar nejustificat, pe cord aparent sănătos (2). Prolapsul de valvă mitrală, afecţiune destul de răspândită, este, potrivit lui Durlach, expresia unui deficit prelungit de magneziu, instalat de timpuriu pe fondul unei predispoziţii cu componentă familială (1). Determinarea magneziemiei este practic inutilă în astfel de cazuri, deoarece deficitul de magneziu este intracelular, iar plasma nu este decât un sector de tranzit. Cu mult mai preţios este semnul Chvostek, îndeosebi la copii şi tineri. La adulţi şi, mai cu seamă la vârstnici, acest semn îşi pierde însă valoarea, fiind aproape întotdeauna negativ. Orice reacţie neobişnuită faţă de un medicament trebuie să ne facă să-i căutăm explicaţia.   

Concluzii. Pe fondul unui deficit de magneziu, adesea latent, salbutamolul poate induce aritmii cardiace. Aceste aritmii, ca şi hiperreactivitatea bronşică de tip astmatic, răspund bine la tratamentul cu magneziu.