Newsflash
Ars Medici

Rolul hormonilor sexuali feminini în menopauză (3)

de Dr. Dan PEREŢIANU - sept. 4 2020
Rolul hormonilor sexuali feminini în menopauză (3)

A treia parte a materialului dedicat terapiei hormonale la menopauză analizează tipurile de hormoni, dozele și momentul potrivit începerii acestei terapii.

A treia parte a materialului dedicat terapiei hormonale la menopauză analizează tipurile de hormoni, dozele și momentul potrivit începerii acestei terapii: anterior vârstei de 60 de ani, într-o fereastră terapeutică de cel mult zece ani de la ultima menstră.

Estradiolul și estrogenii echini sunt hormoni naturali – aceștia din urmă fiind obţinuţi de la iapă și folosiţi mai ales în SUA. Etinil-estradiolul este un hormon sintetic. S-a sugerat că aceleaşi rezultate pot fi obţinute cu orice estrogenic folosit (Notelovitz, 2006), ceea ce nu s-a dovedit a fi adevărat până la capăt.

La administrarea unui anumit preparat, trebuie ţinut cont de faptul că estradiolul natural ajunge primordial în ficat, pe calea venei porte. Biodisponibilitatea acestuia este de numai 5% după secreţia ovariană, precum şi după administrarea per orem.

De asemenea, trebuie ţinut cont şi de faptul că administrarea per orem a E2 conduce la crearea unui climat estrogenic mai apropiat de cel ante-menopauză, unde raportul E2/E1 este crescut.

Administrarea E2 transdermal conduce la creşterea transformării în E1, astfel că raportul E2/E1 este favorabil E1. Acest raport este observat la
femeile în postmenopauză.

Problema este următoarea: dorim ca femeile în postmenopauză să aibă un raport caracteristic postmenopauzei sau dorim ca acest raport să fie asemănător cu cel al femeilor ante-menopauză? Aici, medicul trebuie să-i propună pacientei abordarea lui ştiinţifică, iar pacienta să aleagă în cunoştinţă de cauză.

Mecanismul transformării transdermice a E2 în E1 seamănă cu cel al transformării transdermice a preparatelor de testosteron în dehidrotestosteron (DHT).

Or, se ştie că testosteronul acţionează ca atare (adică fără transformare biochimică) pe ficat şi în muşchi, în timp ce DHT acţionează pe prostată, prin reducerea în poziţia 5 alfa, prin 5 alfareductază.

Trebuie ştiut faptul că E2 per orem stimulează ficatul, care produce factori trombotici şi proinflamatori. În acelaşi timp, administrarea transdermică nu produce acelaşi nivel din aceşti factori, dar nici nu are efectul scontat la nivelul sistemului nervos central, responsabil de tulburările de termoreglare, şi nici la nivelul tractului genital, responsabil de atrofia genitală.

Estrogenii per orem

În Europa, la începuturile administrării estrogenilor pentru tratarea simptomelor menopauzei, s-au folosit doze de 4 mg de estradiol pe zi. Ulterior, dozele au scăzut la 2 mg estradiol pe zi. Exemple din medicamentele compensate existente şi azi pe piaţă sunt KlimodienR și FemostonR.

În ultimii ani, firmele producătoare au scăzut dozele la jumătate în preparatele AngeliqR (1 mg estradiol hemihidrat plus 5 mg de drospirenonă), respectiv Femoston-ContiR (1 mg hemihidrat plus
5 mg didrogesteron).

Drospirenona este un progestativ cu activitate antimineralocorticoidă, adică uşor diuretică, şi se regăseşte şi în preparatele „anticoncepţionale” JasminR şi YazR, ce au etinilestradiol. Didrogesteronul este un progestativ ce se regăseşte ca atare în preparatul DuphastonR.

12.1Unii cercetători din SUA (Lobo, 2006) afirmă că dozele şi mai mici de estradiol, adică 0,5 mg pe zi per orem, nu au niciun efect negativ pe termen lung şi păstrează eficacitatea dozelor de fabrică.

Pentru estrogenii conjugaţi echini (CEE), doze mici înseamnă 0,3-0,45 mg/zi (Lobo, 2006). A nu se uita că Studiul Women Health Initiative (WHI) a folosit 0,625 mg CEE pe zi.

Eu administrez preparatele europene de mai sus (AngeliqR, respectiv Femoston-ContiR) în doze de la 1 dj pe zi sau 1 dj 1 la 2 zile ori chiar 1 dj la 3 zile. Efectele sunt spectaculoase pe simptomatologia vasomotorie, pe os şi pe memorie. În plus, efectul asupra durerilor de sân la pacientele de 75-80 de ani este, de asemenea, spectaculos.

Dacă simptomatologia vasomotorie lipseşte, momentul debutului terapiei este cât mai aproape de observaţia că nivelul gonadotropilor este crescut. Administrez preparatele şi (până) la vârste mai înaintate, având paciente chiar şi de peste 80 de ani.

Dat fiind faptul că se ştie că E2 per orem creşte activitatea protrombotică a ficatului (deşi unii sunt împotriva acestei aserţiuni, Williams, 2005), administrez concomitent 500 mg de acid acetilsalicilic (ASA) pe săptămână, adică 1 tabletă.

Este interesant de subliniat că, deşi se ştie demult că acidul acetilsalicilic scade coagulabilitatea sângelui, nu există numeroase studii care să urmărească protecţia cardiovasculară a femeilor la menopauză care iau estrogeni de menopauză.

Studiile legate de ASA în menopauza tratată cu estrogeni au rezultate extrem de diferite. Unii afirmă pozitivitatea asocierii, alţii arată efectele negative ale acesteia (ca Manson, 2003, şi Stachowiak, 2015).

Alţii analizează scăderea incidenţei cancerului colonic postE2, dar arată că pacientele cu asociere E2-ASA nu prezintă aceeaşi protecţie ca pacientele cu numai E2 (Rennert, 2009). De altfel, ASA este analizată separat în postmenopauză ca având rol de protecţie faţă de cancerul de sân (Bardia, 2011)!

Problema folosirii ASA ca prevenţie a trombozei în cazul folosirii E2 a ridicat problema creşterii prevalenţei hemoragiilor cerebrale (Hodis, 2008).

Dar, de fapt, autorii arată că nu este nevoie de ASA la pacientele sub 60 de ani sau la care iniţierea terapiei s-a efectuat într-un interval de sub 5 ani de la oprirea menstrei, căci la aceste paciente terapia CEE (plus/minus MP) este ea singură protectivă pentru accidentele ischemice!

În schimb, cercetări mai noi, efectuate pe şoricei, arată că asocierea E2-ASA sau E2-ASA-raloxifen conduce la scăderea capacităţii de agregare trombocitară (Yang, 2011) (Figura).

Efectele E2, ASA şi raloxifenului, singure şi în asociere asupra agregării plachetare (sursa: Yang, 2011)
Efectele E2, ASA şi raloxifenului, singure şi în asociere asupra agregării plachetare (sursa: Yang, 2011)

 

Tendinţe în tratamentul cu estrogeni preluate de la Congresul Asociaţiei Americane de Menopauză din 2019 arată că americanii încearcă să scape de tutela CEE şi să meargă pe drumul europenilor, prin administrarea de 17 beta estradiol. Majoritatea studiilor folosesc însă preparate transdermice!

Estrogenii intravaginali

Cel mai frecvent, colegii ginecologi şi urologi administrează astfel de preparate pentru efectul lor local asupra atrofiei genitale. Atrofia genitală se asociează frecvent cu simptomatologie urologică.

Există numeroase preparate, cel mai frecvent la noi sunt cele pe bază de estriol. Indicaţia biologică o reprezintă creşterea pH-ului vaginal peste 5. Despre aceste preparate s-a afirmat că ar putea avea efecte negative la nivelul uterului.  De aceea, unele studii au analizat acest tip de efecte negative şi au ajuns la concluzia că preparatele intravaginale (i.v.) sunt sigure.

Estradiol i.v. s-a administrat la 336 de femei într-un studiu randomizat, dublu orb, placebo controlat (Simon, 2010), cu obiectivul principal de a decela dacă medicamentul produce cancer endometrial (sau, secundar, numai hiperplazie). Doza administrată a fost considerată extra-low şi a fost de 10 micrograme estradiol nativ (17 beta).

După 52 de săptămâni, incidenţa a fost de 1 carcinom şi 1 hiperplazie: 0,52%. Comparativ, lotul placebo a generat incidenţă de 1%.
Criteriul de a decela adecvarea terapuetică este pH-ul vaginal. El trebuie să fie între 4,5 şi 5.

SERM

Un nou grup de medicamente cu efecte estrogenice, dar care nu sunt estrogeni, este din ce în ce mai mult folosit la menopauză. Este vorba despre modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni (SERM). Exponentul cel mai reprezentativ este raloxifenul (EvistaR), considerat SERM de generaţia a 2-a. Iniţial, EvistaR a fost propus ca tratament antiosteoporoză.

Eu îl administrez frecvent la doamnele la menopauză, 1 tb de 60 mg pe zi sau la 2 zile. Efectul este pozitiv pe sân, oase şi piele şi este negativ pe reacţiile vascular-vegetative. Atenţie la faptul că prima generaţie de SERM, tamoxifenul, este în continuare folosit, chiar şi în postmenopauză, cu creşterea prevalenţei de cancer endometrial (Spencer, 1997).

Recent introdus în practică este bazedoxifenul. Ataşarea acestuia de CEE şi administrarea în menopauză a condus la scăderea efectelor supraestrogenice pe sân şi uter (Parish, 2017).

După 2 ani de tratament, nu s-au observat hiperplazie endometrială, şi nici creşterea densităţii mamografice. De remarcat că preparatul compus nu avea un progestativ şi că rolul proprogestativ a fost luat de SERM.

Androgenii în menopauză

O întrebare suplimentară la acest capitol este: pot femeile să ia şi un androgen sau să ia numai un androgen la menopauză? Poate fi folosit fenomenul aromatizării testosteronului în estradiol folosit pentru a administra testosteron şi androgeni la menopauză (Iorga, 2017)?

Antemenopauză, ovarul secretă zilnic 250 mg de testosteron, menţinînd testosteronemia între 1 și 2 nmol/l (Basaria, 2006). În ceea ce priveşte DHEA şi DHEAS, aceşti compuşi sunt secretaţi în proporţie de 80-90% de reticulara corticosuprarenalei (CSR) (Basaria, 2006).

Glomerulata secretă aldosteron, fasciculata secretă cortizol. Androstendionul este secretat 50% în ovar, 50% în CSR, în cantitate zilnică de 3 mg. De aceea, lipsa ovarului (prin ovariectomie) conduce la o menopauză mai accentuată faţă de cea „naturală”.

Se admite (Braunstein, 2007) că testosteronul este util la femeile care acuză libidou scăzut și sunt deranjate de acest lucru, care asociază hipopituritarism şi/sau hipocorticism (mai corect ar fi hipocorticosuprarenalism).

Se citează (Basaria, 2006) numeroase căi de administrare a androgenilor, inclusiv cea injectabilă. De exemplu, Climacteron R conţine 150 mg de testosteron enantat, 7,5 mg estradiol dienantat şi 1 mg estradiol benzoat.
Cu toate acestea, primii care au administrat androgeni la menopauză au fost nişte români: este vorba despre dr. Dănilă-Muster şi despre acad.

Milcu, care au dezvoltat fiola numită EstrotestR. Ea conţinea 6 mg estradiol undecilat şi 100 mg testosteron fenilpropionat. Preparatul de numai testosteron fenilpropionat se numeşte/numea TestolentR şi se administrează/administra ca preparat depot la bărbaţi, o dată pe lună (Milcu & Dănilă-Muster, 1968).

Administrarea de testosteron injectabil la femei a condus la apariţia a mai multor efecte secundare nedorite faţă de administrarea transdermală (Basaria, 2006). Dihidroepiandrosteronul (DHEA), per orem, în doze de 20-50-200 mg pe zi se folosește şi cu scop antiaging.

12.2

Preparatul este necompensat şi încă destul de scump pentru pacientele noastre. Testosteronul transdermic în doze extrem de mici, 300 mg pe zi, sub formă de plasturi (Simon, 2005), a fost administrat timp de 24 de săptămâni la un lot de femei ovariectomizate ce se găseau deja sub tratament estrogenic.

Efectele au fost pozitive, mai ales pe activitatea sexuală. Vârsta de debut a administrării a fost de circa 49 de ani. În cadrul acestui trial nu au fost diferenţiate tipurile de tratament estrogenic, cu excepţia indicaţiei diferite per orem vs transdermic.

Fitoestrogenii

Există în ultimul timp o oarecare deviere de la traseul ştiinţei medicale spre „arta” medicinii. Unii consideră că nu mai este benefică vaccinarea copiilor. Alţii consideră că nu este benefic consumul de sare iodată, căci produce hipotiroidism, hipertiroidism, cancer tiroidian sau tiroidită autoimună.

În acest trend, se spune că este bine ca femeile la menopauză să se hrănească cu alimente bogate în fitoestrogeni, care le protejează de simptomatologia menopauzei şi le păzesc de cancerul de sân, şi nu cu hormoni sintetici.

Cercetări ale articolelor ştiinţifice în domeniu (Duffy, 2009) arată că:
fitoestrogenii sunt similari estradiolului;despre femeile care mănâncă alimente bogate în fitoestrogeni se ştie că au prevalenţa cancerului de sân mai redusă; dar aceste femei consumă fitoestrogeni de la bun început, adică de la naştere; folosirea de fitoestrogeni pentru a preveni cancerul de sân, atunci când se tratează simptome de menopauză, este neconcluzivă; s-a arătat că folosirea de fitoestrogeni la menopauză conduce către aceeaşi prevalenţă a cancerului de sân pe care o provoacă orice fel de estrogen luat la menopauză; fitoestrogenii s-au dovedit a fi de folos pacientelor cu cancer de sân care au supravieţuit tratamentelor anticancer şi cancerului propriu-zis şi care prezintă simptome de menopauză.

Un studiu comparativ cu estrogenii umani folosiţi în terapia obişnuită nu a fost efectuat.

Momentul ales pentru iniţierea terapiei

La ora actuală, acesta este una din cele mai interesante direcţii de cercetare în domeniu. Faptul a plecat de la reanalizarea datelor din Studiul WHI. S-a observat că reacţiile adverse descrise nu apar dacă terapia estrogenică începe înainte de 60 de ani sau nu mai târziu de 10 ani de la oprirea sângerării uterine.

Fenomenul a fost denumit „fereastră terapeutică”. Actualmente se consideră că fereastra terapeutică trebuie să fie cât mai mică. În sensul că terapia la menopauză poate să înceapă încă înainte de semnul de menopauză (înainte de ultima menstră înregistrabilă).

La fel ca în cazul hipotiroidismului, momentul trebuie ales biologic, și nu clinic. Azi nu se mai aşteaptă ca pacientul să exprime semne de hipotiroidism. Terapia se instituie pe baze biologice, în funcţie
de TSH şi FT4.

Acelaşi fenomen este de aşteptat să fie valabil şi pentru estrogeni şi menopauză. Momentul instituirii terapiei nu trebuie să fie semnul clinic, ci analiza biologică. Așadar, momentul în care începe tratamentul de menopauză trebuie ales în funcţie de momentul schimbării curbei nivelului estradiolului coroborativ cu cel al creşterii gonadotropilor (vezi ep.1).

În loc de concluzii

Toată lumea medicală, şi mai ales cea de cercetare fundamentală, este de acord că estrogenii sunt esenţiali pentru o viaţă adecvată. Toate cercetările au arătat că estrogenii au un rol important în dezvoltarea şi funcţionarea sistemului nervos, a osului, a pielii, a endoteliilor şi a mucoaselor.

Toţi clinicienii sunt de acord că estrogenii stimulează sistemele organismului şi sunt protectori pentru numeroase situaţii clinice.
Cu toate acestea, marile grupuri de clinicieni (vezi şi bibliografia) nu includ între indicaţiile terapiei cu hormoni estrogeni ţesuturile care ar putea beneficia de aceştia.

Indicaţia terapeutică simptomatologică la menopauză se referă numai la bufeuri. Este surprinzătoare această atitudine. Ghidurile de practică nu includ în indicaţiile de tratament cogniţia, obezitatea, osteoporoza. Ba, chiar unii sunt împotriva terapiei în acest scop.

Toţi clinicienii sunt de acord că există reacţii adverse sau că pot exista reacţii adverse după administrarea de estrogeni. De aceea s-a încercat a se clarifica momentul începerii terapiei, durata în ani a terapiei. Şi s-a reuşit: terapia trebuie începută înainte de menopauză şi menţinută timp de cel puţin 5 ani.

Ce nu s-a reuşit încă este realizarea de studii recognoscibile prin care principalele contraindicaţii să fie înlăturate prin medicamente antagonice. Pentru a bloca hipervâscozitatea generată hepatic de E2 s-au folosit estrogeni plus acid acetilsalicilic. Pentru a bloca apariţia cancerului de sân, s-au folosit preparate de tip SERM.

Folosirea de estrogeni la menopauză s-a dovedit a fi şi extrem de eficentă, nu numai eficace. Administrarea timp de 5-30 de ani după vârsta de 50 de ani conduce la creşterea de 1,5 ori a QALY – quality-adjusted life years –, numărul de ani de viaţă ajustaţi în funcţie de calitatea vieţii.

Iar aceasta se face cu numai 2.450 de dolari. Dacă terapia începe la peste 60 de ani, QALY creşte cu numai 0,11 și cu un cost de peste 28.000 de dolari (Hodis, 2013)

Recomandările AACE şi ACE cu privire la administrarea de hormoni
de menopauză (2017)

1. Folosirea terapiei hormonale de menopauză la femeile aflate în postmenopauză
simptomatică trebuie să se bazeze pe luarea în considerare
a tuturor factorilor de risc pentru boli cardiovasculare, a vârstei și
timpului de la instalarea menopauzei.

2. Folosirea de preparate transdermice comparativ cu preparatele orale
poate fi considerată mai puţin probabilă pentru producerea unui risc
trombotic de accident vascular cerebral și de boală coronariană.

3. Atunci când este necesară utilizarea unui progesteron (de ex., la
femeile cu uter), progesteronul micronizat este considerat o alternativă
mai sigură (faţă de medroxiprogesteron).

4. La femeile aflate la menopauză ce prezintă simptomatologie de
depresie, care prezintă un risc semnificativ prin utilizarea terapiei de
substituţie hormonală, utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării
serotoninei și, eventual, a altor agenţi nonhormonali poate oferi o reduceresemnificativă a simptomelor.

5. AACE nu recomandă utilizarea terapiei hormonale bioidentice (în
sensul de fitoestrogeni sau de estrogeni din alte surse decât cele standardizate).

6. AACE sprijină pe deplin recomandările Comité de l’évolution de la
pratique en oncologie (CEPO) privind managementul menopauzei la
femeile cu cancer mamar.

7. Terapia de susbstituţie hormonală (la menopauză) nu este recomandată pentru prevenirea diabetului zaharat.

8. La femeile cu diabet diagnosticat anterior, utilizarea terapiei de
substituţie hormonală trebuie individualizată, luându-se în considerare
factorii de risc pentru vârstă, metabolism și factorii cardiovasculari.


Notă autor:

Bibliografie articol versiunea integrală:
Anderson GL, Judd HL, Kaunitz AM, et al. Effects of estrogen plus progestin on gynecologic cancers and associated diagnostic procedures: the Women's Health Initiative randomized trial. JAMA, 2003, 290: 1739–1748.
Barakat R, Oakley O, Kim H, Jin J, Ko CJ. Extra-gonadal sites of estrogen biosynthesis and function. BMB Rep., 2016, Sep; 49, 9: 488-496.
Bardia A, Olson JE, Vachon CM et al. Effect of aspirin and other nsaids on postmenopausal breast cancer incidence by hormone receptor status: results from a prospective cohort study. Breast Cancer Res Treat., 2011, Feb; 126, 1: 149–155.
Basaria S, Dobs AS. Clinical review: Controversies regarding transdermal androgen therapy in postmenopausal women. J Clin Endocrinol Metab., 2006 91, 12: 4743–4752.
Blake J. Menopause: evidence-based practice. Best Pract Res Clin Obstet Gynaecol., 2006, Dec; 20, 6: 799-839.
Braunstein GD. Commentary: The Endocrine Society Clinical Practice Guideline and The North American Menopause Society position statement on androgen therapy in women: another one of Yogi’s forks. J Clin Endocrinol Metab., 2007, 92, 11: 4091-4093.
Carreau S, Lambard S, Delalande C, et al. Aromatase expression and role of estrogens in male gonad : a review. Reprod Biol Endocrinol., 2003, Apr 11; 1: 35.
Comité de l’évolution des pratiques en oncologie (CEPO). Traitement pharmacologique et non hormonal des bouffées de chaleur chez les femmes atteintes d’un cancer du sein. Juin 2012, nr. 3. Bibliothèque et Archives nationales du Québec (Canada), 2012.
Chlebowski RT, Hendrix SL, Langer RD, et al as WHI Investigators. Influence of estrogen plus progestin on breast cancer and mammography in healthy postmenopausal women: the Women's Health Initiative Randomized Trial. JAMA, 2003, Jun 25; 289, 24: 3243-3253.
Cobin RH, Goodman NF; AACE Reproductive Endocrinology Scientific Committee. American Association of Clinical Endocrinologists and American College of Endocrinology position statement on menopause-2017 update. Endocr Pract., 2017, Jul; 23, 7: 869-880.
Coker LH, Hogan PE, Bryan NR,et al. For the Women's Health Initiative Memory Study. Postmenopausal hormone therapy and subclinical cerebrovascular disease. The WHIMS-MRI Study. Neurology, 2009, 72, 2: 125-134.
Committee on Gynecologic Practice. Committee Opinion No. 698: Hormone therapy in primary ovarian insufficiency. Obstet Gynecol., 2017, May; 129, 5: e134-e141.
Danforth KN, Tworoger SS, Hecht JL,Rosner BA, Colditz GA, Hankinson SE. A prospective study of postmenopausal hormone use and ovarian cancer risk. Br J Cancer, 2007, Jan 15; 96, 1: 151–156.
Delaney J, Lupton MJ, Toth E. The Curse: A cultural history of menstruation. University of Illinois Press. Urbana & Chicago. 1988.
Dennerstein L, Lehert P, Burger HG, Guthrie JR. New findings from non-linear longitudinal modelling of menopausal hormone changes. Human Reproduction Update, 2007, 13, 6: 551–557.
Fagerholm R, Faltinova M, Aaltonen K, et al. Family history influences the tumor characteristics and prognosis of breast cancers developing during postmenopausal hormone therapy. Fam Cancer, 2017, Oct 10; 1-11.
Grady D, Herrington D, Bittner V, et al; HERS Research Group. Cardiovascular disease outcomes during 6.8 years of hormone therapy: Heart and Estrogen/progestin Replacement Study follow-up (HERS II). JAMA, 2002, Jul 3; 288, 1: 49-57.
Gurney EP, Nachtigall MJ, Nachtigall LE, Naftolin F. The Women's Health Initiative trial and related studies: 10 years later: a clinician's view. J Steroid Biochem Mol Biol., 2014, Jul; 142: 4-11.
Henderson VW, St John JA, Hodis HN, et al. Cognitive effects of estradiol after menopause: A randomized trial of the timing hypothesis. Neurology, 2016, Aug 16; 87, 7: 699-708.
Hodis HN, Mack WJ. Postmenopausal hormone therapy and cardiovascular disease in perspective. Clin Obstet Gynecol., 2008, Sep; 51, 3: 564–580.
Hodis HN, Mack WJ. The timing hypothesis and hormone replacement therapy: a paradigm shift in the primary prevention of coronary heart disease in women. Part 1: comparison of therapeutic efficacy. J Am Geriatr Soc., 2013, Jun; 61, 6: 1005-1010.
Hodis HN, Collins P, Mack WJ, Schierbeck LL. The timing hypothesis for coronary heart disease prevention with hormone therapy: past, present and future in perspective. Climacteric, 2012, Jun; 15, 3: 217-228.
Imtiaz B, Tuppurainen M, Rikkonen T, et al. Postmenopausal hormone therapy and Alzheimer disease: A prospective cohort study. Neurology, 2017, Mar 14; 88, 11: 1062-1068.
Iorga A, Cunningham CM, Moazeni S, et al. The protective role of estrogen and estrogen receptors in cardiovascular disease and the controversial use of estrogen therapy. Biol Sex Differ., 2017, Oct 24; 8, 1: 33.
Jakiel G, Makara-Studzińska M, Ciebiera M, Słabuszewska-Jóźwiak A. Andropause - state of the art 2015 and review of selected aspects. Prz Menopauzalny., 2015, Mar;14, 1: 1-6.
Javed AA, Mayhew AJ, Shea AK, Raina P. Association between hormone therapy and muscle mass in postmenopausal women. A systematic review and meta-analysis. JAMA Network Open, 2019; 2, 8: e1910154.
Johnson J, Bagley J, Skaznik-Wikiel M, et al. Oocyte generation in adult mammalian ovaries by putative germ cells in bone marrow and peripheral blood. Cell, 2005, Jul 29; 122, 2: 303-315.
Kingsberg S. Testosterone treatment for hypoactive sexual desire disorder in postmenopausal women. J Sex Med., 2007, Mar; 4, Suppl 3: 227-234.
Lee JSA, Yaffe K, Lui LY, et al for the Study of Osteoporotic Fractures Group. Prospective study of endogenous circulating estradiol and risk of stroke in older women. Arch Neurol., 2010, Feb; 67, 2: 195–201.
Lobo RA, Bélisle S, Creasman WT, et al. Should symptomatic menopausal women be offered hormone therapy? Med.Gen.Med., 2006, August 16; 8, 3: 40-56.
Lu Y, Sareddy GR, Wang J, Wang R, Li Y, Dong Y, Zhang Q, Liu J, OConnor J, Xu J, Vadlamudi RK, Brann D. J Neurosci. 2019 Feb 6. pii: 1970-18.
Neuron-Derived Estrogen Regulates Synaptic Plasticity and Memory.
Lukes A. Evolving issues in the clinical and managed care settings on the management of menopause following the women's health initiative. J Manag Care Pharm., 2008, Apr; 14, 3 Suppl: 7-13.
MacGregor EA. Migraine, menopause and hormone replacement therapy. Post Reprod Health, 2017, Jan 1: 2053369117731172.
Manson JE, Hsia J, Johnson KC, et al. Estrogen plus progestin and the risk of coronary heart disease. N Eng J Med., 2003, 349, 6: 523–534.
Manson JE, Aragaki AK, Rossouw JE, et al as WHI Investigators. Menopausal Hormone Therapy and Long-term All-Cause and Cause-Specific Mortality: The Women's Health Initiative Randomized Trials. JAMA, 2017, Sep 12; 318, 10: 927-938.
Marjoribanks J, Farquhar C, Roberts H, Lethaby A, Lee J. Long-term hormone therapy for perimenopausal and postmenopausal women. Cochrane Database Syst Rev., 2017, Jan 17; 1: CD004143.
Martinelli I, Lensing AW, Middeldorp S, et al. Recurrent venous thromboembolism and abnormal uterine bleeding with anticoagulant and hormone therapy use. Blood, 2016, Mar 17; 127, 11: 1417-25.
Milcu SM, Dănilă-Muster A. Endocrinologie ginecologică. Edit. Academiei RSR (Buc.), 1968.
Miyamoto M, Kotani K, Taniguchi N. Effect of non-antihypertensive drugs on endothelial function in hypertensive subjects evaluated by flow-mediated vasodilation. Curr Vasc Pharmacol., 2015, 13, 1: 121-127.
Monda V, Salerno M, Fiorenzo M, et al. Role of sex hormones in the control of vegetative and metabolic functions of middle-aged women. Front Physiol., 2017, Oct 4; 8: 773.
Nelson HD. Commonly used types of postmenopausal estrogen for treatment of hot flashes. Scientific review. JAMA, 2004, April 7; 291, 13: 1610-1620
Notelovitz M. Clinical Opinion: The biologic and pharmacologic principles of estrogen therapy for symptomatic menopause. Med GenMed., 2006, 8, 1: 85.
Ojanlatva A, Mäkinen J, Helenius H, Korkeila K, Sundell J, Rautava P. Sexual activity and perceived health among Finnish middle-aged women. Health Qual Life Outcomes, 2006, May 10; 4: 29-39.
Parish SJ, Gillespie JA. The evolving role of oral hormonal therapies and review of conjugated estrogens/bazedoxifene for the management of menopausal symptoms. Postgrad Med., 2017, Apr; 129, 3: 340-351.
Patasius A, Kincius M, Kazlauskas E, Smailyte G. The role of androgen-deprivation therapy on suicide among patients with advanced prostate cancer: A nationwide population-based cohort study. Psychooncology. 2019 Jul 30.
Pereţianu D, Saragea M. Imunitatea în teoria şi practica medicinii. Vol.I. Editura ALL, Bucureşti, 1996.
Pereţianu D. Viagra – o viziune integratoare. Viaţa Medicală (Buc.), 2003, Partea I-a: 15, 39: 8. Partea II-a: 40: 8. Partea III-a: 15, 41: 8.
Pereţianu D., Poiană C., Carşote M. Controversele iodului din sare. Viaţa Medicală (Buc.), 2015, 27, 37 (1339): 3.
Pereţianu D, Aurelian Grigorescu. Unitatea operatională hormon-receptor. Criteriul pentru clasificarea fiziopatologică a bolilor endocrine. Medica Academica (Buc), 2016, Partea I-a: 8, 64 (1): 28-36. Partea a II-a: 8, 65 (2): 32-38. Partea a III-a: 8, 66 (3): 32-37.
Pereţianu D, Poiană C. Controverse legate de DEXA. Viaţa Medicală (Buc.), 2016, 28, 7 (1361): 3.
Pereţianu D, Mara Carşote, Matei Pisoschi, Dan Cristina Staicu, Bogdan Oprişan. Testosteronul. O apreciere după 10 ani de observaţii de tratament depot 1000 mg. Medica Academica (Buc.), Partea I-a: 2017, 9, 76 (4): 20-25. Partea II-a: 2017, 9, 77 (5): 24-34.
Pereţianu D. Comportamentul sexual, definit la naştere şi condiţionat biochimic. Viaţa Medicală (Buc.), 2017, 29, 34 (1440): 6.
Peters GN, Fodera T, Sabol J, Jones S, Euhus D. Estrogen replacement therapy after breast cancer: a 12-year follow-up. Ann.Surg.Oncol., 2001, 8, 10: 828–832.
Pu D, Tan R, Yu Q, Wu J. Metabolic syndrome in menopause and associated factors: a meta-analysis. Climacteric, 2017, Oct 24: 1-9.
Qaseem A, Forciea MA, McLean RM, Denberg TD; Clinical Guidelines Committee of the American College of Physicians. Treatment of low bone density or osteoporosis to prevent fractures in men and women: a clinical practice guideline update from the American College of Physicians. Ann Intern Med., 2017, Jun 6; 166, 11: 818-839.
Reid BM, Permuth JB, Sellers TA. Epidemiology of ovarian cancer: a review. Cancer Biol Med., 2017, Feb; 14, 1: 9–32.
Rennert G, Rennert HS, Pinchev M, Lavie O, Gruber SB. Use of hormone replacement therapy and the risk of colorectal cancer. J Clin Oncol., 2009, Sep 20; 27, 27: 4542–4547.
Resnick SM, Espeland MA, Jaramillo SA, et al. Postmenopausal hormone therapy and regional brain volumes. The WHIMS-MRI Study. Neurology, January 13; 2009, 72, 2: 135-142.
Riecher-Rössler A, de Geyter C. The forthcoming role of treatment with oestrogens in mental health. Swiss Med Wkly, 2007, 137: 565–572.
Seelig, MS, Altura BM, Altura BT. Benefits and risks of sex hormone replacement in postmenopausal women. J. Amer. College Nutrition, 2004, 23, 5, 482S–496S.
Shekhar S, Travis OK, He X, Roman RJ, Fan F. Menopause and ischemic stroke: a brief review. MOJ Toxicol., 2017; 3, 4. pii: 00059.
Simin J, Tamimi R, Lagergren J, Adami HO, Brusselaers N. Menopausal hormone therapy and cancer risk: An overestimated risk? Eur J Cancer, 2017, Oct; 84: 60-68.
Simon J, Braunstein G, Nachtigall L, et al. Testosterone patch increases sexual activity and desire in surgically menopausal women with hypoactive sexual desire disorder. J Clin Endocrinol Metab, 2005, 90, 9: 5226–5233.
Simon J, Nachtigall L, Ulrich LG, Eugster-Hausmann M, Gut R. Endometrial safety of ultra-low-dose estradiol vaginal tablets. Obstet Gynecol., 2010, Oct; 116, 4: 876-883.
Singh A, Kaur S, Walia I. A historical perspective on menopause and menopausal age. Bull Indian Inst Hist Med Hyderabad, 2002, Jul-Dec; 32, 2: 121-135.
Spencer CP, Cooper AJ, Whitehead MI. Management of abnormal bleeding in women receiving hormone replacement therapy. BMJ, 1997, Jul 5; 315, 7099: 37–42.
Stachowiak G, Pertyński T, Pertyńska-Marczewska M. Effect of transdermal hormone therapy on platelet haemostasis in menopausal women. Ann Agric Environ Med., 2015, 22, 1: 167-71.
Taylor HS, Tal A, Pal L, et al. Effects of Oral vs Transdermal Estrogen Therapy on Sexual Function in Early Postmenopause: Ancillary Study of the Kronos Early Estrogen Prevention Study (KEEPS). JAMA Intern Med., 2017, Oct 1; 177, 10: 1471-1479.
Topi G, Ehrnström R, Jirström K, Palmquist I, Lydrup ML, Sjölander A. Association of the oestrogen receptor beta with hormone status and prognosis in a cohort of female patients with colorectal cancer. Eur J Cancer, 2017, Sep; 83: 279-289.
Vickers MR, MacLennan AH, Lawton B, et al. Main morbidities recorded in the women's international study of long duration oestrogen after menopause (WISDOM): a randomised controlled trial of hormone replacement therapy in postmenopausal women. BMJ, 2007, Aug 4; 335, 7613: 239-250.
Viuff MH, Berglund A, Juul S, Andersen NH, Stochholm K, Gravholt CH. Sex hormone replacement therapy in Turner Syndrome - impact on morbidity and mortality. J Clin Endocrinol Metab., 2019, Sep 23. pii: dgz039. doi: 10.1210.
White RE, Han G, Dimitropoulou C, Zhu S, Miyake K, Fulton D, Dave S, Barman SA. Estrogen-induced contraction of coronary arteries is mediated by superoxide generated in vascular smooth muscle. Am J Physiol Heart Circ Physiol., 2005, Oct; 289, 4: H1468-75.
Williams MS, Vaidya D, Kickler T, Ouyang P. Long-term hormone replacement therapy does not cause increased platelet activation. Am Heart J., 2005, Sep; 150, 3: 434-438.
Women's Health Initiative Steering Committee. Effects of conjugated equine estrogen in postmenopausal women with hysterectomy. The Women's Health Initiative randomized controlled trial. JAMA, 2004; Apr 14; 291, 14: 1701–1712.
Writing Group for the Women’s Health Initiative Investigators. Risks and benefits of estrogen plus progestin in healthy postmenopausal women: principal results from the Women’s Health Initiative randomized controlled trial. JAMA, 2002; 288: 321-333.
Wylie KR. Sexuality and the menopause. J Br Menopause Soc., 2006, Dec; 12, 4: 149-152.
Yang FL, Hu KQ, Wang X, Liu ZM, Hu Q, Li JF, He H. Combination of raloxifene, aspirin and estrogen as novel paradigm of hormone replacement therapy in rabbit model of menopause. Acta Pharmacol Sin., 2011, Aug; 32, 8: 1031–1037.
Ycaza Herrera A, Hodis HN, et al. Estradiol therapy after menopause mitigates effects of stress on cortisol and working memory. J.Clin.Endocrinol.Metab., 2017, Nov 2; DOI: 10.1210/jc.2017-00825.
http://www.menopause.org/docs/default-source/default-document-library/cardiac-risk-from-discontinuing-ht-11-8-17.pdf.
www.menopause.org/docs/default-source/agm/nams18-regular-and-late-breaking-abstracts.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe