Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Riscul epidemiologic al animalelor de companie

Viața Medicală
Prof. dr. Constantin CIUFECU vineri, 21 august 2009

Secolul 21 debutează sub semnul preocupării omenirii pentru securitate sanitară. Patologia umană actuală ne reaminteşte de miza sanitară şi economică reprezentată de sănătatea animalelor de companie, a celor din crescătorii sau a celor sălbatice. (...)

   Secolul 21 debutează sub semnul preocupării omenirii pentru securitate sanitară. Patologia umană actuală ne reaminteşte de miza sanitară şi economică reprezentată de sănătatea animalelor de companie, a celor din crescătorii sau a celor sălbatice. Zoonozele sunt prezente pretutindeni pe glob şi rezumă o parte deloc neglijabilă a patologiei infecţioase, cu variaţii specifice ale zonelor geografice. Securităţii sanitare i se acordă atenţia justificată şi meritată, ca o
componentă fundamentală a sănătăţii publice.
    Rememorarea bolilor umane ce au ca sursă animalele de companie, de crescătorie sau sălbatice se justifică mai ales prin creşterea numărului acestora.
   Un recensământ al animalelor de companie, în Franţa, atrăgea atenţia asupra animalelor de companie, atât de prezente în anturaj, în gospodăria omului. Cifrele, la nivelul anului 1995, erau impresionante: 45 de milioane, din care 21 de milioane de peşti, 8 milioane de pisici, peste 7,4 milioane de păsări, 1,5 milioane de rozătoare etc. În SUA, mai ales în zonele urbane, numărul pisicilor domestice îl egalează pe cel al locuitorilor.
   Omul poate fi contaminat pe cale cutanată sau mucoasă (muşcături, înţepături, zgârieturi, lins, simplă atingere sau vectori artropozi), pe cale digestivă sau respiratorie. Manifestările epidemiologice pot fi sporadice, epidemice, endemice, dar, din păcate, pretutindeni, datele obiective lipsesc, subliniindu-se faptul că riscul infecţios global rămâne modest, excepţie făcând imunodeficienţii, copiii, gravidele, al căror risc este categoric mai mare. 
   Infecţiile transmise de animalele de companie din regiunea noastră geografică privesc, în principal, câinii, pisicile, peştii, rozătoarele:
   1. Pasteureloza, complicaţia infecţioasă cel mai des întâlnită după muşcături şi plăgi, poate ajunge la 0,1 -0,5 cazuri la 1.000 de locuitori. (...)
   2. Infecţiile cu germeni aerobi (36%), cu anaerobi (1%) sau mixte aero-anaerobice (56%) sunt determinate de streptococi, stafilococi, precum şi germeni din familia Bacillaceae sau din genurile Neisseria, Corynebacterium, Moraxella, Enterococcus, Pseudomonas, Bacteroides, Prevotella etc.
   3. Se citează infecţii mai frecvente cu bacterii patogene rare, precum Capnocytophaga cynodegmi şi canimorsus, determinate de muşcături de câine şi, mai rar, de pisică, cu manifestări sistemice grave, fatale (la toate categoriile de imunodeprimaţi), sau Weeksella zoohelcum (septicemii, meningite). 
   4. Boala ghearelor de pisică, determinată de Bartonella henselae. (...)
   5. Tetanosul (...)
   6. Rabia (...)
   7. Haverhilioza (Haverhillia moniliformis) şi sodoku (Spirillum morsus muris) sunt rare, transmise prin muşcătura de şobolan sau alte rozătoare, câini, pisici infectate de muride.
   8. Tularemia (...)
   9. Excepţional transmise prin muşcături sau zgârieturi sunt: antraxul, rujetul, nocardioza, blastomicoza, herpesvirusul simian.
 10. Infecţii transmise pe cale cutanată: • râia (Sarcoptes scabiae)dermatofitozele • melioidozele (Pseudomonas pseudomallei) • sporotrichozele, având ca agent ciuperca telurică Sporothrix schenckii • virusul cowpox (familia Poxviridae, genul Orthopoxvirus).
 11. Infecţii digestive: • salmonelozele netifoidice (S. choleraesuis, S. enteriditis, S. typhimurium) • campilobacterioza determinată de C. jejuni şi C. coli. • yersiniozele au ca rezervor rozătoarele, pisicile (în cazul Y. pseudotuberculosis), bovinele, ovinele, caprinele, rozătoarele (în cazul Y. enterocolitica).
• helicobacterioza determinată de H. pylori are ca sursă omul. • lambliaza (Giardia intestinalis) • himenolepioza este determinată de o tenie intestinală mică, rară în zona temperată. • criptosporoidoza este dată de Cryptosporidium parvum, parazit prezent în intestinul pisicilor, câinilor, rozătoarelor, reptilelor, păsărilor. • Edwardsiella spp., cu rezervor şerpii, ţestoasele, broaştele, determină gastroenterite • Plesiomonas shigelloides, cu rezervor mai ales şerpii, produce la om diaree holeriformă. • dipilidiaza (Dipylidium caninum) este o cestoză cu rezervor câinele, pisica, alte carnivore, omul.
 12. Infecţii ORL: streptococi de grup A, cu rezervor omul dar şi câinii, pisicile.
 13. Infecţii respiratorii: • infecţia cu Chlamydia psittaci se manifestă printr-un sindrom pseudogripal. • febra Q, determinată de Coxiella burnetii, are ca rezervor numeroase animale (ovine, bovine,caprine, rareori pisicile) • Bordetella bronchiseptica • dirofilarioza determinată de filaria Dirofilaria immitis, cu rezervor câinele, este transmisă prin înţepături de ţânţari.
 14. Infecţii neuromeningee: • coriomeningita limfocitară • criptococoza este determinată de Cryptococcus neoformans. • cenuroza este determinată de formele larvare ale speciilor din genul Multiceps, familia Taeniidae.
 15. Infecţii polisistemice: • toxoplasmozele • toxocaroza are ca agent Toxocara canis şi mai puţin T. cati. • leishmanioza, determinată de parazitul Leishmania infantum, este transmisă prin flebotom, rezervorul fiind câinele. •  hidatidoza este determinată de o mică tenie a câinelui (Echinococcus granulosus). • leptospirele infectează multe din animalele domestice şi sălbatice. • bacilii din genul Brucella pot infecta câinele (B. canis).
 16. Infecţii transmise prin căpuşele animalelor de companie:Borellia burgdorferi (boala Lyme) poate fi transmisă mai ales de câinii de companie, prin căpuşa Ixodes ricinus. • Rickettsia conorii, agent al febrei butonoase. • encefalitele de căpuşă, transmise de Ixodes ricinus şi Ixodes persulcatus. • babesioza produsă de speciile de protozoare Babesia microti, divergens, bovis şi canis are ca rezervor câinii, caii, rozătoarele, iar ca vehicul căpuşa. • ehrlichioza granulocitică umană are ca rezervor câinii, caii şi bovideele, fiind transmisă de căpuşa Ixodes ricinus.
 
   Prevenţia presupune respectarea regulilor de igienă, mai ales spălatul mâinilor după contactul direct sau indirect, supravegherea veterinară şi evitarea sărutului animalelor de companie. Se va renunţa la achiziţionarea animalelor de companie, în prezenţa copiilor şi a femeilor gravide.
   Enumerarea celor mai frecvente boli care se pot transmite de la animalele de companie este importantă, fiind evocată cu prilejul oricărui diagnostic. Anamneza atentă rămâne esenţială pentru orientare.



  


 




 


 


 


 


 


 


 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.