Cele mai multe descrieri ale variaţiilor
circadiene şi din timpul somnului, în ultimii ani, au abordat tensiunea
arterială şi hipertensiunea, în timp ce fiziologia gastrointestinală a fost mai
puţin dezbătută în descrierea sau aplicaţia clinică a schimbărilor legate de
somn. Acest fapt poate fi atribuit în mare parte inaccesibilităţii lumenului
tractului gastrointestinal (GI) investigaţiilor simple. Monitorizarea oricărei
funcţii de bază a sistemului GI necesită o manevră invazivă, ceea ce poate
reprezenta o experienţă neplăcută şi, în general, de natură sa întrerupă somnul
normal.
Decada anilor ’50 a fost punctul de plecare
al „epocii de aur“ în investigarea somnului, cu un accent deosebit inclusiv pe
fiziologia GI în timpul somnului.
Au fost observate astfel schimbări majore
care par destul de diferite, în funcţie de organul studiat şi de funcţia
acestuia în cadrul sistemului GI. De exemplu, funcţia esofagiană spontană este
semnificativ redusă în timpul somnului, întrucât nu este nevoie ca acest organ
să funcţioneze decât în cazul în care sunt transmise alimente din zona
esofagiană superioară. Acest fapt apare rareori fără înghiţire voluntară,
posibilitatea ca aceasta să aibă loc fiind redusă semnificativ în timpul
somnului. Pe de altă parte, activitatea motorie rectală persistă pe perioada
somnului, mecanism necesar pentru păstrarea continenţei. (…)