Pacienții cu boli reumatice de tip inflamator/autoimun sunt mai expuși în fața infecțiilor, din cauza bolii propriu-zise, a comorbidităților și a tratamentului. De aceea, medicul reumatolog trebuie să evalueze riscul și să individualizeze conduita terapeutică, atrag atenția reprezentanții Societății Române de Reumatologie.
Conform nomenclaturii OMS, afecţiunea denumită „coronavirus disease 2019” sau, în abreviere, COVID-19, este determinată de un virus ARN ce aparţine familiei coronavirusurilor, denumit „severe acute respiratory syndrome coronavirus 2”, SARS-CoV-2. Acesta are infecţiozitate înaltă, cu o transmitere care se face prin cel puţin două modalităţi:
Riscul maxim de contagiozitate pare să fie prezent atunci când persoana infectată este simptomatică, iar eliminarea virală este crescută la momentul debutului simptomatic, scăzând pe parcursul următoarelor zile-săptămâni. Boala se poate transmite și în formele asimptomatice sau în faza presimptomatică (de incubaţie a bolii, de obicei cu 1-3 zile înainte de debutul simptomelor).
Perioada de incubaţie a bolii variază între 1 și 14 zile, cu o medie de 4-5 zile de la expunerea infectantă.
Manifestările clinice sunt variabile, incluzând de obicei febră, tuse uscată, dispnee, tahipnee, astenie, mialgii. Au fost raportate anosmie și ageuzie. Mai rar pot apărea cefalee, rinoree, odinofagie, diaree, greaţă. Există cazuri asimptomatice (aparent însemnate numeric), însă frecvenţa acestora este neclară, deoarece de regulă persoanele asimptomatice nu sunt testate.
Persoanele infectate cu SARS-CoV-2 dezvoltă un răspuns de apărare ce constă în implicarea mai multor sisteme de protecţie ale organismului. Se dezvoltă un răspuns imun adaptativ, cu sinteză de anticorpi, iniţial de tip IgM, și apoi de tip IgG (ambele tipuri putând fi obiectivate seric). Datele preliminare arată că acești anticorpi au caracter protector, dar nu este cunoscut dacă răspunsul protector apare la toţi cei infectaţi și care este durata protecţiei pe care o oferă.
Cazurile simptomatice variază semnificativ ca severitate, de la forme ușoare de boală (aparent majoritare), până la forme severe (de obicei cu afectare pulmonară semnificativă), unele critice (insuficienţă respiratorie acută, șoc, insuficienţă multiorganică), cu potenţial letal.
În formele severe de boală, SARS-CoV-2 depășește mecanismele fiziologice de apărare ale organismului și se produce o replicare virală rapidă, care determină efecte citopatice directe. La agravarea afectării pulmonare contribuie esenţial un răspuns inflamator exagerat, cu sinteză și eliberare rapidă a unei cantităţi excesive de citokine, care ajung să accentueze leziunile tisulare, cu consecinţe clinice severe: acumulare de fluide și de celule în alveole, dispnee, insuficienţă respiratorie severă, tulburări de coagulare în diverse organe, complicaţii ce pot determina decesul.
Formele severe pot apărea la orice vârstă și în absenţa oricăror asocieri morbide, însă cel mai frecvent se întâlnesc la persoanele în vârstă și la cei cu afecţiuni asociate (pulmonare, cardiace, renale, obezitate, diabet zaharat, neoplazii, imunosupresie). Rata mortalităţii variază mult în diferite cohorte (în general între 1% și 3%), însă formele severe de boală prezintă o mortalitate semnificativă.
Manifestările bolii la copii sunt similare cu cele ale adultului, dar de obicei mai ușoare. A fost semnalată apariţia la copii a unor manifestări asemănătoare bolii Kawasaki, în aparentă relaţie cu infecţia cu SARS-CoV-2, însă este încă neclar mecanismul patogenic implicat. Diagnosticul de COVID-19 necesită detectarea ARN-ului SARS-CoV-2, metoda de referinţă fiind reverse transcription polymerase chain reaction (RT-PCR), în probe recoltate cel mai frecvent din nazofaringe. Efectuarea testelor necesită un laborator cu dotare specială și grad mare de biosecuritate, precum și personal experimentat. Au fost raportate diferenţe mari privind acurateţea testelor efectuate (fiind raportate rezultate fals pozitive și fals negative, cu o sensibilitate ce poate fi de doar 60-71%). Detectarea
ARN-ului viral în probele nazofaringiene nu înseamnă în mod obligatoriu că persoana poate transmite infecţia, infecţiozitatea fiind dependentă de încărcătura virală.
Nu există terapii specifice aprobate pentru infecţia cu SARS-CoV-2. Tratamentul aplicat este suportiv, adaptat formei de boală, incluzând aport de oxigen, iar în formele critice – suport respirator, de preferinţă, atunci când este posibil, non-invaziv (administrare de oxigen cu presiune pozitivă, pe mască).
Un număr de terapii antivirale sau imunomodulatoare sunt în prezent utilizate off-label în tratamentul infecţiei cu SARS-CoV-2 și fac obiectul unor studii în desfășurare în numeroase ţări. Datele comunicate sau publicate până în prezent sunt neconcludente sau contradictorii.
Hidroxiclorochina și clorochina, singure sau asociate cu azitromicină, plecând de la date care au demonstrat activitate in vitro împotriva SARS-CoV-2, au fost intens mediatizate și administrate off-label sau în studii clinice, în speranţa că ar putea exercita efecte benefice la pacienţii cu COVID-19. Datele clinice publicate până în prezent sunt neconcludente, iar asociaţiile știinţifice de cardiologie au atenţionat asupra riscului de aritmii severe și moarte subită la pacienţii trataţi cu doze mari de antimalarice de sinteză și/sau azitromicină și recomandă prudenţă în utilizarea acestora la pacienţii cu afecţiuni cardiace preexistente.
Glucocorticoizii, în doze și scheme terapeutice variate, au fost utilizaţi cu rezultate variabile în tratamentul sindromului de insuficienţă respiratorie acută legat de COVID-19. Recent au fost comunicate rezultate preliminare pozitive pentru tratamentul cu dexametazonă în formele pulmonare severe.
Blocanţii receptorilor pentru IL-6 (tocilizumab, sarilumab), blocanţii de IL-1 (anakinra) și inhibitorii de JAK au fost folosiţi off-label pentru tratamentul sindromului de eliberare citokinică asociat COVID-19. Studii clinice sunt în desfășurare pentru a confirma potenţiala lor utilitate în tratamentul bolii.
Administrarea de plasmă provenită de la convalescenţi de COVID-19, care ar putea conţine anticorpi neutralizanţi anti-SARS-CoV-2, a fost folosită în mod experimental.
Nu există încă vaccinuri aprobate pentru infecţia cu SARS-CoV-2, fiind în prezent în desfășurare numeroase studii pentru dezvoltarea unui vaccin.
Plecând de la interacţiunea SARS-CoV-2 cu receptorul ACE2, s-a emis ipoteza, neconfirmată, că unele medicamente care cresc expresia membranară a ACE2, precum ibuprofenul, inhibitorii de angiotensin-convertază (de ex., enalapril și ramipril) sau blocanţii receptorilor pentru angiotensină (de ex., candesartan și valsartan), ar putea crește riscul de infecţie cu SARS-CoV-2 și/sau severitatea acesteia. În contextul infecţiei cu SARS-CoV-2, recomandările actuale susţin că nu există date știinţifice care să limiteze utilizarea ibuprofenului la pacienţii care au indicaţie pentru acest preparat. Asociaţiile de cardiologie recomandă ca la pacienţii care au indicaţie de tratament cu inhibitori de angiotensin-convertază sau blocanţi ai receptorilor pentru angiotensină, aceste preparate să fie iniţiate sau continuate în doze complete, necesare pentru controlul bolii cardio-vasculare.
Se consideră că pacienţii cu boli reumatice de tip inflamator/autoimun (Tabel 1) se încadrează într-o categorie de risc potenţial crescut faţă de infecţii în general, prin trei mecanisme:
Se consideră că un control corespunzător al activităţii bolii în afecţiunile reumatice de tip inflamator/autoimun, obţinut prin continuarea unei scheme terapeutice cu eficacitate confirmată, poate contribui la o reducere a riscului de apariţie a unei infecţii. Din acest motiv, recomandarea general acceptată în prezent este ca la pacienţii care nu au semne clinice de COVID-19 să se continue fără modificări terapia remisivă sau imunosupresoare utilizată, fără a fi necesară testare prealabilă pentru SARS-CoV-2.
Pe cohortele publicate până în prezent nu există date care să demonstreze o creștere a riscului de infecţie cu SARS-CoV-2 sau de forme severe de COVID-19 la pacienţii cu boli reumatice de tip inflamator/autoimun, inclusiv la cei trataţi cu terapii remisive.
În schimb, la pacienţii care au o boală reumatică inflamatoare și dezvoltă COVID-19, la fel ca în orice infecţie severă, este necesară întreruperea temporară a medicaţiei remisive sau imunosupresoare, aceasta putând fi reluată după vindecarea infecţiei.
Ca regulă generală, glucocorticoizii (GC), indiferent de expunerea sau infecţia cu SARS-CoV-2, pot fi utilizaţi, dacă au indicaţie în tratamentul bolii reumatice, însă în cea mai mică doză care permite controlul bolii reumatice. La pacienţii trataţi cu doze de peste 10 mg de prednison pe zi a fost identificat un risc mai mare de spitalizare pentru COVID-19. Pentru pacienţii aflaţi sub corticoterapie și care necesită scăderea dozei sau oprirea tratamentului, întreruperea nu se face niciodată brusc.
În absenţa infecţiei sau expunerii la SARS-CoV-2
La pacienţi cu artropatii inflamatorii active sau nou diagnosticate, în funcţie de particularităţile clinice, se poate recomanda:
La pacienţi cu artropatii inflamatoare cu evoluţie stabilă sub tratament, se recomandă continuarea tratamentului, fără modificări, fiind permisă utilizarea oricăreia dintre următoarele terapii: metotrexat, leflunomidă, sulfasalazină, hidroxiclorochină, azatioprină, ciclofosfamidă, ciclosporină, micofenolat mofetil, tacrolimus, biologice (toate clasele), inhibitori de JAK, AINS.
La pacienţii cu osteoporoză, tratamentul cu denosumab poate fi iniţiat sau continuat, cu posibilitatea lărgirii intervalului între administrări până la maximum 8 luni (dacă este necesar, pentru evitarea prezenţei într-o unitate medicală).
În acest caz, se recomandă următoarea conduită, diferenţiată în funcţie de terapia urmată:
În acest caz, în funcţie de terapia urmată, se recomandă:
Pacienţii cu boli reumatice de tip inflamator/autoimun sau care urmează terapii imunosupresoare trebuie să primească recomandări generale de distanţare socială (minimum 2 metri) și igienă corectă și constantă a mâinilor. Purtarea de măști medicale care să acopere nasul și gura pare să aibă un efect semnificativ în reducerea riscului de infectare, utilizarea acestora fiind recomandată nu numai în spaţiile închise, dar și în spaţiile deschise, dar aglomerate, în care distanţarea socială nu poate fi corect respectată. Se recomandă de asemenea reducerea sistematică a riscului de îmbolnăvire cu SARS-CoV-2 prin limitarea expunerii pacienţilor imunodeprimaţi la un risc crescut de contagiune legat de consultaţii și manevre medicale care nu sunt esenţiale.
Se vor reduce consultaţiile și manevrele care presupun prezenţa fizică a pacientului în cabinet prin:
Manevrele care presupun prezenţa pacientului în cabinet/spital și care nu pot fi amânate se fac doar cu programare care să asigure distanţarea pacienţilor și securitatea actului medical, atât pentru aceștia, cât și pentru personalul medical. Este obligatorie efectuarea screening-ului pentru simptome sau risc epidemiologic de COVID-19 înainte de a se permite accesul pacienţilor în cabinet/spital. De asemenea, este obligatorie purtarea de către personalul medical a echipamentului de protecţie, adecvat în funcţie de gradul de risc.
Este recomandabilă stabilirea unei relaţii de strânsă cooperare cu medicii de familie, în perspectiva delegării unor activităţi de monitorizare a evoluţiei bolii și continuării terapiei. În cazul în care există deficienţe de asigurare a medicaţiei antireumatice (de exemplu, pentru hidroxiclorochină), medicul reumatolog trebuie să găsească soluţii pentru continuarea terapiei sau modificarea schemei terapeutice.
Va fi respectat programul uzual de vaccinări pentru pacienţii cu boli reumatice de tip inflamator/autoimun sau care urmează terapii imunosupresoare, cu o atenţie particulară pentru vaccinarea sezonieră antigripală și antipneumococică.
Având în vedere faptul că pandemia este încă în evoluţie și că nu există terapii sau vaccinuri specifice, este rezonabilă implementarea unui program pe termen lung privind reducerea riscului de îmbolnăvire cu SARS-CoV-2, atât la pacienţii cu boli reumatice, cât și la personalul medical din serviciile de reumatologie.
BIBLIOGRAFIE
1. Yuki K, Fujiogi M, Koutsogiannaki S. COVID-19 pathophysiology: A review. Clin Immunol. 2020;215:108427.
2. Kanduc D, Shoenfeld Y. On the molecular determinants of the SARS-CoV-2 attack. Clin Immunol. 2020;215:108426.
3. Lee CY, Lin RTP, Renia L, Ng LFP. Serological Approaches for COVID-19: Epidemiologic Perspective on Surveillance and Control. Front Immunol. 2020;11:879.
4. Andersen KG, Rambaut A, Lipkin WI, Holmes EC, Garry RF. The proximal origin of SARS-CoV-2. Nat Med. 2020;26(4):450-2.
5. Sungnak W, Huang N, Becavin C, Berg M, Queen R, Litvinukova M, et al. SARS-CoV-2 entry factors are highly expressed in nasal epithelial cells together with innate immune genes. Nat Med. 2020;26(5):681-7.
6. Corman VM, Muth D, Niemeyer D, Drosten C. Hosts and Sources of Endemic Human Coronaviruses. Adv Virus Res. 2018;100:163-88.
7. Hirano T, Murakami M. COVID-19: A New Virus, but a Familiar Receptor and Cytokine Release Syndrome. Immunity. 2020;52(5):731-3.
8. Richardson S, Hirsch JS, Narasimhan M, Crawford JM, McGinn T, Davidson KW, et al. Presenting Characteristics, Comorbidities, and Outcomes Among 5700 Patients Hospitalized With COVID-19 in the New York City Area. JAMA. 2020.
9. Ji HL, Zhao R, Matalon S, Matthay MA. Elevated Plasmin(ogen) as a Common Risk Factor for COVID-19 Susceptibility. Physiol Rev. 2020;100(3):1065-75.
10. Teuwen LA, Geldhof V, Pasut A, Carmeliet P. Author Correction: COVID-19: the vasculature unleashed. Nat Rev Immunol. 2020.
11. Teuwen LA, Geldhof V, Pasut A, Carmeliet P. COVID-19: the vasculature unleashed. Nat Rev Immunol. 2020.
12. Tavazzi G, Civardi L, Caneva L, Mongodi S, Mojoli F. Thrombotic events in SARS-CoV-2 patients: an urgent call for ultrasound screening. Intensive Care Med. 2020;46(6):1121-3.
13. Ismail AA. Serological tests for COVID-19 antibodies: Limitations must be recognized. Ann Clin Biochem. 2020:4563220927053.
14. Favalli EG, Ingegnoli F, De Lucia O, Cincinelli G, Cimaz R, Caporali R. COVID-19 infection and rheumatoid arthritis: Faraway, so close! Autoimmun Rev. 2020;19(5):102523.
15. Sanders JM, Monogue ML, Jodlowski TZ, Cutrell JB. Pharmacologic Treatments for Coronavirus Disease 2019 (COVID-19): A Review. JAMA. 2020.
16. Perricone C, Triggianese P, Bartoloni E, Cafaro G, Bonifacio AF, Bursi R, et al. The anti-viral facet of anti-rheumatic drugs: Lessons from COVID-19. J Autoimmun. 2020;111:102468.
17. Rosenberg ES, Dufort EM, Udo T, Wilberschied LA, Kumar J, Tesoriero J, et al. Association of Treatment With Hydroxychloroquine or Azithromycin With In-Hospital Mortality in Patients With COVID-19 in New York State. JAMA. 2020.
18. Saleh M, Gabriels J, Chang D, Kim BS, Mansoor A, Mahmood E, et al. The Effect of Chloroquine, Hydroxychloroquine and Azithromycin on the Corrected QT Interval in Patients with SARS-CoV-2 Infection. Circ Arrhythm Electrophysiol. 2020.
19. Savarino A, Boelaert JR, Cassone A, Majori G, Cauda R. Effects of chloroquine on viral infections: an old drug against today's diseases? Lancet Infect Dis. 2003;3(11):722-7.
20. Geleris J, Sun Y, Platt J, Zucker J, Baldwin M, Hripcsak G, et al. Observational Study of Hydroxychloroquine in Hospitalized Patients with Covid-19. N Engl J Med. 2020.
21. Borba MGS, Val FFA, Sampaio VS, Alexandre MAA, Melo GC, Brito M, et al. Effect of High vs Low Doses of Chloroquine Diphosphate as Adjunctive Therapy for Patients Hospitalized With Severe Acute Respiratory Syndrome Coronavirus 2 (SARS-CoV-2) Infection: A Randomized Clinical Trial. JAMA Netw Open. 2020;3(4):e208857.
22. Boulware DR, Pullen MF, Bangdiwala AS, Pastick KA, Lofgren SM, Okafor EC, et al. A Randomized Trial of Hydroxychloroquine as Postexposure Prophylaxis for Covid-19. N Engl J Med. 2020.
23. Monti S, Montecucco C. Can hydroxychloroquine protect patients with rheumatic diseases from COVID-19? Response to: 'Does hydroxychloroquine prevent the transmission of COVID-19?' by Heldwein and Calado and 'SLE, hydroxychloroquine and no SLE patients with COVID-19: a comment' by Joob and Wiwanitkit. Ann Rheum Dis. 2020;79(6):e62.
24. Xie W, Wang Y, Zhang Z. Hydroxychloroquine reduces the risk of covid-19 in patients with rheumatic diseases: myth or reality? Ann Rheum Dis. 2020.
25. Parperis K. To consider or not antimalarials as a prophylactic intervention in the SARS-CoV-2 (COVID-19) pandemic. Ann Rheum Dis. 2020.
26. Moiseev S, Avdeev S, Brovko M, Novikov P, Fomin V. Is there a future for hydroxychloroquine/chloroquine in prevention of SARS-CoV-2 infection (COVID-19)? Ann Rheum Dis. 2020.
27. Xu X, Han M, Li T, Sun W, Wang D, Fu B, et al. Effective treatment of severe COVID-19 patients with tocilizumab. Proc Natl Acad Sci U S A. 2020;117(20):10970-5.
28. Campochiaro C, Della-Torre E, Cavalli G, De Luca G, Ripa M, Boffini N, et al. Efficacy and safety of tocilizumab in severe COVID-19 patients: a single-centre retrospective cohort study. Eur J Intern Med. 2020;76:43-9.
29. Benucci M, Giannasi G, Cecchini P, Gobbi FL, Damiani A, Grossi V, et al. COVID-19 pneumonia treated with Sarilumab: a clinical series of eight patients. J Med Virol. 2020.
30. Cavalli G, De Luca G, Campochiaro C, Della-Torre E, Ripa M, Canetti D, et al. Interleukin-1 blockade with high-dose anakinra in patients with COVID-19, acute respiratory distress syndrome, and hyperinflammation: a retrospective cohort study. Lancet Rheumatol. 2020;2(6):e325-e31.
31. Aouba A, Baldolli A, Geffray L, Verdon R, Bergot E, Martin-Silva N, et al. Targeting the inflammatory cascade with anakinra in moderate to severe COVID-19 pneumonia: case series. Ann Rheum Dis. 2020.
32. Favalli EG, Biggioggero M, Maioli G, Caporali R. Baricitinib for COVID-19: a suitable treatment? Lancet Infect Dis. 2020.
33. Landewe RB, Machado PM, Kroon F, Bijlsma HW, Burmester GR, Carmona L, et al. EULAR provisional recommendations for the management of rheumatic and musculoskeletal diseases in the context of SARS-CoV-2. Ann Rheum Dis. 2020.
34. Mikuls TR, Johnson SR, Fraenkel L, Arasaratnam RJ, Baden LR, Bermas BL, et al. American College of Rheumatology Guidance for the Management of Rheumatic Disease in Adult Patients During the COVID-19 Pandemic: Version 1. Arthritis Rheumatol. 2020.
35. National Health Service UK. https://www.england.nhs.uk/coronavirus/secondary-care/ (accesat 15.06.2020)
36. British Society for Rheumatology UK. https://www.rheumatology.org.uk/practice-quality/covid-19-guidance (accesat 15.06.2020)
37. Marotto D, Sarzi-Puttini P. What is the role of rheumatologists in the era of COVID-19? Autoimmun Rev. 2020;19(6):102539.
38. Licciardi F, Giani T, Baldini L, Favalli EG, Caporali R, Cimaz R. COVID-19 and what pediatric rheumatologists should know: a review from a highly affected country. Pediatr Rheumatol Online J. 2020;18(1):35.
39. Favalli EG, Ingegnoli F, Cimaz R, Caporali R. What is the true incidence of COVID-19 in patients with rheumatic diseases? Ann Rheum Dis. 2020.
40. Favalli EG, Monti S, Ingegnoli F, Balduzzi S, Caporali R, Montecucco C. Incidence of COVID-19 in patients with rheumatic diseases treated with targeted immunosuppressive drugs: what can we learn from observational data? Arthritis Rheumatol. 2020.
41. Haberman R, Axelrad J, Chen A, Castillo R, Yan D, Izmirly P, et al. Covid-19 in Immune-Mediated Inflammatory Diseases - Case Series from New York. N Engl J Med. 2020.
42. D'Antiga L. Coronaviruses and Immunosuppressed Patients: The Facts During the Third Epidemic. Liver Transpl. 2020;26(6):832-4.
43. Siddiqi HK, Mehra MR. COVID-19 illness in native and immunosuppressed states: A clinical-therapeutic staging proposal. J Heart Lung Transplant. 2020;39(5):405-7.
44. Gianfrancesco M, Hyrich KL, Al-Adely S, Carmona L, Danila MI, Gossec L, et al. Characteristics associated with hospitalisation for COVID-19 in people with rheumatic disease: data from the COVID-19 Global Rheumatology Alliance physician-reported registry. Ann Rheum Dis. 2020.
45. Au K, Reed G, Curtis JR, Kremer JM, Greenberg JD, Strand V, et al. High disease activity is associated with an increased risk of infection in patients with rheumatoid arthritis. Ann Rheum Dis. 2011;70(5):785-91.
46. Accortt NA, Lesperance T, Liu M, Rebello S, Trivedi M, Li Y, et al. Impact of Sustained Remission on the Risk of Serious Infection in Patients With Rheumatoid Arthritis. Arthritis Care Res (Hoboken). 2018;70(5):679-84.
47. Favalli EG, Agape E, Caporali R. Are patients with systemic lupus erythematosus at increased risk of severe COVID-19? J Rheumatol. 2020.
48. Mathian A, Mahevas M, Rohmer J, Roumier M, Cohen-Aubart F, Amador-Borrero B, et al. Clinical course of coronavirus disease 2019 (COVID-19) in a series of 17 patients with systemic lupus erythematosus under long-term treatment with hydroxychloroquine. Ann Rheum Dis. 2020;79(6):837-9.
49. Goyal M. SLE patients are not immune to covid-19: importance of sending the right message across. Ann Rheum Dis. 2020.
50. Liang M, Gao L, Cheng C, Zhou Q, Uy JP, Heiner K, et al. Efficacy of face mask in preventing respiratory virus transmission: A systematic review and meta-analysis. Travel Med Infect Dis. 2020:101751.
51. Leung NHL, Chu DKW, Shiu EYC, Chan KH, McDevitt JJ, Hau BJP, et al. Author Correction: Respiratory virus shedding in exhaled breath and efficacy of face masks. Nat Med. 2020.
52. Leung NHL, Chu DKW, Shiu EYC, Chan KH, McDevitt JJ, Hau BJP, et al. Respiratory virus shedding in exhaled breath and efficacy of face masks. Nat Med. 2020;26(5):676-80.
53. Delen D, Eryarsoy E, Davazdahemami B. No Place Like Home: Cross-National Data Analysis of the Efficacy of Social Distancing During the COVID-19 Pandemic. JMIR Public Health Surveill. 2020;6(2):e19862.
54. Thomson GA. COVID-19: Leaving lockdown-Of Schrodinger, cats, testing and masks. Int J Clin Pract. 2020:e13519.
55. Pincus T, Swearingen CJ, Bergman M, Yazici Y. RAPID3 (Routine Assessment of Patient Index Data 3), a rheumatoid arthritis index without formal joint counts for routine care: proposed severity categories compared to disease activity score and clinical disease activity index categories. J Rheumatol. 2008;35(11):2136-47.
56. Gossec L, Dougados M, Rincheval N, Balanescu A, Boumpas DT, Canadelo S, et al. Elaboration of the preliminary Rheumatoid Arthritis Impact of Disease (RAID) score: a EULAR initiative. Ann Rheum Dis. 2009;68(11):1680-5.
57. Salaffi F, Di Carlo M, Vojinovic J, Tincani A, Sulli A, Soldano S, et al. Validity of the rheumatoid arthritis impact of disease (RAID) score and definition of cut-off points for disease activity states in a population-based European cohort of patients with rheumatoid arthritis. Joint Bone Spine. 2018;85(3):317-22.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe