Uneori ne afectează și ne revoltă
consecințele inegalităților de informație. De multe ori, ele generează
cheltuieli suplimentare și inutile, care provin, de exemplu, dintr-o reparație
supraevaluată a mașinii, o soluție de îngrijire a încălțărilor abia cumpărate
sau un protector hepatic cu eficiență complet nedemonstrată, recomandat în
farmacie, dacă mă gândesc doar la exemple personale din ultima lună. În plus,
recomandările inutile sunt comunicate pe un ton mai mult sau mai puțin
agreabil, deseori evocator de riscuri ce te pândesc dacă nu urmezi acel sfat.
Cred însă că aceste modalități de a te determina să cheltuiești mai mult
depășesc limita unei „șmecherii” comerciale când se speculează lipsa de
informare în domeniul medical.
Să te folosești de lipsa de cunoaștere a
pacientului și să îl determini să recurgă la analize și tratamente inutile
reprezintă o lipsă de moralitate evidentă. Uneori se induce ideea că ar trebui
tratată o boală care de fapt nu există; alteori – că este nevoie de anumite
măsuri pentru a evita un risc de îmbolnăvire deloc evident. O asemenea
atitudine pare cu atât mai vinovată cu cât este legată de sănătatea copiilor.
Există consecințe pentru cei ce adoptă astfel de atitudini? Greu de crezut,
aici în România. Personal, în ultimul deceniu m-am întâlnit în mod repetat cu
astfel de situații rămase fără consecințe asupra celor care le-au generat.
Am văzut cazuri în care se efectuează
analize de laborator care nu aduc vreo informație utilă. Acestea sunt uneori
acoperite de un comentariu scris pe buletinul de analize în care se specifică
„semnificația rezultatului va fi stabilită de medic” sau, mult mai cinic, „este
o metodă nerecunoscută medical în vreun loc al planetei”. Oare ce înțelege din
respectiva formulare un pacient care plătește pentru astfel de investigații? Am
văzut și multe cazuri în care sunt prescrise tratamente după inspirația,
orgoliul sau dorința de câștig a prescriptorului. Uneori, atunci când se
recomandă investigații, atitudinile sunt pur comerciale: analize la pachet,
reduceri de preț sau analize suplimentare bonus, care pot genera tratamente
nejustificate, cu toate consecințele lor nedorite. Efectele sunt cu atât mai
ample cu cât este vorba despre folosirea de antibiotice, care au impact asupra
întregii populații.
După un lung șir de astfel de întâmplări,
zilele acestea mi-a fost arătată o listă amplă de investigații ce se efectuează
gravidei în primul trimestru de sarcină pentru a vedea ce risc există să
transmită vreo infecție copilului său. Lista aceasta cuprindea mai multe teste
decât în mod obișnuit. Punctul culminant a fost însă faptul că analizele nu
fuseseră efectuate unei gravide, ci unui băiețel. Să fi fost acele analize
recomandate de un medic? Cu ce l-ar fi ajutat rezultatele lor? Să fi fost
făcute la cererea părinților? De unde să fi avut ei ideea să le solicite pentru
copilul lor? Indiferent de situație, unde te poate duce faptul că ai aflat
contra unei sume de bani un lucru inutil?
Se poate limita acest fenomen? Este destul
de dificil, atâta timp cât atitudinea dominantă este lipsa de reacție sau chiar
complicitatea vinovată, cunoscutul „lasă și pe altul să trăiască”, în timp ce
lipsește dezaprobarea abuzului de încredere și înșelătorie, chiar dacă uneori
sunt mascate sub eticheta inovației, tradiției sau a adevărului alternativ. Nu
este însă imposibil, cum a arătat reducerea fenomenului testărilor inutile
pentru diverse portaje ale copiilor ce revin la școală.
Există ceva încă și mai important în plan
uman față de a pune stavilă unor asemenea înșelătorii: să poți clătina
încrederea sădită în cei ce au propus aceste teste (de multe ori în mod
interesat, obținând beneficii din efectuarea lor). Cum să le schimbi părinților
părerile eronate? Cât de complicat este să îi convingi de faptul că sunt doar
niște teste irelevante ce pot aduce după ele tratamente medicale și intervenții
chirurgicale inutile?
Medicii de familie, dar și cei de
alte specialități, interesați să publice la această rubrică
sunt invitați să ne scrie la adresa inprimalinie@viata-medicala.ro
