Afecţiunile cardiovasculare constituie o cauză majoră de deces la nivel global. Principalele recomandări ale celui de-al treilea consens al societăţilor britanice pentru prevenirea bolilor cardiovasculare (JBS3) sunt prezentate de dr. Camelia Cristina Diaconu.

"> Prevenţia bolilor cardiovasculare - Viața Medicală
Ars Medici

Prevenţia bolilor cardiovasculare

de Dr. Camelia Cristina DIACONU - aug. 14 2014
Prevenţia bolilor cardiovasculare

Afecţiunile cardiovasculare constituie o cauză majoră de deces la nivel global. Principalele recomandări ale celui de-al treilea consens al societăţilor britanice pentru prevenirea bolilor cardiovasculare (JBS3) sunt prezentate de dr. Camelia Cristina Diaconu.

În 1961, publicarea rezultatelor studiului Framingham de Institutul Naţional de Sănătate din SUA a reprezentat un moment de cotitură în ceea ce înseamnă prevenţie cardiovasculară. Identificarea principalilor factori de risc responsabili de epidemia de boli cardiovasculare a reprezentat un semnal de alarmă şi totodată o chemare la iniţierea unor programe de prevenţie cardiovasculară. Aceste măsuri de prevenţie cardiovasculară au condus la scăderea semnificativă a mortalităţii cardiovasculare pe parcursul ultimilor 40–50 de ani în SUA, Europa de Vest şi alte zone dezvoltate ale lumii. Totuşi, bolile cardiovasculare continuă să reprezinte o cauză majoră de deces la nivel global. În ţările mai puţin dezvoltate, prevalenţa bolilor cardiovasculare este în creştere, în principal din cauza creşterii incidenţei diabetului zaharat şi a obezităţii, mai ales în rândul tinerilor.

 

   Anul acesta au fost publicate recomandările celui de-al treilea consens al societăţilor britanice pentru prevenirea bolilor cardiovasculare (JBS3). Este vorba de societatea cardiovasculară (British Cardiovascular Society), asociaţia diabetologilor clinici (Association of British Clinical Diabetologists), asociaţia pentru prevenţie şi reabilitare cardiacă (British Association for Cardiovascular Prevention and Rehabilitation), asociaţia de nursing cardiovascular (British Association for Nursing in Cardiovascular Care), fundaţia inimii (British Heart Foundation), societatea de hipertensiune (British Hypertension Society), societatea renală (British Renal Society), asociaţii ale pacienţilor diabetici (Diabetes UK) şi cardiaci (HEART UK), asociaţia renală (Renal Association) şi asociaţia de stroke (Stroke Association).
   Strategiile actuale de prevenţie se concentrează asupra pacienţilor aflaţi la risc pe termen scurt (zece ani); JBS3 pune însă accentul pe riscul de evenimente cardiovasculare pe durata întregii vieţi, pentru a include în programele de prevenţie şi populaţia cu risc cardiovascular scăzut la zece ani, dar cu risc crescut pe durata întregii vieţi. Astfel, pacienţii mai tineri şi femeile, care ar fi fost excluşi din strategiile de prevenţie cardiovasculară pe baza riscului la zece ani, sunt incluşi în noile recomandări de prevenţie, pe baza riscului cardiovascular pe durata întregii vieţi. Recunoaşterea acestui „continuum de risc“ şi impactul duratei de expunere la factori de risc asupra evenimentelor cardiovasculare viitoare este un concept important şi oferă posibilitatea de a modifica evoluţia bolilor cardiovasculare.
   Cel de-al treilea consens al societăţilor britanice pentru prevenirea bolilor cardiovasculare reprezintă cu certitudine o evoluţie pentru prevenţia bolilor cardiovasculare. Primele ghiduri JBS au apărut în 1998 şi au subliniat necesitatea unei abordări integrate, coordonate, a prevenţiei bolilor cardiovasculare, introducând hărţile de predicţie a riscului. Acestea au rămas un element-cheie în JBS2, când a fost subliniată importanţa abordării indivizilor cu risc cardiovascular mare într-o manieră similară cu a celor cu boală cardiovasculară constituită. JBS2 a făcut recomandări de tratament pentru pacienţii asimptomatici cu multipli factori de risc în funcţie de un risc de 20% la zece ani de a dezvolta boală cardiovasculară manifestă, subliniind, de asemenea, importanţa tratării indivizilor cu un singur factor de risc cardiovascular, însă crescut în mod particular.
   De la apariţia JBS2, au apărut o serie de date noi care au făcut necesară actualizarea recomandărilor profilactice. JBS3 este destinat în special medicilor practicieni, pentru a facilita comunicarea informată cu pacienţii despre riscul lor cardiovascular şi despre beneficiile modificării acestuia. JBS3 reprezintă un consens bazat pe dovezi al societăţilor profesionale, care sintetizează dovezile existente şi umple golurile existente în prevenţia cardiovasculară. Documentul subliniază importanţa identificării riscului cardiovascular la o vârstă tânără, oferind astfel o bună oportunitate de a maximiza beneficiile modificării factorilor de risc.
   JBS3 prezintă riscul cardiovascular al celor fără boală cardiovasculară constituită ca un continuum, utilizând conceptul de risc pe toată durata vieţii. Prin utilizarea riscului pe toată durata vieţii, indivizii aparent sănătoşi îşi pot calcula vârsta cardiovasculară („vârsta inimii“) în funcţie de vârsta lor cronologică, ceea ce ar trebui să încurajeze adoptarea unui mod de viaţă mai sănătos. Medicii ar trebui să monitorizeze aceşti indivizi mai atent, intervenind prin recomandări privind modificarea stilului de viaţă şi, la nevoie, prin tratamente medicamentoase care să reducă riscul cardiovascular total pe termen lung.

 

Principiile prevenţiei cardiovasculare

 

Boala cardiovasculară stabilită

 

   Pacienţii cu boală cardiovasculară diagnosticată, cu sau fără evenimente clinice anterioare, au cel mai mare risc şi beneficiază cel mai mult de pe urma măsurilor intensive de reducere a factorilor de risc. Bolile cardiovasculare afectează mai multe teritorii vasculare şi pot avea o Schemă reprezentând contribuţiile bolilor cardiovasculare la condiţiile patologice manifeste în diferite sistemevarietate de manifestări clinice. Există date că principiile de tratament trebuie să fie similare, indiferent de forma clinică de boală, reducerea factorilor de risc conducând la reducerea evenimentelor cardiovasculare în teritorii diferite. De exemplu, utilizarea statinelor la pacienţii care au avut un accident vascular cerebral conduce la reducerea substanţială a incidenţei infarctului miocardic ulterior. JBS3 include, de asemenea, recomandări pentru managementul pacienţilor cu boală arterială periferică şi boală cerebrovasculară.
   Estimarea riscului absolut depinde foarte mult de vârstă şi sex, aşa că indivizii tineri şi în special femeile pot să nu fie eligibili pentru tratament, deşi prezintă multipli factori de risc cardiovascular modificabili. JBS3 a introdus un nou calculator al riscului, care estimează atât riscul cardiovascular la zece ani, cât şi riscul cardiovascular pe toată durata vieţii. Acest calculator al riscului poate fi accesat online la adresa www.jbs3risk.com. Pagina de start subliniază faptul că acest calculator nu trebuie folosit pentru pacienţii cu boală cardiovasculară cunoscută, în cazul cărora recomandările medicului trebuie urmate întocmai. La pacienţii aflaţi la risc înalt (hipertensivi, diabetici, cei cu boală cronică de rinichi) calculatorul riscului trebuie folosit cu precauţie, tratamentul specific medicamentos şi alte recomandări fiind probabil deja indicate. Acest calculator al riscului este destinat să faciliteze discuţia informată între medic şi pacient în legătură cu deciziile privind modificarea stilului de viaţă şi, la nevoie, cu terapia medicamentoasă.
 

Modele de risc

 

   În ceea ce priveşte rafinarea modelului de risc, au fost făcute următoarele recomandări:
   1. Nu se recomandă utilizarea metodelor imagistice non-invazive pentru detecţia aterosclerozei subclinice în vederea evaluării riscului cardiovascular în prevenţia primară. Leziunile aterosclerotice apar în prima decadă de viaţă, progresând cu timpul în multe alte teritorii vasculare, înainte de apariţia manifestărilor clinice, care sunt consecinţa rupturii plăcilor aterosclerotice şi apar de regulă după vârsta de 50 ani. Există câteva metode imagistice non-invazive pentru detecţia aterosclerozei subclinice în această fereastră preclinică: evaluarea ecografică a arterelor carotide, măsurarea indicelui gleznă–braţ, tomografia computerizată pentru detectarea calcificărilor arterelor coronare. Plăcile aterosclerotice pot fi detectate prin ecografia arterelor carotide, care permite şi măsurarea grosimii intimă–medie (IMT, intima-media-thickness), ambele asociindu-se, în studiile prospective, cu un risc mai mare de evenimente cerebrovasculare şi coronariene. IMT a fost inclus în ghidurile recente ale Societăţii Europene de Hipertensiune şi ale Societăţii Europene de Cardiologie pentru managemen­tul hipertensiunii arteriale. Totuşi, asocierile statistic semnificative nu se traduc obligatoriu în ameliorarea utilă clinic a predicţiei riscului. Indicele gleznă–braţ (raportul dintre tensiunea arterială sistolică la nivelul gleznei şi tensiunea arterială la artera brahială) este un indice al aterosclerozei arterelor membrelor inferioare. Valorile mici ale acestui indice se asociază cu prezenţa aterosclerozei în alte teritorii vasculare, cu factori de risc stabiliţi pentru evenimente cardiovasculare şi cu mortalitatea totală. Totuşi, adăugarea indicelui gleznă–braţ la scorul de risc Framingham nu s-a soldat cu ameliorarea semnificativă a predicţiei riscului cardiovascular. În mai multe studii, determinarea calcificărilor arterelor coronare s-a dovedit a fi cel mai bun marker surogat pentru predicţia evenimentelor cardiovasculare şi reclasificarea riscului. Totuşi, deoarece această metodă de screening este scumpă şi iradiantă, folosirea sa este limitată la grupuri mici de indivizi. Relaţia dintre calcificările coronare şi evenimentele ulterioare este dificil de estimat. Studiile au arătat că o densitate de calciu mai mare la nivelul plăcilor de aterom se asociază cu o rată mai mică a evenimentelor cardiovasculare, sugerând că poate fi chiar un factor de protecţie. Mai mult, scăderea LDL-colesterolului cu statine se corelează cu o creştere semnificativă a progresiei calcificărilor coronare în unele studii, astfel încât modificările în timp ale scorului de calciu sunt dificil de interpretat în practică.
   2. Biomarkerii noi nu înlocuiesc metodele deja stabilite de evaluare a riscului cardiovascular în prevenţia primară. Leziunile aterosclerotice sunt expuse fluxului sanguin circulant, simplu de obţinut şi evaluat în urma unei puncţii venoase. În consecinţă, multe cercetări au documentat alterarea fracţiunilor lipidice, apolipoproteinelor, markerilor de inflamaţie şi coagulare la pacienţii cu risc crescut de evenimente cardiovasculare. Cei mai studiaţi markeri au fost fibrinogenul, proteina C reactivă, interleukina 6, BNP, NT-proBNP, apolipoproteinele A1 şi B, lipoproteina (a). Fiecare dintre aceşti biomarkeri are un rol biologic în dezvoltarea bolii cardiovasculare; rămâne neclar totuşi dacă aceşti biomarkeri au un rol etiologic în aterogeneză. Chiar şi aşa, dacă scopul măsurării unui biomarker este de predicţie a riscului, el nu trebuie să joace neapărat un rol etiologic în ateroscleroză pentru a avea valoare predictivă. Biomarkerii care prezintă corelaţii multiple puternice cu variabilele deja incluse în modelele de risc existente nu aduc informaţii suplimentare pentru predicţia evenimentelor cardiovasculare.
    3. Variantele genetice asociate cu lipidele serice crescute şi cu evenimentele cardiovascu­lare sunt mai puţin sensibile decât metodele de evaluare a riscului bazate pe fenotipuri şi nu sunt recomandate pentru evaluarea riscului cardiovascular în prevenţia primară.

 

Recomandările JBS3 referitoare la intervenţiile în stilul de viaţă

 

Fumatul

 

• Trebuie oferit suport profesional pentru încetarea fumatului, precum şi materiale de informare în acest sens.
• Calculatorul de risc JBS3 evidenţiază beneficiile mai mari ale încetării fumatului la vârste mai tinere şi cele mai mici, deşi încă semnificative, ale opririi la vârste mai înaintate.
• Pacienţilor trebuie să li se ofere consiliere comportamentală, terapie de grup, farmaco­terapie sau o combinaţie de tratamente care s-au dovedit eficiente.
   • Terapia de substituţie cu nicotină, vareniciclină sau bupropion ar trebui oferită tuturor indivizilor care intenţionează să abandoneze fumatul.
  • Indivizii cu boli cardiace sau respiratorii, ca şi cei care locuiesc împreună cu ei, ar trebui conştientizaţi asupra riscurilor fumatului activ şi pasiv.

 

Dieta

 

   Trebuie oferit suport profesional pentru adoptarea unei diete asociate cu cel mai mic risc de boli cardiovasculare, pe baza următoarelor principii:
   • Aportul de grăsimi saturate să fie mai mic de 10% din aportul total de grăsimi (preferabil din carne slabă şi lactate degresate).
   • Înlocuirea grăsimilor saturate cu grăsimi polinesatu­rate.
   • Consumul a cinci porţii de legume şi fructe pe zi.
   • Consumul a cel puţin două porţii de peşte pe săptă­mână.
   • Consumul regulat de cereale integrale şi nuci.
   • Consum de sare mai mic de 6 g/zi.
   • Limitarea consumului de alcool la mai puţin de 21 de unităţi pe săptămână pentru bărbaţi şi mai puţin de 14 unităţi pe săptămână pentru femei.
   • Evitarea/reducerea consumului de carne procesată, alimente bogate în sare, carbohidraţi rafinaţi (pâine albă, cereale procesate), băuturi îndulcite cu zahăr, gustări bogate în calorii dar sărace nutriţional (dulciuri, prăjituri etc).

 

Activitatea fizică

 

   La indivizi cu risc cardiovascular mic/moderat:
   • Creşterea nivelului activităţii fizice şi evitarea sedentarismului prelungit.
   • Recomandarea de mers pe jos, cu bicicleta şi alte exerciţii fizice aerobice, de intensitate moderată, ca parte dintr-un mod de viaţă activ.
   • Activitate fizică de intensitate moderată cel puţin 150 de minute/săptămână sau activitate fizică intensă cel puţin 75 de minute/săptămână.
   La indivizi cu boală cardiovasculară cunoscută sau cu risc cardiovascular înalt:
   • Este necesară stratificarea individuală a riscului de către personal calificat în acest sens.
   • Se recomandă intrarea într-un program de reabilitare cardiovasculară pentru pacienţii cu boală cardiovasculară diagnosticată sau după un eveniment cardiovascular.

 

Pacienţii cu risc cardiovascular înalt


Recomandări privind lipidele serice

 

   • Măsurarea colesterolului total şi a HDL-colesterolului. Calculatorul de risc al JBS3 utilizează aceste două valori şi se previzionează că non-HDL-colesterolul (colesterolul total minus HDL-colesterol) va înlocui LDL-colesterolul în practică.
  • Toţi indivizii la risc înalt trebuie să primească sprijin de specialitate legat de modificarea stilului de viaţă, pentru reducerea colesterolului total, a LDL-colesterolului şi a trigliceridelor.
   • Tratamentul hipocolesterolemiant se recomandă la:
   – pacienţii cu boală cardiovasculară diagnosticată;
   – indivizii cu risc înalt de boală cardiovasculară (diabet înainte de vârsta de 40 de ani, boală cronică de rinichi stadiile 3–5);
   – indivizii cu risc cardiovascular crescut la zece ani;
   – indivizii cu risc cardiovascular crescut pe toată durata vieţii, la care doar modificarea modului de viaţă nu este suficientă.
   • Statinele se recomandă pentru reducerea LDL-coles­te­rolului. Statinele sunt sigure, trialurile clinice nearătând efecte asupra mortalităţii non-cardiovasculare sau cance­rului. Există doar o creştere mică a riscului de diabet, însă beneficiile scăderii colesterolului depăşesc riscul de diabet.
   • În ciuda faptului că valorile scăzute ale HDL-colesterolului contribuie la riscul cardiovascular, terapia medicamentoasă pentru creşterea HDL-colesterolului nu şi-a dovedit eficienţa în reducerea riscului cardiovascular şi nu se recomandă.

 

Recomandări privind tensiunea arterială

 

  Hipertensiunea arterială trebuie suspectată dacă valorile tensiunii arteriale măsurate în cabinet sunt persistent crescute, peste 140/90 mm Hg.
   • Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale este reco­man­dată pentru confirmarea diagnosticului de hiper­tensiune (valoarea medie diurnă depăşeşte 135/85 mm Hg).
   • Toţi indivizii aflaţi la risc înalt ar trebui să beneficieze de consiliere profesională referitoare la stilul de viaţă, pentru reducerea tensiunii arteriale, ceea ce ar putea evita necesitatea terapiei medicamentoase antihipertensive.
   • Indivizii cu tensiunea arterială măsurată în cabinet peste 160/100 mm Hg, cu valoarea medie a TA măsurată pe 24 ore de peste 150/95 mm Hg (hipertensiune gradul 2), trebuie să primească terapie medicamentoasă pentru reducerea tensiunii arteriale.
   Indivizii cu o tensiune arterială măsurată în cabinet de peste 140/90 mm Hg, însă sub 160/100 mm Hg, cu o valoare medie pe 24 ore a TA mai mare de 135/85 mm Hg (hipertensiune stadiul 1) şi boală cardiovasculară stabilită, afectare de organe-ţintă, diabet, boală cronică de rinichi sau cu un risc crescut pe toata durata vieţii calculat prin JBS3, trebuie să primească tratament medicamentos pentru scăderea tensiunii arteriale.
   • Indivizii cu hipertensiune arterială stadiul 1 fără boală cardiovasculară stabilită, fără afectare de organe-ţintă, diabet, boală cronică de rinichi sau o creştere semnificativă a riscului pe toata durata vieţii, evaluat prin calculatorul JBS3, trebuie să beneficieze de consiliere asupra stilului de viaţă şi să fie programaţi pentru controlul anual al tensiunii arteriale.
   • Tratamentul farmacologic al pacienţilor cu hiperten­siune arterială trebuie efectuat conform algoritmului de tratament recomandat de ghidul NICE:
   – Pacienţii cu vârsta sub 55 de ani trebuie să primească un inhibitor al enzimei de conversie sau blocant al receptorilor de angiotensină ca terapie iniţială;
   – Pacienţii cu vârsta peste 55 de ani trebuie să primească un antagonist al canalelor de calciu ca terapie iniţială.
   – La majoritatea pacienţilor sunt necesare combinaţii medicamentoase pentru optimizarea controlului tensiunii arteriale.
   – Diureticele asemănătoare celor tiazidice sunt o alternativă la antagoniştii canalelor de calciu şi sunt preferate pentru pacienţii intoleranţi la aceştia, sau la cei cu insuficienţă cardiacă.
   – Betablocantele nu sunt preferate decât dacă există indicaţii specifice pentru utilizarea lor, adică pacienţi cu angină simptomatică sau insuficienţă cardiacă cronică.

 

Boala cardiovasculară cunoscută şi diferenţele în managementul bolnavilor postinfarct miocardic şi postaccident vascular cerebral


Recomandări generale

 

   Pentru toţi pacienţii cu boală cardiovasculară stabilită este necesară modificarea intensivă a factorilor de risc cardiovasculari, inclusiv intervenţia în stilul de viaţă şi terapia farmacologică pentru prevenţia secundară.
   • Statinele trebuie prescrise după regula „mai puţin e mai bine“, pentru a obţine o valoare a non-HDL-coles­terolului mai mică de 2,5 mmol/L (echivalent cu LDL-colesterol mai mare de 1,8 mmol/L).

 

Postinfarct miocardic

 

  Terapia antiplachetară:
   • Terapia antiplachetară cu o doză mică de aspirină (75–100 mg) se recomandă pe termen nedefinit după infarctul miocardic.
   • La pacienţii cu intoleranţă la aspirină, alternativa este clopidogrel 75 mg/zi.
   • Agenţii antiplachetari mai potenţi (prasugrel, ticagre­lor) se recomandă ca terapie duală antiplachetară, în com­binaţie cu aspirina, la pacienţii cu sindrom coronarian acut.
   • Dubla terapie antiplachetară se recomandă pentru o perioadă de până la 12 luni postinfarct.
   • Tratamentul intensiv cu statină se recomandă tuturor pacienţilor postinfarct, în absenţa contraindicaţiilor sau intoleranţei, indiferent de valoarea iniţială a colesterolului.
   • Statinele trebuie prescrise după regula „mai puţin e mai bine“, pentru a obţine o valoare a non-HDL-colestero­lului sub 2,5 mmol/L (echivalent cu LDL-colesterol mai mic de 1,8 mmol/L).
  Betablocante, inhibitori ai enzimei de conversie/sartani, antagonişti de aldosteron
   Tratamentul cu aceşti agenţi se face conform ghidurilor actuale ESC.

 

Postaccident vascular cerebral

 

   Tensiunea arterială
• Nivelul optim al tensiunii arteriale pentru pacienţii cu boală cerebrovasculară stabilită nu este clar, însă se recomandă o valoare a TA sub 130/80 mm Hg; se impune o atenţie deosebită pentru a nu reduce TA rapid la cei cu stenoză semnificativă carotidiană sau vertebrobazilară. Tratamentul trebuie iniţiat în una-două săptămâni după evenimentul acut.

 

   Lipidele serice
   • Tratamentul cu statine se recomandă tuturor pacienţilor cu stroke ischemic, la două săptămâni de la accidentul vascular cerebral, fără necesitatea de a întrerupe tratamentul dacă bolnavul este deja pe tratament cu statine.
   • Tratamentul cu statine trebuie evitat la indivizii cu istoric de accident vascular hemoragic, în special la cei cu hipertensiune necontrolată, în lipsa unei indicaţii speciale, cum ar fi boala coronariană concomitentă.

 

   Tratamentul antitrombotic
• În absenţa fibrilaţiei atriale, recomandările pentru pacienţii care au avut un stroke ischemic sunt conform ghidurilor NICE.
• După un accident vascular ischemic acut, pacienţii trebuie să primească iniţial 300 mg de aspirină/zi timp de două săptămâni, apoi clopidogrel 75 mg/zi pe termen lung.
• În prezenţa fibrilaţiei atriale (valvulare sau non-valvulare), pacienţii cu stroke ischemic sau ischemie tranzitorie:
– Trebuie anticoagulaţi cu warfarină, pentru a menţine un INR de 2,5 (2–3), sau cu unul dintre anticoagulantele orale noi.
– Anticoagularea nu trebuie iniţiată decât după ce imagistica a exclus o hemoragie şi, de obicei, după 14 zile de la accidentul cerebral ischemic.
– Pacienţii în ritm sinusal nu trebuie anticoagulaţi.

 

Diabetul zaharat tip 2

 

   Tratamentul hipolipemiant:
• Toţi pacienţii cu diabet tip 2 trebuie consiliaţi.
• Tratamentul cu statine este cel mai bun tratament hipolipemiant care scade riscul cardiovascular la pacienţii cu diabet zaharat tip 2.
• Statinele trebuie recomandate tuturor pacienţilor cu diabet zaharat cu vârsta peste 40 de ani, indiferent de valoarea colesterolului seric.
• Tratamentul intensiv cu statine trebuie recomandat pacienţilor diabetici cu boală cardiovasculară constituită, celor cu proteinurie persistentă sau boală cronică de rinichi cu RFG 30–60 ml/min.
• Statinele trebuie luate în considerare şi pentru pacienţii cu diabet tip 2 cu vârsta sub 40 de ani, cu albu­minurie persistentă, rata filtrării glomerulare sub 60 ml/min, retino­patie proliferativă, hipertensiune arterială sau neuro­patie autonomă.
• Fibraţii, în monoterapie sau în combinaţie, nu au dovezi de beneficiu cardiovascular la bolnavii cu diabet tip 2 şi nu trebuie prescrişi pentru reducerea riscului cardio­vascular.
• Fibraţii sunt promiţători pentru prevenţia sau trata­mentul retinopatiei în diabetul tip 2, independent de efectul de scădere a lipidelor.

 

   Tensiunea arterială:

• La bolnavii cu diabet tip 2, scăderea tensiunii arteriale sistolice în jurul valorii de 130 mm Hg este benefică; valori mai mici nu scad rata evenimentelor coronariene, deşi incidenţa stroke-ului poate fi redusă.
• Valoarea tensiunii arteriale pare să fie factorul critic de reducere a riscului cardiovascular şi nu agentul terapeutic folosit pentru a scădea tensiunea arterială, deşi blocada sistemului renină–angiotensină pare să reducă mortalitatea generală.
• Inhibitorii enzimei de conversie şi sartanii reduc dezvoltarea şi progresia albuminuriei.

 

   Controlul glicemic:
    • Efectul reducerii intense a glicemiei nu poate fi cuantificat satisfăcător.
• Studii recente au dovedit că debutul diabetului la vârste mai mici se asociază cu prognostic mai prost, necesitând o terapie antidiabetică mai intensă şi reducerea agresivă a factorilor de risc cardiovascular.

   Aspirina în doze mici nu este recomandată pentru prevenţia primară a bolilor cardiovasculare la pacienţii cu diabet tip 2.

 

Notă autor:

Bibliografie

JBS3 Board. Joint British Societies’ consensus recommendations for the prevention of cardiovascular disease (JBS3). Heart. 2014 Apr;100 Suppl 2:ii1-ii67

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe