Întrucât toracoscopia medicală câștigă teren, este utilă definirea ei ca pleuroscopie, delimitând astfel perimetrul chirurgical de cel medical.
Toracoscopia, un termen utilizat pe scară largă, este totodată și foarte cuprinzător, referindu-se atât la toracoscopia chirugicală, cât și la toracoscopia medicală. Întrucât toracoscopia medicală câștigă tot mai mult teren, este utilă definirea ei ca pleuroscopie, delimitând astfel perimetrul chirurgical de cel medical. Se recomandă astfel ca termenul „toracoscopie” să fie folosit exclusiv pentru toracoscopia chirurgicală.
Colecțiile pleurale de tip idiopatic, eșantionate prin toracocenteză, sunt ideale pentru toracoscopia medicală (pleuroscopie). Vizualizarea directă permite examinarea pleurei parietale și a celei viscerale și a oricăror indicii care ar putea oferi informații suplimentare pentru o mai bună diagnosticare a colecției pleurale.
Principalele indicații se referă la: diagnosticarea revărsatelor pleurale de tip idiopatic, stadializarea cancerului pulmonar, pleurodeză, biopsia pulmonară și pericardică, stadializarea mezoteliomului.
Principalele contraindicații sunt legate de capacitatea și competența medicului de a efectua corect această procedură. Următoarele contraindicații relative trebuie luate în considerare: tusea refractară, hipoxia, coagulopatia, trombocitopenia.
Vizualizarea cavității pleurale se realizează prin intermediul unui instrument optic numit pleuroscop. Există două categorii diferite de pleuroscoape: rigide și semirigide. Alegerea instrumentului depinde de indicația procedurii, însă majoritatea intervențiilor pot fi efectuate cu un pleuroscop semirigid. Pleuroscopul semirigid este similar unui video-bronhoscop.
Se compune dintr-un mâner și un tub atașat, măsoară 27 cm lungime și 7 mm în diametru. Primii 22 cm din tubul pleuroscopului sunt rigizi, iar cei 5 cm de la capătul distal reprezintă tub flexibil. Capătul flexibil este acționat din mâner, similar unui bronhoscop flexibil. Canalul de lucru de 2,8 mm diametru permite angajarea instrumentelor, de tipul penselor și acelor de biopsie.
Pleuroscopia este în general efectuată într-un laborator de endoscopie, iar sedarea este realizată într-o manieră asemănătoare celei necesare introducerii unui tub de dren toracic, pacientul fiind conștient. Consimțământul bolnavului este obligatoriu! Pacienții sunt poziționați în decubit lateral, un sul este plasat sub torace pentru a lărgi spațiile intercostale. Datorită caracterului minim invaziv al procedurii, mulți pacienți pot fi externați în aceeași zi.
Riscul de mortalitate este de 0,09%, cu o rată a complicațiilor majore de 1,9% și o rată a complicațiilor minore de 5,6%. Exemple de complicații posibile: hemoragii, empiem pleural, aritmii cardiace, hipotensiune arterială, emfizem subcutanat etc.
Pentru a pregăti intervenția, medicul evacuează până la 500 ml de lichid din spațiul pleural, prin toracenteză, și poate chiar induce un pneumotorax înainte de a insera un trocar. Este posibilă introducerea trocarului de la început, printr-o incizie la nivel intercostal, pentru a permite aspirarea lichidului pleural după introducerea trocarului.
În situația în care se suspectează o afectare malignă, se efectuează o singură incizie la nivel tegumentar, în al cincilea până la cel de-al șaptelea spațiu intercostal, de-a lungul peretelui lateral al hemitoracelui afectat. Lichidul pleural este evacuat, eșantioane sunt trimise la laborator pentru examen citologic și biochimic. Un singur port de lucru realizat de prezența trocarului permite angajarea pleuroscopului în cavitatea pleurală și introducerea instrumentelor necesare prin canalul de lucru al pleuroscopului.
Pentru a intra în cavitatea pleurală, este necesară o incizie cutanată de 8 până la 10 mm. Incizia ajunge până la pleura parietală, trocarul fiind împins cu presiune moderată prin pleură. Lichidul rămas în cavitatea pleurală poate fi aspirat prin conectarea unui tub flexibil la manșonul trocarului. Acest tub flexibil este de calibru mic, pentru a permite în continuare aerului să pătrundă în cavitatea toracică și să inducă un pneumotorax.
Bibliografie
Petru Emil Muntean, Petre Boţianu, Mirela Liana Gliga, Dan Ulmeanu. Referent științific Ioana Soare. Puncţia pleurală. Bucureşti: Editura Etna, 2017. ISBN 978-973-1985-26-8
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
