Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

O componentă necesară a sistemului de sănătate

Viața Medicală
Mălina DUMITRESCU marţi, 20 mai 2014
   Îngrijirea paliativă este o disciplină relativ recentă, cu o istorie de doar câteva decenii. Într-o epocă a schimbărilor demografice şi epidemiologice, în care speranţa de viaţă este în creştere, iar tiparul evoluţiei bolilor e modificat an de an de metode de tratament inovatoare, suntem încurajaţi să ne gândim tot mai puţin la condiţia noastră umană de muritori; subiectele privind sfârşitul vieţii rămân tabu, iar imposibilitatea vindecării bolilor e considerată un eşec terapeutic. În acest context global, îngrijirea paliativă reuşeşte să readucă în atenţie nevoile complexe ale pacientului incurabil, fiind recunoscută şi dezvoltată constant, devenind astfel o parte integrantă a serviciilor de sănătate în tot mai multe ţări.
   Îngrijirea paliativă înseamnă îngrijire totală, holistică (medicală, socială, psiho-emoţională şi spirituală) a bolnavului şi, alături de acesta, a familiei. Este, de fapt, un joc cu cărţile pe faţă, atunci când boala incurabilă te constrânge să te obişnuieşti cu ideea că revenirea la starea de sănătate deplină nu mai poate fi un obiectiv realist, dar că există încă multe alte obiective pentru care poţi lupta împreună profesioniştii, pacientul şi familia.
 

   Îngrijirea paliativă este abordarea care îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor şi familiilor acestora, atunci când se confruntă cu o boală ameninţătoare de viaţă, prin prevenirea şi înlăturarea suferinţei, prin identificarea precoce, evaluarea corectă şi tratamentul durerii şi al altor probleme fizice, psiho-emoţionale, sociale şi spirituale (OMS, 2002).

 
   În anii ’90 ai secolului trecut, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) considera îngrijirile paliative ca fiind dedicate aproape exclusiv pacienţilor oncologici a căror boală nu mai răspundea la tratamentele curative. În prezent însă, este general acceptat faptul că principiile îngrijirii paliative sunt aplicabile cu succes în paralel cu tratamentele curative, încă din primele stadii ale bolilor cronice progresive sau ameninţătoare de viaţă (oncologice sau non-oncologice). Abordarea paliativă, în paralel cu terapiile active cu scop curativ, are un impact pozitiv asupra com­plian­ţei la tratamente, dar şi calităţii vieţii paci­entului şi persoanelor apro­piate acestuia, pe tot parcursul evoluţiei bolii.

 

Principii generale ale îngrijirii paliative

 

   Îngrijirea paliativă îmbunătă­ţeşte calitate vieţii prin înlăturarea sau diminuarea simptomelor specifice bolii cronice progresive în stadiu avansat; îngrijirea este centrată pe pacient şi nu pe boală, recunoscându-se faptul că percepţia suferinţei este subiec­tivă şi descriptibilă doar de pacient. Durerea fizică şi cea psiho-emoţională sunt trăite şi suportate în mod diferit de fiecare persoană, în funcţie de sensibili­Oportunitatea intervenţiei îngrijirilor paliative pe parcursul bolii cronice progresivetatea individuală, de valorile şi speranţele proprii, de realitatea socială în care trăieşte. Astfel, răspunsul la suferinţă îşi găseşte indivi­dualizat rezolvarea, atât în titrarea şi administrarea corectă a medicaţiei pentru controlul durerii şi simptomelor, cât şi în abordarea perso­nalizată a problemelor de natură psiho-emoţională (anxietate, depresie etc), socială (izolarea de familie şi de prieteni, pierderea independenţei, a locului de muncă etc.), spirituală şi existenţială. Îngrijirea tratează pacientul şi familia ca pe o unitate de îngrijire, oferind deopotrivă suport psiho-emoţional familiei sau persoanelor apropiate paci­en­tului şi implicate în îngrijirea acestuia; suportul familiei continuă după decesul pacientului.
   Toate aceste aspecte complexe ale suferinţei pot fi rezolvate prin intervenţia coordonată a unei echipe interdisciplinare, în care fiecare specialitate îşi aduce aportul distinct şi recunoscut. O echipă de bază într-un serviciu de îngrijiri paliative cuprinde cel puţin medicul, asistentul medical, asistentul social şi preotul; în echipa extinsă, acestora li se adaugă psihologul, terapeuţii, farmacistul, îngrijitorii şi voluntarii.

 

Îngrijirea paliativă în România

 

   În ţara noastră, îngrijirile paliative au o istorie relativ recentă. Cunoscute şi ca îngrijiri de tip „hospice“, ele au fost introduse la începutul anilor ’90, din nevoia acută de asistenţă specializată a persoanelor suferind de SIDA şi cancer în stadii avansate sau terminale – pacienţi pentru care sistemul public de sănătate nu oferea alternative consistente de îngrijire, după epuizarea tratamentelor curative. Conceptul modern de îngrijire palia­tivă, aşa cum a fost creat şi dez­voltat în Marea Britanie începând cu 1967 de Cicely Saunders, a fost implemen­tat în România timp de mai bine de un de­ceniu prin inter­me­diul orga­ni­zaţiilor neguvernamentale. Aces­tea s-au dovedit mai flexibile şi mai dispuse la schimbare decât sistemul public de sănătate; au avut acces la instruire şi consultanţă de specialitate, la modelele de bună practică (pe care le-au adaptat la condiţiile socio­economice specifice României) şi au reuşit să atragă surse externe de finanţare.
   Majoritatea serviciilor înfiinţate până în anul 2000 s-au orientat către asistenţa copiilor suferind de HIV/SIDA, a adulţilor cu afecţiuni oncologice şi a copiilor cu speranţă de viaţă limitată (cu distrofii neuromusculare progresive şi alte boli rare, malformaţii congenitale, insuficienţe cronice de organ) – în general, pacienţi pentru care se impunea o alternativă de îngrijire dincolo de verdictul „nu mai e nimic de făcut“, încă des folosit. Au fost iniţiate atât servicii de îngrijiri paliative la domiciliu, cât şi unităţi spitaliceşti de tip „hospice“, centre de zi, cabinete de consultaţii în ambulatoriu pentru îngrijiri paliative, echipe mobile de consultaţii în spitale.
    Odată cu introducerea unor reglementări legislative favo­rabile şi a unor mecanisme de finanţare (componenta medicală prin asigurările de sănătate şi cea socială prin autorităţile locale), s-au deschis oportunităţi de dezvoltare a serviciilor de paliaţie. Din anul 2008, au fost înfiinţate secţii şi compartimente de îngrijiri paliative şi în spitale publice sau private.
 

Educaţie şi dezvoltare în îngrijiri palliative

  • Asistenţii medicali din serviciile de paliaţie din România pot aplica până la 20 mai pentru a beneficia gratuit de programul de training în leadership (în limba engleză), ce va include un curs rezidenţial intensiv, de cinci zile, la Braşov, în septembrie 2014. Înscrieri online: www.studiipaliative.ro/projects/
 A 15-a ediţie a Conferinţei naţionale de îngrijiri paliative va avea loc la Timişoara în perioada 23–25 octombrie 2014. Detalii şi înscrieri pe www.anip.ro
   • Cursurile online de îngrijiri paliative sunt recomandate medicilor care doresc să aprofundeze subiecte precum: managementul durerii, comunicarea unui diagnostic de boală gravă, starea terminală în îngrijiri paliative. În prezent, sunt disponibile zece cursuri online, din care patru sunt creditate EMC de Colegiul Medicilor din România. Toţi absolvenţii cursurilor primesc diplome eliberate de Hospice „Casa Speranţei“. Detalii pe www.studiipaliative.ro
 
   Din păcate însă, în lipsa unei strategii naţionale de paliaţie, asumate şi integrate în sistemul de sănătate, dispersia serviciilor în ţară rămâne neuniformă, iar capacitatea de acoperire este foarte limitată. Prin integrarea îngrijirilor paliative, se poate optimiza accesul pacienţilor la asistenţă adecvată atât în comunitate (prin medicina de familie şi asistenţa comunitară), cât şi prin servicii specializate. Premisele integrării au fost create de Ministerul Sănătăţii încă din anul 2008, în cadrul unui parteneriat cu Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer şi Hospice „Casa Speranţei“. În prezent, România dispune de programe de educaţie pentru pregătirea resurselor umane necesare serviciilor: atestatul de studii complementare în îngrijiri paliative este forma de pregătire postuniversitară pentru medici, iar programul masteral multidisciplinar oferă posibilitatea de pregătire a altor profesionişti din echipa interdisciplinară; şcolile postliceale au introdus module de paliaţie în pregătirea de bază a asistenţilor medicali. În sistemul public, neguvernamental şi privat, există modele de servicii de îngrijiri paliative cu po­ten­ţial de replicare în toate mediile: la domiciliu, în regim de internare sau ambulatoriu, în centre de zi şi prin echipe mobile în spitale publice. Există, de asemenea, legislaţia adecvată pentru asigurarea medicaţiei cu opioide majore necesare controlului durerii.
   Premisele integrării paliaţiei există. Iar cuvintele lui Albert Schweitzer sunt mai mult decât încurajatoare pentru un efort comun: „Cu toţii vom muri într-o zi. Dar, dacă pot salva pe cineva de la zilele de tortură prin suferinţă, acesta simt că este marele şi eternul meu privilegiu“.
 
 
 

Rubrica Îngrijiri paliative este realizată de Hospice „Casa Speranţei“ (www.hospice.ro), promotor al îngrijirii paliative în România din 1992, centru de excelenţă în Europa de Est şi unul dintre modelele recunoscute la nivel global de servicii şi educaţie în paliaţie.Coordonator: conf. dr. Daniela Moşoiu (Universitatea „Transilvania“ din Braşov, director educaţie şi dezvoltare Hospice „Casa Speranţei“)

 

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC