Recomandările OMS sunt un ghid pentru autorităţile naţionale de sănătate publică şi pentru producătorii de vaccin, privind virusurile care să fie incluse în vaccinurile antigripale din sezonul următor. Agenţiile de reglementare vor lua decizia finală asupra virusurilor care vor fi folosite. În contrast cu alte vaccinuri, compoziţia vaccinului antigripal este adaptată anual, în concordanţă cu tulpinile circulante, deoarece virusurile gripale umane evoluează continuu.

   Pe durata întregului an, reprezentanţii centrelor colaboratoare OMS, cei ai laboratoarelor esenţiale de reglementare, dar şi cei de la Universitatea Cambridge comunică, prin teleconferinţe, rezultatele analizelor antigenice şi genetice ale virusurilor gripale primite de OMS prin Reţeaua globală de supraveghere a gripei (GISN). Între 14 şi 17 februarie 2010, s-a desfăşurat o întrunire tehnică, la care au participat opt consultanţi reprezentând centrele colaboratoare OMS şi laboratoarele esenţiale de reglementare. Acestora li s-au alăturat 21 de observatori din centrele naţionale de gripă, laboratoarele OMS de referinţă H5, Universitatea Cambridge, Reţeaua de expertiză a gripei animale (a Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate Animală şi a Organizaţiei pentru Hrană şi Agricultură a Naţiunilor Unite) – OFFLU, Grupul OMS de experţi de consultanţă strategică în imunizări – SAGE şi Laboratorul naţional de control veterinar de calitate al producţiei de carne de pasăre din Egipt. Consultarea a vizat analiza completă a caracteristicilor antigenice şi genetice ale virusurilor gripale recente, primite de OMS prin intermediul GISN, completate cu rezultatele testelor privind rezistenţa la antivirale şi ale studiilor serologice, precum şi cu informaţiile clinice şi epidemiologice disponibile. S-a discutat nu doar despre virusul pandemic A/H1N1 şi virusurile gripale sezoniere A şi B, dar şi despre virusurile animale cu potenţial pandemic (H5N1 şi H9N2). Pe baza tuturor datelor relevante, consultanţii au oferit OMS o recomandare asupra virusurilor care să fie incluse în vaccinurile antigripale.

   În mod obişnuit, vaccinurile gripale sezoniere conţin trei virusuri diferite: A/H3N2, A/H1N1 şi B, considerate reprezentative pentru tulpinile circulante. În 2009, din cauza gripei pandemice A/H1N1, s-au produs vaccinuri monovalente pandemice derivate de la A/California/07/09 (H1N1). Pentru sezonul de gripă 2010 din emisfera sudică, vaccinurile trivalente, a căror producţie a început în luna octombrie 2009, conţin un virus similar cu A/California/07/09 (H1N1), un virus similar cu A/Perth/16/09 (H3N2) şi un virus similar cu B/Brisbane/60/08. Formula pentru sezonul 2010–2011 în emisfera nordică este aceeaşi cu cea din emisfera sudică. Decizia de preparare fie a unui vaccin trivalent, fie a unuia monovalent (cu tulpina pandemică) şi a unuia bivalent (cu A/H3N2 şi B) aparţine autorităţilor de reglementare naţionale şi regionale. OMS va consulta şi SAGE pentru a putea oferi recomandări ulterioare.

   Este de aşteptat ca vaccinurile care conţin un virus similar cu A/California/07/09 să protejeze împotriva virusurilor gripale pandemice curente. Vaccinurile care conţin celelalte virusuri recomandate (H3N2 şi B) vor proteja împotriva virusurilor gripale sezoniere care vor circula activ, în sezonul 2010–2011, în emisfera nordică. Includerea virusului pandemic A/H1N1 în vaccinul sezonier semnifică sfârşitul pandemiei? Nu, pandemia nu s-a sfârşit. Până acum, toate ţările au avut focare de gripă pandemică. Foarte multe ţări au depăşit vârful de transmitere, dar se înregistrează încă niveluri ridicate ale transmiterii în Africa de Nord, estul şi sudul Europei şi în Asia de Sud şi Sud-Est. Totuşi, la nivel global, transmiterea este în declin. De la pandemiile din trecut se ştie că gripa pandemică poate avea mai mult decât un val. OMS urmăreşte evoluţia curentă, pentru a estima momentul postmaximal, când activitatea pandemică globală întră în declin, dar poate continua, cu intensitate variabilă, în diferite părţi ale lumii. OMS va continua să monitorizeze pandemia şi va oferi recomandări privind ceea ce trebuie făcut. Ghidul OMS de intervenţie în pandemie, elaborat de 138 de specialişti din 45 de ţări, în anul 2009, defineşte perioada de după atingerea vârfului pandemiei. Vaccinul pandemic este un excelent instrument de protecţie faţă de boală şi de complicaţiile ei. El este un important instrument de sănătate publică, cât timp virusul pandemic circulă şi determină îmbolnăviri. Grupele cu risc crescut sunt în mod particular vulnerabile la gripă şi trebuie vaccinate cu prioritate.

   În timpul pandemiilor din 1957 (H2N2) şi 1968 (H3N2), virusurile pandemice de tip A au înlocuit rapid subtipul A gripal sezonier. Datele disponibile pentru anul 2009 arată că virusurile A/H1N1 sezoniere au circulat la niveluri foarte scăzute de la debutul pandemiei şi că virusurile în circulaţie sunt predominant (dar nu în exclusivitate) pandemice. Astfel, este imposibil să ştim dacă virusurile sezoniere A/H1N1 vor fi înlocuite complet de virusurile pandemice A/H1N1. În acest context, grupul de experţi consideră că este probabil ca virusurile sezoniere A/H1N1 să nu reprezinte un risc major, în sezonul 2010–2011, în emisfera nordică. Virusurile A/H3N2 au continuat să circule, la niveluri ceva mai mari decât virusurile A/H1N1 sezoniere, în multe părţi ale lumii. Pentru această raţiune şi din cauza apariţiei unei variante noi de A/H3N2 (A/Perth/16/09) în 2009, grupul de experţi consideră că este probabil ca virusurile A/H3N2 să reprezinte un risc pentru sănătatea publică, în sezonul 2010–2011, în emisfera nordică. Virusurile gripale pandemice din trecut nu au înlocuit virusurile gripale B circulante. În 2009, virusurile gripale B au continuat să circule, la niveluri scăzute, în toate regiunile globului şi, din ianuarie 2010, au predominat în China. Astfel, este foarte probabil ca virusurile B să persiste în sezonul 2010–2011.

   GISN este o reţea globală de laboratoare de sănătate publică, coordonată de OMS, compusă în prezent din 131 de centre naţionale de gripă din 102 ţări, cinci centre colaboratoare OMS, patru laboratoare esenţiale de reglementare şi 11 laboratoare OMS de referinţă H5. Această reţea efectuează numeroase activităţi de sănătate publică, care includ alerta globală şi caracterizarea virusurilor gripale în privinţa potenţialului pandemic, colectarea şi testarea (de către centrele naţionale de gripă) a probelor de la pacienţi, precum şi caracterizarea şi testarea aprofundată a virusurilor gripale reprezentative (de către centrele colaboratoare OMS şi laboratoarele esenţiale de reglementare). GISN formulează recomandări şi oferă ţărilor sprijin pentru activităţi de training, răspuns în focare, dezvoltarea testelor, cercetarea rezistenţei la antivirale şi interpretarea ştiinţifică a investigaţiilor importante.

   Ce alte acţiuni a întreprins OMS, în afara recomandărilor privind virusurile vaccinale, pentru a facilita dezvoltarea vaccinurilor antigripale?

   Pentru susţinerea dezvoltării şi producţiei de vaccinuri antigripale, virusurile candidate pentru vaccin sunt furnizate producătorilor de vaccin de către centrele colaboratoare OMS, laboratoarele esenţiale de reglementare şi de alte laboratoare participante. Aceste virusuri vaccinale sunt folosite, de către producători, ca material de demarare a producţiei de vaccinuri antigripale şi la prepararea de reagenţi specifici, pentru standardizarea vaccinului şi pentru controlul calităţii.