Fenomenele vasculare cerebrale de la nivelul
microcirculației fac în prezent obiectul cercetării fundamentale din patologia
de tip migrenos. Migrena în sine are o componentă genetică, dar fenomenele
clinice de tip vascular și algic au mecanisme complexe. Cunoașterea
mediatorilor și a hemodinamicii cerebrale a condus la sinteza unor medicamente
care devin deseori eficace.
Migrena este cea mai frecventă cefalee primară, cu o
prevalență de 10–15% în populația generală. Este de două până la trei ori mai
frecventă la femei decât la bărbați. Crizele pot debuta la orice vârstă, însă
în 90% din cazuri debutează înainte de 40 de ani. Boala propriu-zisă este
caracterizată prin apariția unor crize identificate uneori ca fiind severe (o
persoană din zece cu episoade migrenoase prezintă mai multe crize pe
săptămână), iar impactul socioprofesional poate fi important. Tratamentul
migrenelor a progresat semnificativ odată cu apariția triptanilor; cu toate
acestea, migrena rămâne o afecțiune frecventă, subdiagnosticată și uneori
tratată necorespunzător. Majoritatea pacienților care prezintă crize migrenoase
nu se adresează medicului.
Cefaleele primare, adică fără leziuni subiacente,
regrupează principalele migrene, cefaleea de tensiune, nevralgiile faciale
vasculare și nevralgiile faciale esențiale. Este vorba de cefaleea cronică,
care evoluează pe parcursul lunilor sau anilor, însă pentru majoritatea se
manifestă sub formă de crize repetate între care pacientul este asimptomatic.
Diagnosticul cefaleei primare se bazează doar pe criterii clinice (date obținute
prin interogatoriu și prin rezultatul normal al examenului neurologic)
stabilite de International Headache Society (IHS). (…)
