Lunile decembrie și ianuarie sunt
luni grele pentru medicul de familie-patron din România. Și nu
pentru că ar crește incidența infecțiilor respiratorii acute sau
a patologiei ortopedice, ci pentru că sunt luni în care trebuie
„plimbate” hârtii parcă mai mult ca oricând. De exemplu, în
luna decembrie încep raportările către casele de asigurări
județene și a municipiului București. De ne-ar ajuta și Sistemul
informatic unic integrat (SIUI), ce bine ar fi. Își cam face însă
de cap exact când ai nevoie mai mare de el – sincopele în
funcționare vin una după alta. Prin urmare, când să facem aceste
raportări? Noaptea, evident, când sistemul funcționează. Tot
atunci „urcăm” și rețetele în sistem și validăm serviciile.
Pe la orele 21–22.
Urmează reînnoirea asigurărilor de
malpraxis atât pentru asistentă, cât și pentru medic (în general
expiră la date diferite, ceea ce presupune același lucru făcut de
două ori) înregistrarea lor, urgent, la casa de asigurări, pentru
că termenul, atunci când se schimbă un act care stă la baza
contractului cu Casa, este de doar cinci zile. În paralel vine
raportarea lunară către DSP (catagrafie și vaccinări, Registrul
electronic de vaccinări, listă de gravide).
Luna decembrie a anului trecut a mai
venit și cu o informare de la DSP, potrivit căreia la sfârșitul
lunii trebuie făcută o raportare cu estimarea vaccinărilor la
copii pentru anul 2017!? Adică estimarea numărului de copii de două
luni care se vor vaccina în perioada octombrie–decembrie 2017. Cum
să facem asta, de vreme ce nu avem cum să știm ce nașteri vor fi?
Nu trec decât câteva zile și... o nouă solicitare de la DSP. De
data aceasta, urgentă: o raportare cu situația copiilor născuți
între 2007 și 2016 vaccinați ROR (asta, din cauza epidemiei de
rujeolă).
Nu trebuie uitat că până la 25 ale
lunii trebuie plătite taxele, impozitele și contribuțiile pentru
medic (căci suntem PFA) și pentru angajați ș.a. Între timp,
suntem convocați la direcțiile de sănătate pubică să dăm o
declarație și să semnăm contractul de concesiune pentru laptopul,
imprimanta și stick-ul de memorie primite în 2007.
Noul an a început și el în forță.
SIUI „sughite”, vine raportarea lunară către casa de asigurări
și cea trimestrială către DSP (aceasta din urmă transmisă prin
e-mail, dar și în formă tipărită). Bașca, o dare de seamă cu
privire la o serie de activități pe care le-ar fi făcut medicul de
familie dar de fapt sunt specifice medicului de medicina muncii. Greu
de înțeles! Apoi, urgent (cum altfel?), casele județene și cea a
municipiului București ne-au convocat să semnăm actele adiționale
pentru 2017. Urgent, în condițiile în care contractul a expirat la
31 decembrie 2016 și eram deja în ianuarie 2017?
La 20 ianuarie am fost înștiințați
că în următoarea săptămână trebuie să semnăm, la direcțiile
de sănătate publică, actele adiționale pentru contractul de
vaccinări, dar numai după ce dăm o declarație că suntem încă
în contract cu Casa. Actul adițional, odată semnat, trebuie
xerocopiat, semnat „conform cu originalul” și dus, în cazul
Bucureștiului, la DSP de sector.
Până la 31 ianuarie, trebuie depusă
la ANAF declarația 600, în care menționăm procentul cu care am
decis să cotizăm pentru pensie în anul 2017. Deși a trecut un an
de când a intrat în vigoare acest nou sistem de cotizare, nimeni
(nici de la ANAF, nici de la Casa de pensii) nu știe să ne spună
exact dacă procentul de cotizare se referă doar la punctul de
pensie sau și la vechime. Toate răspunsurile încep cu „cred
că…”.
La toate
acestea se adaugă: reînnoirea autorizației de liberă practică a
asistentei (asta presupune eliberarea unei adeverințe de venit,
dovada din Revisal, înregistrarea de urgență a noii autorizații
la Casă – toate făcute de medicul de familie), reînnoirea vizei
anuale a medicului, (presupune încă un lot de documente care
trebuie trimise la colegiul medicilor), înregistrarea certificatului
de la colegiu la Casă, reînnoirea semnăturii electronice și
înregistrarea ei la Casă (atât electronic, cât și în formă
tipărită) – totul contracronometru, pentru că noua semnătură
trebuie să fie funcțională în momentul în care cea veche a
expirat.
Ce înseamnă, în București de
exemplu, să faci toate aceste drumuri? Înseamnă ore de stat în
trafic, timp pierdut inutil. De ce așa și nu altfel? De ce trebuie
încă să alergăm cu raportări făcute pe hârtie, să ducem
documente la registraturi, să plimbăm documente între birourile
aceleiași instituții? Cine are de câștigat și ce din toată
această mișcare browniană? De ce unele instituții se comportă la
sfârșitul anului de parcă nu știu că începe un nou an? Sunt
întrebări fără răspuns încă.
Cireașa de pe tort este o scrisoare
medicală pe care am primit-o zilele trecute. A fost emisă de o
clinică de psihiatrie renumită din București, pe numele unei
paciente de etnie romă, în vârstă de 44 de ani, diagnosticată cu
schizofrenie, declarată de instituțiile abilitate ca fiind fără
discernământ și pusă sub interdicție. Există, în această
scrisoare, un paragraf în care se spune că pacienta a fost
informată asupra bolii, a alternativelor terapeutice, reacțiilor
adverse posibile, pericolelor la care se expune în cazul în care nu
urmează recomandările făcute etc. etc. Întrebare firească: oare
ce a zis pacienta când i s-au expus toate aceste lucruri?
Cu toate acestea, ne străduim să
răspundem încrederii cu care ne-au investit pacienții atunci când
ne-au ales ca medici de familie. Nu din vina lor ni se întâmplă
ceea ce ni se întâmplă. Pentru ei trebuie să fim tot timpul la
curent cu ultimele noutăți medicale, cu ultimele prevederi
legislative referitoare la sistemul medical. Pentru ei trebuie să
avem întotdeauna resurse pentru un zâmbet și o vorbă bună.
Medicii
de familie, dar și cei de alte specialități, interesați să
publice la această rubrică sunt invitați să ne scrie la adresa:inprimalinie@viata-medicala.ro