Omul este o constelație de trăiri, sentimente și năzuințe
grefate pe un amalgam extrem de organizat de celule, țesuturi și organe. Oare
cât de des lăsăm intuiția și afectivitatea să învingă rațiunea? Din ce în ce
mai des în ultimii douăzeci de ani în ceea ce mă privește! Însă cât de rar ne
înduplecăm să pronunțăm un diagnostic așezat pe un sindrom psiho–organic? Din
păcate extrem de rar! Revin asupra sindroamelor psiho-organice cu tulburările
somatoforme, care în ultimul deceniu ne-au răpit pacienți. Infatuarea, așa-zisa
rațiune, ne plafonează la principii bătute în cuie. Ne ghidăm și ne bazăm
judecata clinică pe dovezi. Medicina clinică bazată pe dovezi. Însă dincolo de
limitele explorărilor noastre, poate că ar trebui să acceptăm existența
sindroamelor psiho-organice afective.
Primul caz clinic este al unui pacient în vârstă de 80 de ani,
care a solicitat ajutorul medicului de familie și ulterior al serviciului de
ambulanță pentru un sindrom subocluziv: meteorism abdominal, cu dureri
abdominale difuze, lancinante, stare generală alterată, instalată insidios.
Debutul este brusc, cu alterarea simptomatologiei pe parcursul a 18–20 de ore,
fără a răspunde la medicația antispastică, antiinflamatoare și antialgică.
Durerea este insuportabilă, iar strigătul ei nefiresc. Rezultatele explorărilor
clinice, paraclinice și funcționale sunt normale (colonoscopie, irigografie,
endoscopie digestivă superioară, EKG, tomografii computerizate la nivelul
abdomenului și toracelui). Persistând durerile, pacientului i se propune
intervenția chirurgicală, însă este refuzată, motiv pentru care este externat.
Periplul internărilor continuă de-a lungul a 60 de zile, pe nenumărate secții
de ATI, interne, chirurgie, neurologie, la care se adaugă consultările
interdisciplinare în diverse clinici universitare bucureștene.
La propunerea medicului de familie se efectuează tomografia
computerizată cerebrală și testul MMSE (scor de invidiat – 20 de puncte) și se
propune, de asemenea, un consult psihiatric care nu este agreat de colegii din
clinică pe motivul existenței indubitabile a unui substrat organic. Totuși
familia face un efort și aduce un medic psihiatru la căpătâiul pacientului,
însă consultul este superficial, privit din cadrul ușii, iar concluzia
năucitoare: „Ce, tataie, mai trăim noi la anii ăștia?“.
În cursul unei crize dureroase, cu meteorism abdominal extrem,
se ia decizia unei laparotomii exploratorii, fără a se decela modificări
organice, cu excepția unei anse jejuno-ileale care pare să-și fi pierdut din
peristaltism. Pacientul se externează, urmând să revină în decurs de câteva
zile cu dureri atroce. Este intubat și se procedează a doua laparotomie
exploratorie, fără rezultatul scontat nici de data asta. Pacientul decedează la
36 de ore cu diagnosticul de sindrom de ansă intestinală nefuncțională. Funcționalul
în detrimentul organicului. Câți dintre noi nu am exclamat admirativ – „Omul
acesta are un har!“ sau „Priviți un doctor cu un simț clinic deosebit“?
Intuiție versus rațiune!
Al doilea caz clinic este al unei paciente tinere, în vârstă de
28 de ani, care se prezintă la cabinetul medicului de familie cu nenumărate și
repetate crize de spasmofilie, rezolvate în cabinet. Crizele de hipocalcemie cu
hipomagneziemie se succed de-a lungul anilor, justificarea lor fiind programul
încărcat al pacientei, de cca 10–12 ore zilnic, și faptul că ocupă o funcție de
conducere. Ulterior manifestă dispnee expiratorie cu tahipnee. După ani de zile
de degringoladă, un medic cu intuiție clinică apelează la un lavaj
bronhoalveolar, în cadrul unei bronhoscopii. Diagnosticul este de carcinom
bronhoalveolar cu multiple metastaze cerebrale și osoase, în stadiu terminal.
Pacienta decedează la 35 de ani.
Se pare că într-un secol al înaltei tehnologii, al
descoperirilor și cercetărilor perpetue, ne lăsăm pradă iraționalului, când ar
fi atât de simplu să lăsăm afectivitatea și intuiția să funcționeze. Medicina
de familie este sinteza, chintesența tuturor celorlalte specialități clinice.
Deunăzi intram în cabinet și puneam mâna pe stetoscop, pe pacient, rețetare și
scheme de tratament. De aproximativ cinci ani intru în cabinet, mă îndrept spre
laptop și stau înfrigurată să urmăresc conectarea la servere și abia apoi îmi
iau stetoscopul și ma îndrept spre pacient. Logica mi-a fost desființată.
Medicul de familie consultă, ascultă și discerne rațional versus medicul de
familie raportează erori în SIUI, face statistici și rapoarte, în detrimentul
artei de-a consulta, asculta și diagnostica.
Medicii de familie, dar și cei de alte
specialități, interesați să publice la această rubrică sunt invitați să
ne scrie la adresa inprimalinie@viata-medicala.ro