Newsflash
Ars Medici

Infecţia cu virusul hepatitic C şi bolile reumatismale

de Prof. dr. Manole COJOCARU - mai 22 2013
Infecţia cu virusul hepatitic C şi bolile reumatismale
Bolile reumatismale determinate de virusul hepatitei C afectează subiecţii de ambele sexe, indiferent de vârstă şi rasă. Infecţia cu virusul hepatitei C poate conduce la insuficienţă hepatică şi/sau neoplasm hepatic.
Simptomele infecţiei HCV sunt frecvent absente. Pe lângă hepatită, virusul poate, de asemenea, să determine artrită, dureri articulare şi musculare asociate cu oboseală, suferinţe vasculare. Artrita şi alte probleme inflamatorii sunt întrucâtva frecvente la subiecţii cu HCV pozitiv. De fapt, aceste probleme pot să apară înainte ca persoana să ştie de infecţia cu HCV.
Unele studii privind anticorpii anti-HCV au fost pozitive la 5,2–7,6% din pacienţii cu poliartrită reumatoidă (PR). Viremia stabilită prin RT-PCR este un indicator mai sensibil al infecţiei cronice HCV decât serologia. Riscul de transmitere a infecţiei HCV prin transfuzia de sânge a scăzut după 1990, în urma screeningului strict.

 

   Infecţia cu virusul hepatitei C reprezintă o problemă în creştere pe plan mondial. Se notează adesea apariţia artritei la pacienţi infectaţi cu HCV. Problemele care interesează articulaţiile şi muşchii, în legătură cu infecţia cu HCV, pot să determine disconfort şi să îngreu­neze activităţile zilnice. În plus, administrarea de interferon pentru tratamentul hepatitei C poate să agraveze boala reumatismală asociată. Artralgiile şi durerile musculare asociate cu oboseală sunt de obicei primele şi cele mai frecvente suferinţe, chiar la acei pacienţi care nu prezintă hepatită. Mai rar, pacienţii pot să prezinte edem la nivelul articulaţiilor şi inflamaţia vaselor sanguine (vasculită).
   Toţi pacienţii cu infecţie HCV trebuie să fie examinaţi de specialistul hepatolog sau gastroenterolog. Acesta va stabili cât de severă este afectarea ficatului şi va indica screeningul pentru cancerul de ficat, va decide dacă pacientul poate să înceapă tratamentul pentru HCV, care, din nefericire, poate să înrăutăţească suferinţele articu­lare şi musculare. Majoritatea pacienţilor rămân surprinşi când află că prezintă infecţie HCV.
   Abordarea pacienţilor cu HCV este multidisciplinară. Este întotdeauna cel mai bine ca pacientul să ajungă la un reumatolog înaintea oricăror decizii privind sănătatea.
   Nu există o singură trăsătură clinică a artritei la pacienţii cu infecţie HCV cronică. Există un tablou clinic bine definit al artritei asociate cu prezenţa crioglobulinemiei mixte, care constă din artrită intermitentă, mono- sau oligoarticulară, nedestructivă, care interesează articulaţiile mari şi medii. La unele cazuri, tabloul clinic pare să se asemene cu poliartrita reumatoidă.
   Mecanismul prin care infecţia virală determină manifestări articulare nu este complet elucidat. Multe manifestări reumatologice sunt asociate cu infecţia cronică HCV: artralgii, mialgii, artrită, vasculită, sindrom sica.
   Artralgia este cea mai frecventă manifestare extrahepatică care poate să indice prezenţa crioglobulinemiei mixte sau o reacţie adversă la tratamentul cu interferon. Artrita HCV fără legătură cu crioglobulinemia este de departe mai puţin frecventă şi constituie o entitate separată.
   Tabloul clinic poate să se asemene cu poliartrita reumatoidă, iar factorul reumatoid este prezent la 50–80% din cazuri. Testele sunt de obicei negative pentru anticorpii anti-peptid citrulinat ciclic (anti-CCP), care pot să diferenţieze cele două stări clinice.
   Sindromul sica este frecvent la pacienţii cu infecţie HCV cronică şi prezintă similarităţi cu sindromul Sjögren primar, ceea ce sugerează că infecţia HCV ar putea fi inclusă printre cauzele sindromului Sjögren secundar.
   Vasculita asociată HCV este de obicei legată de crioglobulinemie, deşi au fost raportate puţine cazuri asemănătoare cu poliarterita nodoasă care afectează vasele medii.
   Alte manifestări clinice raportate la pacienţii cu infecţie HCV cronică cuprind fibromialgia, lu­pu­sul eritematos sistemic, sindromul antifosfo­lipidic, osteoscleroza. Nu există un tablou clinic specific al artritei HCV, dar au fost descrise mai frecvent două subseturi neerozive: poliartrita asemănătoare cu PR şi, mai puţin frecvent, mono/oligoartrita care cuprinde articulaţiile medii şi mari, adeseori intermitent; această formă este asociată cu prezenţa crioglobulinelor în ser.
   Din cauza caracteristicilor variabile, artrita trebuie să fie luată în calcul la diagnosticul diferenţial al multor pacienţi care prezintă articulaţii inflamate. O asociere între artrita psoriazică şi infecţia HCV a fost descrisă sporadic în literatură. Câteva rapoarte au descris debut de poliartrită după administrarea de alfa-interferon pentru hepatita C cronică. Mulţi pacienţi cu hepatită C prezintă factor reumatoid fals pozitiv.
   Pacienţii cu hepatită C suferă de artralgii şi edeme ale articulaţiilor asemănătoare celor din PR. Pacienţii cu hepatită C prezintă niveluri mai scăzute ale anticorpilor anti-CCP comparativ cu pacienţii cu PR.
   Detectarea anticorpilor anti-HCV în ser este marker al infecţiei trecute sau active. Există şi studii care nu susţin participarea infecţiei HCV în patogenia PR. HCV ar putea fi implicat în determinare cel puţin la unele subgrupe de PR.
 

Artrita este una dintre bolile autoimune severe indusă de infecţia HCV. Boala reumatismală în legătură cu HCV poate apărea înainte ca infecţia HCV să fie depistată. Cercetarea anticorpilor anti-HCV trebuie să fie mult mai larg aplicată în abordarea diagnosticului bolilor reumatice. Orice pacient nou diagnosticat cu artrită sau crioglobulinemie trebuie să fie testat pentru infecţia HCV. Reumatologul şi hepatologul trebuie să trateze împreună acest tip de pacienţi.

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe