Cașexia reprezintă pierderea inexplicabilă în greutate, fără a
avea legătură cu alimentația sau lipsa de exerciții fizice planificate de
persoana în cauză. Scăderea în greutate, ca simptom, poate să apară la
persoanele care sunt diagnosticate cu SIDA, boli cronice progresive, depresie,
boli hepatice cronice etc. Kinetoterapia în cașexie are rolul de a îmbunătăți
calitatea vieții pacientului prin utilizarea unor tehnici de mobilizare,
exerciții active și pasive, în măsura stării pacientului și a scorului ECOG (performance
status).
Din punctul de vedere al pierderii greutății inexplicabile în
ultimele șase luni, cașexia poate fi clasificată în pre-cașexie, sindrom
cașectic ori cașexie ireversibilă. Kinetoterapia se poate efectua în toate cele
trei etape ale acestei patologii, dar cu modificări din punct de vedere al
exercițiilor, numărului de repetări și dificultatea acestora.
În prima etapă a cașexiei, pre-cașexia, la un pacient cu ECOG 1
sau 2, cu mobilitate articulară bună și forță musculară F3, kinetoterapeutul
poate efectua exerciții active pentru membrele superioare și inferioare,
exerciții cu greutăți mici (200–300 g), mers pe distanțe scurte (7–10 m),
mobilizări în poziții diferite de decubit, cu scopul evitării riscului de
apariție a escarelor la nivelul sacrului și a încărcărilor pulmonare etc.
Numărul de repetări trebuie să fie cuprins între 10 și 12, iar numărul de serii
efectuate nu trebuie să fie mai mare de trei. Toate aceste exerciții pot fi
efectuate pe suprafața patului sau la marginea acestuia, din șezând.
În cea de-a doua etapă, sindromul cașectic, la un pacient cu
ECOG 2 sau 3, cu mobilitate articulară scăzută și forță musculară F2,
kinetoterapeutul ar trebui să pună accent pe exerciții pasivo-active pentru
membrele superioare și inferioare, exerciții pasive, mobilizări în diferite
poziții de decubit pentru riscul apariției escarelor etc. Numărul de repetări
va scădea la 68 per exercițiu, iar numărul de serii per exercițiu va fi de
două. Aceste exerciții pot fi efectuate pe suprafața patului.
În a treia etapă, cașexia ireversibilă, la un pacient cu ECOG 3
sau 4, cu stare de sănătate în declin, specialistul în kinetoterapie trebuie să
se axeze doar pe partea de exerciții pasive pentru membrele inferioare sau
superioare și mobilizări în decubit lateral stânga sau dreapta, pentru a
preveni riscul de apariție a escarelor.
Kinetoterapeutul trebuie să fie bine informat despre
diagnosticul pacientului și, tocmai de aceea, pe lângă vizualizarea fișei
pacientului și discuția avută cu medicul de caz, trebuie să se efectueze o
evaluare din punct de vedere kinetoterapeutic, pentru a se putea stabili un
program de kinetoterapie cu obiective realiste, care va fi comunicat atât
pacientului, cât și familiei acestuia. Familia are un rol important în
îngrijirea pacientului deoarece tehnicile de bază privind mobilizarea în
diferite poziții de decubit pot fi învățate și de către aceștia, pentru o
îngrijire adecvată la domiciliu. Fiecare program de kinetoterapie este diferit
în felul său pentru că fiecare pacient este unic, cu diagnostic și mentalitate
diferite.