Aceasta datorită dezvoltării protocoalelor de entero-CT și entero-IRM ce permit o vizualizare mai bună a peretelui enteral. Pentru realizarea entero-CT și entero-IRM, pacientul trebuie să bea 1.000–1.500 ml de apă amestecată cu un produs hiperosmolar (polietilen glicol sau manitol). Scopul este distensia intestinului și asigurarea unui contrast, pe cât de bun se poate, între peretele digestiv și lumen. Lichidul din lumenul intestinal va fi hipodens pe examinarea CT și în hipersemnal T2 și hiposemnal T1 la IRM.

CT și IRM

Rezoluţia CT și IRM, în aprecierea peretelui intestinal, este inferioară celei a ecografiei (1, 2). Astfel, dacă ecografic vedem peretele digestiv ca având trei sau chiar cinci straturi (la examinarea cu sonda de înaltă rezoluţie având frecvenţă înaltă), pe examinările CT și IRM, peretele enteral apare monostratificat. Avantajele pe care le au CT și IRM raportat la ecografie sunt legate de faptul că vom putea aprecia mai bine ansamblul tubului digestiv pe o singură examinare.
Cel mai frecvent, modificările inflamatorii de perete intestinal din boala Crohn vor fi localizate la nivelul ileonului terminal. Caracteristică pentru boala Crohn va fi afectarea peretelui enteral sub forma așa-numitelor skip-lesions reprezentând segmente de perete enteral bolnav alternând cu segmente de intestin sănătos. Inflamaţia parietală va avea, pe examinările CT și IRM, următoarele caracteristici:
– Peretele intestinal va fi mai gros decât normal. Un perete de intestin sănătos va avea o grosime de aproximativ 2–3 mm. În boala Crohn, grosimea peretelui va crește peste 3 mm. Pereţi enterali cu grosimea mai mare de 10 mm sunt mai degrabă caracteristici tumorilor decât bolilor inflamatorii intestinale.
– Peretele enteral își va modifica semnalul IRM în regiunea cu inflamaţia parietală, din hiposemnal T2 devenind de semnal intermediar. Pe examinarea CT, peretele enteral inflamat devine mai hipodens decât normal (1).
– Captarea de produs de contrast la nivelul peretelui enteral inflamat va fi mai importantă raportat la peretele enteral normal (3).
– Grăsimea din jurul porţiunii de tub digestiv afectată inflamator va avea un aspect „infiltrat”. Acest aspect se traduce, pe imaginile IRM, prin inomogenitate de semnal și scădere a semnalului grăsimii în ponderaţia T2. Pe examinarea CT, grăsimea va fi mai densă și mai neomogenă decât normal. Acest aspect este ușor de apreciat deoarece grăsimea este, exceptând aerul, cea mai hipodensă structură din corpul uman (4).
– Vasele din jurul anselor enterale afectate inflamator vor fi turgescente. Acest aspect se vizualizează cel mai bine IRM pe secvenţa T1 după administrare de produs de contrast. Ramurile vasculare mici, ce vor pătrunde în peretele anselor enterale inflamate, vor fi dilatate, conducând la un aspect de „pieptăn” (comb sign) (figura).

– În cazul în care îngroșarea de perete intestinal va avea un efect stenozant, cu simptome de sindrom subocluziv și dilatare a intestinului din amonte, clinicianul va fi interesat dacă îngroșarea parietală este urmarea unor modificări inflamatorii acute (ce vor răspunde la tratament medicamentos) sau a unor modificări inflamatorii cronice, fibrotice (ce necesită intervenţie chirurgicală). Imagistic, răspunsul la această întrebare era foarte dificil. Progrese s-au înregistrat odată cu introducerea secvenţei de difuzie IRM în evaluarea patologiei abdominale. Se consideră că inflamaţia acută va restricţiona difuzia, în timp ce modificările inflamatorii cronice nu o vor face (3).
– Complicaţiile bolii Crohn, cum ar fi fistulele sau abcesele vor putea fi diagnosticate foarte bine prin IRM. Fistulele vor apărea sub forma unor traiecte fine în hipersemnal T2. Abcesele apar sub forma unor colecţii, de asemenea în hipersemnal T2, adiacente segmentului de intestin bolnav. Abcesele se pot aprecia și computer-tomografic, însă IRM are acurateţe superioară CT în evidenţierea traiectelor fistuloase.
– Modificările de fibroză din stadiile tardive ale bolilor inflamatorii intestinale pot interesa inclusiv mezenterul. Va apărea astfel așa-numitul aspect de „separare a anselor” – ansa bolnavă va fi situată la distanţă de ansele sănătoase din cauză că mezoul său va fi mai gros și mai rigid. În forme mai grave, vor apărea placarde de fibroză la nivelul mezenterului, ce vor putea conduce la ocluzii in­testinale (5).
– IRM este cea mai bună tehnică imagistică în aprecierea fistulelor perianale ce pot să complice boala Crohn.
Concluzionând, imagistica secţională este indispensabilă în prezent în evaluarea pacientului cu boală Crohn. Aceasta deoarece ea oferă atât informaţii referitoare la existenţa unor segmente enterale inflamate, cât și informaţii indirecte, ce ne permit cuantificarea gravităţii inflamaţiei (prin aprecierea gradului de îngroșare a peretelui și a vascularizaţiei parietale), aprecierea caracterului cronic sau acut al inflamaţiei și a existenţei unor eventuale complicaţii.