Orice intervenţie
chirurgicală antrenează riscuri. În epoca modernă, chirurgul a transferat
anestezistului responsabilitatea accidentelor intraoperatorii care nu privesc
zona asupra căreia se intervine, cum ar fi hemoragiile locale, uneori
fudroaiante, ca, de pildă, în cazul perforaţiei aortei în cursul intervenţiilor
laparoscopice. Pe de altă parte, prăbuşirea intraoperatorie a tensiunii
arteriale sau stopul cardiac constituie probleme grave intraoperatorii cu care
este confruntat anestezistul (echipa). În revistele de anesteziologie aflăm o
bibliografie destul de bogată privind această eventualitate care necesită
intervenţie energică imediată. Anestezistul răsuflă uşurat după ce bolnavul a
redevenit conştient şi este echilibrat cardio-respirator. Performanţele
chirurgiei actuale presupun, nu rareori, intervenţii laborioase, care necesită
anestezie de lungă durată, uneori în regim de circulaţie asistată extern pe
timpul opririi cordului. Cel mai vulnerabil organ în atari situaţii este
creierul, care poate suferi leziuni, de regulă difuze, cu consecinţe serioase
pe termen lung, asemănătoare în multe privinţe cu cele ale stopului cardiac
prelungit. Intervenţiile pe cord deschis au uneori consecinţe durabile în plan
neuropsihic, bolnavii declarând că „nu mai sunt cum erau mai înainte“, fără ca
imagistica cerebrală să arate leziuni semnificative recent instalate.
Hipotensiunea arterială intraoperatorie şi microemboliile sunt principalele
cauze ale depopulărilor neuronale din aceste situaţii. Din păcate, în medicaţia
peri-postoperatorie nu sunt folosite în măsură suficientă protectoarele
neuronale de tipul orotatului de magneziu, ascorbatului de magneziu ş.a. (6)
Disfuncţia cognitivă postoperatorie după chirurgia noncardiacă este bine
cunoscută (Joldenstal şi colab., 2011). În unele tipuri de intervenţii
chirurgicale (noncardiace) desaturarea în oxigen în sângele venei jugulare,
importantă ca amploare, a urcat în unele serii la 41% (Jeang H şi colab.,
2012).
Prezentul material tratează o complicaţie fără îndoială
rară – hipotensiunea arterială de durată după o intervenţie chirurgicală sub
anestezie generală. Strădaniile noastre de căutare a unor articole din
literatura medicală privitor la această problemă au fost relativ infructuoase,
astel încât le-am rămâne îndatoraţi celor care ne pot semnala situaţii similare
publicate sau observaţii personale (nimic nu este mai preţios cunoaşterii decât
experienţa nemijlocită a medicului). (…)