Ars Medici

FODMAP şi tratamentul dietetic al intestinului iritabil

de Dr. Oana ŞERBAN, Prof. dr. Dan L. DUMITRAŞCU - dec. 15 2014

Sindromul intestinului iritabil (SII) este o tulburare funcţională a tubului digestiv, cu care medicii practicieni se întâlnesc frecvent. Pacienţii sunt mari consumatori de servicii medicale şi prezintă, din cauza simptomelor persistente şi a factorilor psihologici asociaţi, alterare semnificativă a calităţii vieţii. Diagnosticul acestei afecţiuni, după excluderea altora care ar putea să explice simptomatologia, are la bază criteriile Roma III (tabelul 1).

Terapia disponibilă rezervată pacienţilor cu SII rămâne încă nesatisfăcătoare, dar pe baza observării de către pacienţi că ingestia anumitor alimente ameliorează sau înrăutăţesc simptomatologia, actualmente se pune tot mai mult accentul pe ideea dietei ca terapie. Există deja câteva studii clinice în acest sens, dar acestea sunt încă puţine pentru a putea include terapia prin dietă în ghidurile de tratament ale SII.

Un concept relativ nou, bazat pe observaţiile pacienţilor despre alimentaţia care le influenţează simptomatologia, tot mai abordat şi studiat în legătură cu managementul SII, este reprezentat de dieta săracă în oligozaharide, dizaharide, monozaharide şi polioli fermentabili (Fermentable Oligosaccharides, Disaccharides, Monosaccharides and Polyols – FODMAP). FODMAP sunt carbohidraţi cu lanţ scurt, greu digerabili şi absorbabili la nivelul intestinului subţire, care odată Fig. 2 - Mecanismul siptomatologiei determinate de FODMAP

Fig. 2 - Mecanismul siptomatologiei determinate de FODMAP

ajunşi în colon suferă rapid procesul fermentaţiei sub acţiunea florei microbiene colonice. FODMAP includ fructoza, lactoza, fructo-oligozaharide, galacto-oligozaharide, sorbitol, maltitol, xilitol, manitol.

Există alimente cu un conţinut ridicat al acestor carbohidraţi fermentabili, care trebuie evitate de pacienţii cu SII în cazul abordării unei diete sărace în FODMAP (tabelul 2). Dieta cu conţinut redus de FODMAP ar trebui să se bazeze pe alimente care nu conţin deloc sau au o concentraţie scăzută de carbohidraţi cu lanţ scurt fermentabili, precum cele din tabelul 3.

Pentru a putea fi absorbiţi de mucoasa intestinală, carbohidraţii ingeraţi trebuie hidrolizaţi până la monozaharidele absorbabile (glucoză, galactoză, fructoză) sub acţiunea enzimelor digestive (amilaza salivară şi pancreatică, dizaharidazele prezente la nivelul marginii în perie a mucoasei intestinale) (fig. 1). Aceste monozaharide sunt astfel absorbite rapid, de regulă

la nivelul primelor porţiuni ale intestinului subţire (duoden şi jejun) prin transport activ. Atunci când dieta conţine carbohidraţi mai greu digerabili, digestia şi absorbţia acestora este încetinită şi, de regulă, are loc la nivelul ileonului.

În condiţiile unui aport excesiv, ingestiei de carbohidraţi nedigerabili sau apariţiei unei tulburări la orice nivel al procesului de digestie şi absorbţie al carbohidraţilor (deficite enzimatice congenitale sau dobândite, tulburări ale marginii în perie sau accelerarea peristalticii), carbohidraţii ajung în colon nedigeraţi sau parţial digeraţi. Aici determină atragerea apei în lumenul intestinal prin mecanism osmotic, având ca rezultat apariţia diareii, iar sub acţiunea bacteriilor colonice sunt supuşi procesului fermentaţiei, în urma căruia rezultă acizi graşi cu lanţ scurt (acetic, propionic, butiric), rapid absorbiţi şi metabolizaţi, şi gaze (H2, CO2, metan) care se acumulează determinând balonare şi flatulenţă şi destind peretele intestinal, producând disconfortul sau durerea abdominală (fig. 2).

În plus, poliolii, folosiţi frecvent ca aditivi alimentari şi îndulcitori, sunt doar parţial degradaţi şi absorbiţi de mucoasa intestinală, iar aceştia ajung la nivelul colonului, unde sunt supuşi procesului fermentaţiei.

Totuşi, având în vedere că simptomatologia nu apare la toţi indivizii care consumă glucide în exces şi carbohidraţi

nedigerabili sau care suferă de carenţe enzimatice, digestia şi absorbţia parţială a carbohidraţilor nu este suficientă pentru generarea tabloului clinic specific SII. În cazul acestor pacienţi există alţi factori adjuvanţi sau favorizanţi, de exemplu disbioza intestinală, hipersensibilitatea viscerală sau alterarea barierei intestinale, pentru apariţia simptomatologiei în condiţiile unei diete bogate în FODMAP.

Literatura este relativ săracă în date care să ateste efectul pozitiv al reducerii ingestiei de FODMAP în tratamentul pacienţilor cu SII, dar numărul de studii în acest sens este în creştere în ultimii ani, atenţia îndreptându-se tot mai mult asupra dietei ca terapie a SII, având în vedere şi eficienţa scăzută a mijloacelor terapeutice cuprinse în ghiduri până în prezent.

Studiile arată că o dietă săracă în carbohidraţi fermentabili reduce semnificativ simptomatologia la 68–76% din pacienţii cu SII, iar majoritatea pacienţilor se dovedesc complianţi la acest tip de tratament şi sunt mulţumiţi de îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Totuşi, abordarea unei astfel de diete pentru o perioadă lungă de timp ar putea avea drept consecinţă schimbări semnificative ale florei microbiene colonice. Testul respirator pentru intoleranţa la carbohidraţi este esenţial în diagnosticul şi managementul SII. Cu toate că literatura disponibilă se arată favorabilă abordării dietei sărace în FODMAP ca terapie a SII, sunt necesare studii viitoare pentru evaluarea eficacităţii şi profilului de siguranţă a utilizării de lungă durată a dietei cu conţinut redus de FODMAP, precum şi efectele negative ale acesteia asupra florei microbiene colonice (de exemplu reducerea bifidobacteriilor) şi posibilele carenţe nutriţionale care ar putea rezulta printr-o dietă restrictivă (de ex. carenţă de calciu prin aport scăzut de lactate).

În concluzie, există deja mai multe dovezi care demonstrează rolul unei diete sărace în FODMAP în ameliorarea simptomelor SII. Practicianul trebuie să cunoască alimentele bogate şi sărace în aceste glucide, să se intereseze de alimentele netolerate de pacienţii cu SII şi să sugereze înlocuirea lor.

Notă autor:

Bibliografie

1. Barrett JS. Extending our knowledge of fermentable, short-chain carbohydrates for managing gastrointestinal symptoms. Nutr Clin Pract. 2013 Jun;28(3):300-6.

2. de Roest RH, Dobbs BR, Chapman BA, Batman B, O’Brien LA, Leeper JA, Hebblethwaite CR, Gearry RB.The low FODMAP diet improves gastrointestinal symptoms in patients with irritable bowel syndrome: a prospective study. Int J Clin Pract. 2013 Sep;67(9):895-903.

3. Fedewa A, Rao SS. Dietary fructose intolerance, fructan intolerance and FODMAPs. Curr Gastroenterol Rep. 2014 Jan;16(1):370.

4. Gibson PR, Muir JG. Non-nutritional effects of food: an underutilized and understudied therapeutic tool in chronic gastrointestinal diseases. J Gastroenterol Hepatol. 2013 Dec;28 Suppl 4:37-40.

5. Gibson PR, Shepherd SJ. Evidence-based dietary management of functional gastrointestinal symptoms: The FODMAP approach. J Gastroenterol Hepatol. 2010 Feb;25(2):252-8.

6. Halmos EP, Power VA, Shepherd SJ, Gibson PR, Muir JG. A diet low in FODMAPs reduces symptoms of irritable bowel syndrome. Gastroenterology. 2014 Jan;146(1):67-75 e5.

7. Mearin F, Peña E, Balboa A. şImportance of diet in irritable bowel syndromeţ. şArticle in Spanishţ Gastroenterol Hepatol. 2014 May;37(5):302-10

8. Muir JG, Gibson PR. The Low FODMAP Diet for Treatment of Irritable Bowel Syndrome and Other Gastrointestinal Disorders. Gastroenterol Hepatol (N Y). 2013 Jul;9(7):450-2.

9. Sharma A, Ghoshal UC. Low FODMAP diet in the treatment of irritable bowel syndrome: is it the end of the road or the beginning of a journey? Gastroenterology. 2014 Jun;146(7):1830.

10. Simrén M. Diet as a therapy for irritable bowel syndrome: progress at last. Gastroenterology. 2014 Jan;146(1):10-2.

11. Staudacher HM, Irving PM, Lomer MC, Whelan K. Mechanisms and efficacy of dietary FODMAP restriction in IBS. Nat Rev Gastroenterol Hepatol. 2014 Apr;11(4):256-66.

12. Topping DL, Clifton PM. Short-chain fatty acids and human colonic function: roles of resistant starch and nonstarch polysaccharides. Physiological Rev. 2001 Jul;81(3):1031-64.

13. Tuck CJ, Muir JG, Barrett JS, Gibson PR. Fermentable oligosaccharides, disaccharides, monosaccharides and polyols: role in irritable bowel syndrome. Expert Rev Gastroenterol Hepatol. 2014 Sep;8(7):819-34.

Paradoxul obezităţii: bolile cardiace

Clasificarea anchilozelor la copii și potenţiale indicaţii pentru neoacetabuloplastia cefaloobturatorie (2)

Clasificarea anchilozelor la copii și potenţiale indicaţii pentru neoacetabuloplastia cefaloobturatorie (1)

Cardioprotecţia la pacientul oncologic (2)

Cardioprotecţia la pacientul oncologic (1)

Anchiloza șoldului la copiii cu vârsta între 1 și 6 ani - Neoacetabuloplastia cefaloobturatorie vs alte intervenţii (2)

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

Tipărit + digital – 249 de lei
Digital – 169 lei

Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

FODMAP şi tratamentul dietetic al intestinului iritabil

Din aceeași categorie