Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Fibromialgia

Viața Medicală
Dr. Flavia COZMA joi, 4 iunie 2015
   În practica medicală se întâlnesc frecvent cazuri de bolnavi cu simptome intense şi greu suportate, în lipsa unor modificări organice sau biochimice care să le explice. Acest grup de suferinţe constituie categoria aşa-numitelor „tulburări funcţionale“ şi include condiţii patologice diverse, precum intestinal iritabil, cistita interstiţială, durerea cronică pelvină, cefalee de încordare şi altele, între care fibromialgia.
   Fibromialgia este o suferinţă cronică, idiopatică, manifestată prin durere musculară generalizată, sensibilitate excesivă la presiunea exercitată în anumite puncte specifice, oboseală, precum şi o varietate de alte simptome.

 

Epidemiologie

 

   Deşi puţini medici se gândesc la ea, boala are frecvenţă mare, fiind a doua afecţiune întâlnită de medicul reumatolog, după boala artrozică. Prevalenţa fibromialgiei este de 4,7% în Europa. În 80% din cazuri, afectează femeile, vârful de apariţie fiind între 20 şi 50 de ani. Incidenţa ei creşte odată cu vârsta, dar poate apărea oricând, copiii fiind mai afectaţi la vârsta adolescenţei.

 

Etiologie şi patogeneză

 

   Etiologia fibromialgiei este incomplet elucidată. Se consideră că este o boală multifactorială, incluzând factori de risc de mediu şi genetici. Factorii favorizanţi sunt: sexul feminin, agregarea familială, mai ales pe linie feminină, traumele fizice (boli grave sau cronice, accidente), experienţele traumatizante în copilărie, stresul, insomnia, depresia şi anxietatea, evenimentele de viaţă negative, lipsa suportului familial, instabilitatea emoţio­nală, hipervigilenţa.
   Patogeneza este şi ea incomplet cunoscută. În trecut, fibromialgia, a fost considerată o boală psihologică, din cauza absenţei semnelor clinice şi a modificărilor testelor de laborator sau imagistice. Studiile recente au clarificat bazele neurofiziologice ale fibromialgiei, aceasta făcând parte din sindroamele de sensibilitate centrală. În apariţia fibromialgiei este implicată interacţiunea între o procesare senzorială crescută (procesare centrală disfuncţională a durerii) şi stimulii nociceptivi periferici, determinând o amplificare a impulsurilor senzoriale aferente. Scăderea serotoninei este anomalia cea mai cunoscută şi studiată. Serotonina scăzută accentuează percepţia durerii.
   Nivelul crescut al substanţei P, un neuropeptid din lichidul cefalorahidian, creşte sensibilitatea nervoasă. De asemenea, disfuncţia sistemului limbic, cu scăderea corticoliberinei (CRH central), deficienţa hor­monului de creştere (GH), interleukina 8, coinfecţiile (citomegalovirus, Borrelia burgdorferi, Brucella, HIV, virus hepatitic C, herpesvirus uman) ar putea fi implicate în patogenia bolii. Pacienţii cu fibromialgie prezintă modificări anatomice la nivelul coloanei vertebrale cervicale (segmentele cervicale superioare C1–C5 îngustate, tonsilele cerebeloase jos situate).

 

Manifestări clinice

 

   Clinic, fibromialgia debutează la adulţii tineri sau de vârstă mijlocie ca durere musculară difuză, redoare, oboseală, tulburări ale somnului şi dificultăţi cognitive, însoţite frecvent de simptome organice multiple, inexplicabile, precum şi de anxietate şi depresie, cu afectarea activităţilor zilnice.
   Durerile şi redoarea apar în principal la nivelul trunchiului, centurii scapulare şi pelviene. Spre deosebire de artrite, fibromialgia nu determină durere şi tumefiere articulară, ci doar durere în părţile moi, periarticulare. Alţi pacienţi acuză durere musculară generalizată şi astenie, senzaţia de încordare la nivelul gâtului, durere lombară cu iradiere în membrele inferioare. Durerea poate fi sub formă de înţepătură, arsură, redoare, intensitatea durerii poate varia de la o zi la alta, iar localizarea se poate modifica. Redoarea poate fi difuză, mai accentuată la trezire şi după perioadele de repaus prelungit şi poate dura pe parcursul întregii zile. Oboseala poate avea şi ea intensitate variabilă, de la senzaţia de epuizare până la o stare de tip gripal. Pacienţii mai pot acuza parestezii în mănuşă sau în şosetă, fenomene asemănătoare celor Raynaud sau tulburări de somn.
   La examenul clinic, caracteristica principală este identificarea unor puncte dureroase specifice (American College of Rheumatology – ACR – defineşte 18 puncte sensibile). Zonele unde nu există de obicei sensibilitate şi care pot fi utilizate ca puncte de control sunt: faţa dorsală a degetului 3, între articulaţiile interfalagiene proximale şi distale, treimea medie a claviculei, maleola internă şi fruntea.

 

Diagnostic

 

   Diagnosticul de fibromialgie se pune pe baza anamnezei şi existenţei a 11 puncte sensibile din cele 18 la palparea digitală. Examenul clinic al articulaţiilor şi musculaturii este normal, fără modificări biologice.
   Criteriile de diagnostic ACR (1990):
   1. Istoric de durere generalizată. Durere cronică musculoscheletală generalizată, cu durată de peste trei luni, asociind durere axială scheletală (segmentul cervical, toracele anterior, coloana toracică sau durere lombară joasă);
   2. Durere la 11 din 18 puncte sensibile la palparea digitală, cu o forţă de 4 kgf/cm2.
   Localizarea anatomică a punctelor sensibile:
   – Occipital: bilateral, la inserţia muş­chiului suboccipital;
   – Cervical inferior: bilateral, la proiecţia anterioară a spaţiilor intertransverse C5–C7;
   – Trapez: bilateral, la mijlocul marginii superioare;
   – Supraspinos: bilateral, la originea muşchiului, deasupra spinei scapulei, lângă marginea medială;
   – Coasta a doua: bilateral, la a doua articulaţie costocondrală;
   – Epicondilul lateral: bilateral, la 2 cm distal de epicondil;
   – Gluteal: bilateral, în cadranul fesier superoextern;
   – Marele trohanter: bilateral, posterior de proeminenţa trohanteriană;
   – Genunchi: bilateral, pe faţa medială, în ţesutul gras, lângă interlinia articulară.
   Limitele citeriilor ACR sunt legate de faptul că bolnavul poate prezenta o sensibilitate difuză, intensitatea dureroasă poate avea variaţii de la o zi la alta, de la lună la lună, cu evidenţierea a mai mult sau mai puţin de 11 puncte sensibile.
   Astfel, în 2010, au fost elaborate noi criterii de diagnostic care includ şi indicatori obiectivi: WPI (widespread pain index) şi SS (symptom severity scale). Diagnosticul pozitiv presupune prezenţa a trei condiţii:
   1. WPI > 7 şi SS ≥ 5 sau WPI 3–6 şi SS ≥ 9;
   2. Simptome prezente mai mult de trei luni;
   3. Excluderea altor afecţiuni ce pot cauza durerea.
   Evoluţia suferinţei este de lungă durată, uneori cu tendinţă de cronicizare.

Boli asociate

 
   Există o multitudine de sindroame care se pot asocia cu fibromialgia, precum cefaleea, uneori cu caracter migrenos, cauzată de redoarea muşchilor gâtului sau a umerilor, ori de o disfuncţie temporo-mandibulară.
   Sindromul intestinului iritabil este o asociere bine-cunoscută, care trebuie căutată activ de medic.
   Pot fi întâlnite tulburări de somn, cu treziri frecvente şi dificultate de readormire, cu modificări ale fazei a patra a somnului non-REM, cu întreruperea undelor δ ale somnului prin unde α.
   Modificările cognitive se manifestă de obicei prin dificultăţi de concentrare, tulburări de memorie.
   Tulburările gastrointestinale sunt pre­zente la peste 50% din pacienţi, manifestate prin dureri abdominale, balonare, constipaţie sau diaree; constituie cele mai frecvente manifestări asociate ale fibromialgiei.
   Tulburările genito-urinare se manifestă prin micţiuni frecvente şi imperioase, inflamaţia pereţilor vezicii urinare, dismenoree, vulvodinie, în absenţa unei infecţii.
   Simptomatologia toracică se poate manifesta prin respiraţie superficială sau costocondralgie.
   Sindromul picioarelor neliniştite apare la peste 30% din pacienţi.
   Pot apărea modificări mucoase şi tegumentare: piele uscată, prurit, uscăciune conjunctivală, fenomene asemănătoare celor Raynaud, eritem malar tranzitoriu, livedo reticularis.
   Depresia şi anxietatea pot coexista şi pot exacerba simptomatologia fibromialgiei.

 

Tratament

 

   Fibromialgia nu are un tratament curativ. Se indică evitarea factorilor stresanţi. Durerea poate răspunde la analgezice, terapie psihologică, strategii de relaxare, exerciţii aerobice, căldură, masaj, saună, băi şi duşuri calde. Terapia farmacologică cuprinde: analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene şi steroidiene, antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, miorelaxante, benzodiazepine, hipnotice, anxiolitice.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC