Bronhoscopia poate fi folosită ca metodă de diagnostic în diferite patologii ale aparatului respirator (infecţii pulmonare, tuse persistentă, fibroze pulmonare, tuberculoză, boli sistemice cu afectare pulmonară, tumori, hemoptizie, în evaluarea şi supravegherea pacientului transplantat pulmonar, la pacienţii cu leziuni posttraumatice sau pentru screening). Ca metodă terapeutică, bronhoscopia este utilă în: bronhoaspiraţii, stentare, extragere de corp străin, biopsii, tratamentul stenozelor traheale, laserterapie, crioterapie, ecografie endobronşică, electrocauterizare. Setul de analize sau investigaţii ce trebuie efectuate înaintea endoscopiei bronşice cuprinde: astrup, spirometrie, hemoleucogramă, coagulogramă, computer tomografie, radiografie toracică, electrocardiogramă.
    Bronhoscopia reprezintă o metodă de explorare endoscopică ce permite vizualizarea directă a căilor respiratorii cu ajutorul unui instrument numit bronhoscop. Există două tipuri de bronhoscop: flexibil sau rigid. În timpul endoscopiei bronşice pot fi evaluate: gâtul, laringele, traheea şi căile respiratorii inferioare.
    Înainte de această investigaţie, pacientul trebuie să informeze medicul dacă este alergic la vreun medicament, dacă urmează un tratament pentru o boală cronică sau tratament anticoagulant ori dacă pacienta în cauză este însărcinată.
    Şase ore anterior investigaţiei, pacientul trebuie să evite consumul de lichide sau alimente. După efectuarea endoscopiei bronşice, pacienţii sunt ţinuţi sub observaţie aproximativ două ore, timp în care efectele anesteziei dispar şi pacientul poate înghiţi în siguranţă. Este recomandat ca acesta să fie însoţit, pentru a fi condus acasă după încheierea procedurii. Sunt interzise după bronhoscopie: fumatul pentru cel puţin 24 de ore, ingestia de alimente sau lichide două ore. În cazul biopsiei, pacientul trebuie să facă o clătire minuţioasă a gâtului.
    Contraindicaţiile acestei proceduri sunt: tulburările majore de ritm cardiac, astmul bronșic în criză, infarctul miocardic recent, angina pectorală instabilă, FEV1 sub 25%, vârsta înaintată, boala comiţială, coagulopatiile. Se pot înregistra, în cazuri rare, complicaţii precum: lezarea corzilor vocale, sângerarea nazală, pneumotoraxul, fracturi dentare (în cazul bronhoscopiei rigide), aritmii cardiace, hemoragii, infecţii, spasm bronşic.