Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

EROZIUNEA DENTARĂ

Viața Medicală
Conf. dr. Dana Cristina BODNAR vineri, 22 ianuarie 2010
Viața Medicală
Prof. dr. Mariana Brânduşa POPA vineri, 22 ianuarie 2010

Uzura dentară, denumită şi leziune dentară necarioasă, este considerată o consecinţă a evoluţiei funcţionale a dinţilor, dar poate fi determinată şi de factori patologici, alţii decât cei care determină caria simplă sau cei cauzatori de traumatisme dentare. Este caracterizată prin reducerea structurilor dure dentare şi duce la modificarea morfologiei coroanei dentare şi/sau a rădăcinii. Uzura dentară cunoaşte trei entităţi clinice: atriţia, abraziunea şi eroziunea dentară. (...)

    Eroziunea dentară reprezintă o uzură chimică progresivă a ţesuturilor dure dentare, determinată de disoluţia acidă şi/sau chelaţiune progresivă, fără intervenţia plăcii bacteriene. Aceasta conferă smalţului rezistenţă mai mică la uzura fizică a dinţilor.
    Leziuni erozive sunt întâlnite cu o frecvenţă mai mare la pacienţii adulţi, cu vârste între 30 şi 40 de ani, dar cercetările actuale au evidenţiat creşterea prevalenţei acestora la vârste tinere sau foarte tinere şi aceasta ca urmare a consumului cotidian, pe o perioadă mare de timp, a sucurilor de fructe, băuturilor carbogazoase.
 
     Factorii etiologici ai eroziunii dentare sunt extrinseci şi intrinseci, aşa cum sunt prezentaţi în (fig. 1).
    Aspectul clinic al leziunilor erozive este legat direct de o serie de factori: • concentraţia substanţei acide cauzatoare • durata contactului acesteia cu suprafeţele dentare • aria de contact acid/substanţă dură dentară • cantitatea şi calitatea sistemelor tampon ale salivei • însumarea mai multor surse de acid în acelaşi timp şi pe aceleaşi suprafeţe dentare.
    Localizarea eroziunilor dentare poate fi pe una sau mai multe suprafeţe dentare sau generalizate pe toată suprafaţa coronară, aspectul fiind diferit în raport cu factorul cauzal şi suprafaţa dentară implicată.
    Stadiile incipiente ale eroziunii rămân de obicei nediagnosticate; de aceea, instituirea unui tratament precoce poate fi ratată. Nu de puţine ori pacienţii se prezintă la medic cu grade avansate de eroziune pe care, de cele mai multe ori, le pun pe seama abraziunii.
    În primul stadiu, semnele clinice sunt în general sărace şi de cele mai multe ori absente. Medicul stomatolog este cel care, pe baza unui examen clinic minuţios şi cu cercetarea atentă a integrităţii suprafeţelor dure dentare, poate pune eventual acest diagnostic.
    Cel mai frecvent apare lipsa de substanţă dentară sub forma unei excavaţii largi pe suprafaţa netedă a smalţului şi, eventual, cu expunerea dentinei.
    Pe suprafeţele ocluzale eroziunea imbracă forma unor concavităţi largi, cu insule de dentină, cu margini neregulate (fig. 2 a).
    Când eroziunea afectează feţele vestibulare ale dinţilor, primul semn este aspectul mat al acesteia, care capătă cu timpul un aspect lustruit, neted, rotunjit, mai extins în suprafaţă decât în profunzime, forma este uşor concavă, fără muchii la nivelul smalţului (fig. 2 b).
    Pe feţele palatinale ale frontalilor superiori, ca urmare a regurgitărilor frecvente şi a vomismentelor cronice, apare o zonă de dentină circumscrisă de margini de smalţ integru la nivel cervical, tuberculul palatinal apare estompat, iar cuspizii molarilor şi premolarilor apar rotunjiţi.
    În eroziunea generalizată, coroana dentară îşi pierde conturul şi suprafaţa smalţului apare lucioasă, netedă, ea poate deveni concavă şi în timp poate să apară expunerea dentinei subiacente, ceea ce duce la accelerarea pierderii de ţesut dentar datorată durităţii mai scăzute a dentinei. În aceste forme tabloul clinic este dominat atât de tulburările fizionomice, care devin evidente, cât şi de fenomenele dureroase care se pot complica în timp cu inflamaţii pulpare.
    În faze mai avansate, cu implicarea dentinei pe cel puţin 1/3 din suprafaţă, poate să apară hiperestezia dentinară, sindrom dureros indus de expunerea dentinei în mediul bucal. Ea apare la stimuli fizico-chimici şi poate deveni uneori atât de neplăcută încât pacientul se abţine de la consumul unor alimente necesare dietei alimentare normale şi de la utilizarea mijloacelor de igienzare. Starea psihică a pacientului poate să se altereze treptat, atât datorită durerii cât şi tulburărilor de estetică.
    Leziunile erozive se pot complica prin leziuni abrazive sau de atriţie, eroziunea şi atriţia fiind factori primari, pe când abraziunea este un factor suprapus.
    Eroziunea se exacerbează dacă pacientul efectuează un periaj dentar imediat după contactul cu substanţa chimică acidă, datorită îndepărtării matricei organice a dentinei expuse şi împiedicării remineralizării. Periajul dentar efectuat la două-trei ore de la atacul acid permite remineralizarea, datorită ionilor de calciu şi fosfaţilor salivari. Corect ar fi ca, după consumul substanţelor acide, să se efectueze o clătire cu apă de gură cu fluor.
    Diagnosticul pozitiv
    Diagnosticul pozitiv al leziunilor erozive se face pe baza următoarelor elemente: anamneza atentă, cu evidenţierea factorilor cauzali ai eroziunii prezenţi în dieta alimentară, în mediul unde pacientul îşi desfăşoară activitatea, prezenţa vomismentelor, regurgitaţiilor acide, a unei medicaţii acide etc. prezenţa unor suprafeţe dentare cu fenomene de uzură, fără limite nete, care modifică aspectul fizionomic şi morfologic al dintelui prezenţa hiperesteziei dentinare în unele cazuri.
    Tratament
    Tratamentul eroziunilor dentare este complex şi cuprinde mai multe etape, începând cu tratamentul preventiv care se adresează măsurilor de educaţie alimentară a pacienţilor, tratamentul afecţiunilor generale cauzatoare de vomismente, regurgitaţii acide, tratamentul manifestărilor clinice fizionomice şi ale pierderilor de substanţă dură dentară, ale fenomenelor dureroase, atunci când acestea sunt prezente (fig. 3, 4).
    Concluzii
    Eroziunea dentară este plurifactorială, cu o frecvenţă din ce în ce mai mare, din cauza noilor obiceiuri alimentare şi creşterii consumului de băuturi carbogazoase, cu repercusiuni asupra integrităţii morfologice şi a aspectului fizionomic al dintelui. Ea poate fi prevenită prin înlăturarea factorilor etiologici şi tratată, atunci când este cazul, cu ajutorul unor metode terapeutice moderne.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC