Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Epifiza: „al treilea ochi“

Viața Medicală
Dr. Floriana BOGHEZ luni, 25 mai 2015
   Mult timp considerată un rest filogenetic, glanda pineală (epifiza, „al treilea ochi“), este o structură de linie mediană situată în spatele celui de-al treilea ventricul cerebral, în formă de con de brad, care cântăreşte aproximativ 0,1 grame. Împreună cu trigonul habenular şi comisura posterioară formează epitalamusul. Atinge dezvoltarea maximă în copilărie, după care, odată cu pubertatea, începe să scadă în dimensiuni, ajungând la adult să conţină de multe ori calcificări – folosite de radiologi pentru a aprecia deplasarea structurilor cerebrale de linie mediană. Este formată din pinealocite (celulele secretorii) şi celule gliale.
  Prima descriere a acestei glande îi aparţine lui Galen, care considera că toate glandele organismului au rol de suport pentru vasele de sânge. René Descartes o numea „locul principal al sufletului“ şi considera că are un rol major în imaginaţie, memorie, sensibilitate şi motricitate.
  Principalul hormon secretat de epifiză este melatonina, un derivat de serotonină. La om, secreţia de melatonină creşte rapid după expunerea la întuneric (atinge nivelul maxim între orele 2 şi 4 dimineaţa) şi scade după expunerea la lumină, iar producţia de melatonină este dictată de activitatea nucleului suprachiasmatic. Astfel, nivelul de melatonină depinde de ritmul circadian. Ea are un nivel minim până la vârsta de 3 luni, după care începe să crească şi atinge un nivel maxim în jurul vârstei de 2–3 ani, apoi începe din nou să scadă, mai ales către bătrâneţe. Are un rol important în reglarea ciclului somn–veghe. Sunt studii care susţin că nivelul secreţiei materne de melatonină comunică fătului „momentul“ zilei.
  Receptorii melatoninei (Mel1A şi Mel1B) au concentraţie maximă în retină, nucleul suprachiasmatic al hipotalamusului şi hipofiza anterioară. Datorită conexiunilor dintre epifiză şi retină şi capacităţii de a secreta melatonină în funcţie de nivelul de lumină, glanda pineală a fost numită şi „al treilea ochi“. Dacă în viaţa intrauterină toate pinealocitele fac direct sinapsa cu terminaţiile nervoase simpatice din glandă, la adult nu mai există sinapse directe. Secreţia de melatonină este reglată de norepinefrină (care creşte nivelul de melatonină seara) şi dopamină (care scade nivelul ei spre dimineaţă), motiv pentru care celulele pineale sunt bogate în receptori pentru norepinefrină şi dopamină.
  Secreţia de melatonină este mult scăzută la pacienţii vârstnici cu insomnie cronică. Când se administrează ca medicament în insomnie, se foloseşte seara şi, dat fiind timpul scurt de înjumătăţire (20–30 de minute), este eficientă în special în insomnia de iniţiere. Este metabolizată hepatic. Pentru că are un uşor efect hipnotic (pentru dozele ce depăşesc 0,5 mg), ce se menţine câteva ore după administrare, pacienţii trebuie să aibă grijă dacă au activităţi ce necesită concentrare (de exemplu, şofatul). Melatonina administrată după-amiaza sau seara determină o avansare a fazei somnului, iar administrată dimineaţa duce la o întârziere a fazei somnului. Ca reacţii adverse, poate determina somnolenţă, ameţeală, confuzie, cefalee sau disconfort abdominal.
   Melatonina are efect antioxidant puternic, intervenind în neutralizarea radicalilor liberi. De asemenea, există studii care au demonstrat că ea modulează neurotransmisia prin GABA şi glutamat, promovează maturarea oligodendrocitelor şi intervine în modularea ritmului alfa. Un alt rol important al melatoninei este blocarea secreţiei de GRH (gonadotropin-releasing hormone) produs de hipotalamus. Efectul este scăderea producţiei de gonadotropine de către glanda pituitară (hipofiza). Studii din anii ’90 conduse de Strassman susţin că epifiza secretă şi dimetiltriptamina (DMT), un hormon psihedelic cu o structură analogă serotoninei sau epinefrinei, care intervine în efectele vizuale ale viselor.
  Tumorile de glandă pituitară sunt rare şi apar mai ales la copil şi adultul tânăr. Cele mai frecvente sunt germinoamele şi teratoamele – tumori maligne, ce pot fi foarte invazive. Manifestările clinice sunt variate: de la semnele şi simptomele de hipertensiune intracraniană, până la modificări endocrine evidente (pubertate precoce sau, dimpotrivă, regresia caracterelor sexuale secundare). Chisturile pineale sunt destul de frecvente şi, de obicei, asimptomatice.
  Tulburările de ritm circadian. Majoritatea parametrilor biochimici şi fiziologici au fluctuaţii circadiene determinate genetic; dintre aceştia, amintim melatonina, cortizolul, hormonii stimulant folicular (FSH) şi luteinizant (LH), prolactina, tensiunea arterială, temperatura, concentraţia de hemoglobină, insulina, adezivitatea plachetară, secreţia gastrică etc. Omul are un ritm circadian de aproximativ 24 de ore (unii mai puţin, alţii mai mult, dar media este de 24,2 ore). Lumina este factorul extern major pentru pacemaker-ul circadian care determină ciclul somn–veghe. Lumina naturală, care de obicei este puternică, poate schimba ritmul circadian. Acesta poate fi influenţat şi de alţi factori: activităţi sociale sau profesionale, mese, temperatura ambientală, exerciţiu fizic.
  În prezent, se folosesc doi markeri biologici pentru a estima ritmul circadian: ora când melatonina începe să crească (în general, cu două-trei ore înainte de culcare) şi ora când se înregistrează temperatura corporală minimă (în general, cu două-patru ore înainte de trezire).
  Nucleul suprachiasmatic din hipotalamusul anterior este elementul principal în generarea ritmului circadian. Prin oscilaţiile sale, promovează starea de veghe în timpul zilei şi consolidează somnul în timpul nopţii. Are numeroase conexiuni cu alte structuri cerebrale (printre acestea şi epifiza), care, astfel influenţată de lumină prin nucleul suprachiasmatic, secretă melatonină.
  Ritmul circadian este reglat de genele CLOCK (circadian locomotor output cycles kaput), identificate în 1994. Se pare că fenotipurile circadiene diferite sunt determinate de gene CLOCK diferite. Aceste gene codifică proteine specifice, care intervin în activitatea ritmică a nucleului suprachiasmatic, dar şi a altor ţesuturi din organism. Astfel, aceste gene, cu acţiuni centrale şi periferice, intervin în ciclul somn–veghe, reglarea temperaturii, funcţiile hormonale, imunitate şi patternuri comportamentale.
  Tulburările de ritm circadian apar în sindromul de avansare a fazei somnului, sindromul de întârziere a fazei somnului, ritmul neregulat somn–veghe, tulburarea de somn prin muncă în ture, tulburarea de somn prin diferenţă de fus orar (jet lag) sau asincronia circadiană. Acestea se manifestă prin insomnie, somnolenţă în timpul zilei, scăderea randamentului profesional, tulburare de atenţie şi concentrare, depresie şi anxietate.
  Sindromul de întârziere a fazei somnului, cea mai frecventă tulburare circadiană (întâlnită în special la adolescent şi adultul tânăr), se manifestă printr-o întârziere importantă a fazei de adormire (în general după orele 1–2), ce determină o întârziere egală a timpului de trezire. Sindromul de avansare a fazei somnului este opusul celui anterior, în care somnul nocturn apare mult prea devreme (în general între 18 şi 21) şi la fel şi momentul trezirii; apare cel mai des la vârstnic.
  Tulburările de ritm circadian se tratează prin reguli de igienă a somnului, medicaţie, fototerapie şi chiar psihoterapie, iar corectarea lor este foarte importantă având în vedere efectul pe care îl au asupra vieţii sociale, personale şi profesionale a pacientului şi, bineînţeles, asupra sănătăţii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.