Newsflash
Ars Medici

Epidemiologia diabetului zaharat tip 1 al copilului în România (1)

Epidemiologia diabetului zaharat tip 1 al copilului în România (1)
     Diabetul zaharat (DZ) tip 1 este o boală caracterizată prin hiperglicemie cronică, provocată de deficitul absolut de insulină, consecință a distrugerii cvasitotale a masei de celule beta din pancreas, prin mecanisme autoimune, în aproximativ 90% din cazuri. DZ tip 1 reprezintă 5–10% din toate cazurile de DZ diagnosticate, vârstele cele mai periclitate fiind copii și tinerii, care, împreună, constituie peste 75% din pacienții cu DZ tip 1.
     Studiile publicate, din abundență și în mod sistematic, în ultimele decenii, în aproape toate țările, confirmă faptul că epidemiologia DZ tip 1 la copil a devenit una dintre preocupările importante ale pediatrilor, endocrinologilor și diabetologilor din întreaga lume. Principala premisă a cercetărilor de acest gen a fost faptul că numărul pacienților a căror boală debutează clinic în copilărie a înregistrat o creștere evidentă, ceea ce impune elaborarea unor noi strategii terapeutice și sporirea resurselor atribuite acestui sensibil capitol al medicinii, comun diabetologiei și pediatriei.

 

Obiectivele studiului

 

     Scopul principal al studiilor întreprinse la noi, începând cu anul 1990, a fost și este acela de a stabili care este incidența DZ tip 1 la copil, în România, și ce tendință evolutivă are aceasta. Toate eforturile și-au dovedit utilitatea, pentru că, în funcție și de rezultatele obținute, s-au luat măsuri de management, inexistente până atunci, dintre care cea mai importantă a fost inițierea rețelei medicale de diabet pediatric, în anii 2002 și 2003.
     Obiectivul concret al prezentului studiu este de a analiza: incidența DZ la copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 17 ani, în anii 2014 și 2015, comportamentul acesteia în perioada 2002–2015, în corelație cu diverși factori (vârstă, gen, repartiție geografică), și de a prognoza direcția fenomenului, în viitorii ani.

 

Aspectele metodologice ale cercetării

 

     Datele privind cazurile noi, apărute în fiecare an, au fost obținute din două surse: Registrul Român de Diabet al Copilului, întocmit cu participarea membrilor Organizației Naționale Române pentru Ocrotirea Copilului și Adolescentului cu Diabet zaharat (ONROCAD) și baza de date a Centrului Medical „Cristian Șerban” din Buziaș, unicul spital din România, cu acest profil, dotat cu tot ceea ce este necesar pentru un management de bună calitate (echipă medicală completă și experimentată, posibilități de investigare, suport psihologic, educație medicală pentru boală etc.).
     Datele demografice au fost furnizate de Institutul Național de Statistică. Din studiu au fost excluse cazurile de DZ diagnosticate la copiii cu vârsta mai mică de 6 luni (vârstă la care DZ tip 1 este excepțional de rar, fiind vorba, aproape în exclusivitate, de diabet neonatal), precum și alte tipuri (DZ tip 2, DZ monogenic, forme genetice rare, DZ secundar unor boli pancreatice etc). Ziua primei injecții de insulină a fost considerată debutul clinic al bolii. Analiza datelor a constat în: calculul incidenței anuale, prin raportarea numărului de cazuri noi la 100.000 de copii, calculul incidenței pe grupe de vârstă, până la împlinirea efectivă a vârstei de 18 ani (0–4 ani, 5–9 ani, 10–14 ani și 15–17 ani), și în funcție de gen (sex) și aprecierea semnificației diferențelor dintre grupe.

 

Rezultate privind studiul copiilor cu diabet zaharat tip 1

 

     În anul 2015, incidența generală a DZ tip 1, la copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 17 ani, a fost de 10,27/100.000/an (grupa de vârstă 0–14 ani: 10,78/100.000/an), ceea ce situează România în rândul țărilor cu incidență medie-mare a îmbolnăvirii (>10/100.000/an). În ceea ce privește tendința incidenței, în ultimele două decenii, aceasta a fost și este de creștere, chiar dacă, în unii ani, sau pentru scurte perioade de timp, s-au înregistrat oscilații ale acesteia (tabelul 1).

 

Tabelul 1. Evoluția incidenței DZ tip 1, la copil, între anii 2002 și 2015

Grupa

de vârstă

An

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

 

0-4 ani

2,98

3,75

3,63

4,23

4,25

6,12

4,87

5,46

6,35

7,52

6,46

7,99

9,09

5,49

 

5-9 ani

7,33

6,74

8,32

7,40

8,85

9,63

9,47

8,77

9,62

10,80

10,60

9,53

11,79

11,98

 

10-14 ani

7,34

8,18

7,84

8,52

9,11

10,20

11,73

10,49

9,85

12,26

11,63

12,50

11,06

14,41

 

15-17 ani

5,91

5,58

6,39

6,35

6,41

5,98

5,16

3,15

4,08

5,39

6,35

7,48

5,90

7,82

 

0-17 ani

6,05

6,26

6,65

6,72

7,24

8,10

7,98

7,24

7,75

9,39

9,09

9,61

9,86

10,27

 

0-14 ani

6,09

6,44

6,72

6,83

7,50

8,70

8,75

8,27

8,60

10,22

9,60

10,06

10,68

10,78

 

 

 

Astfel, la grupa de vârstă 0–14 ani, s-a ajuns de la 6,09/100.000/an, în anul 1996, la 10,78/100.000/an, în 2015, iar la grupa 0–17 ani, de la 6,05/100.000/an, în 2002, la 10,27/100.000/an, în 2015. Fenomenul de creștere a interesat toate subgrupele de vârstă, dar a fost mai accentuat la cei mai mici copii (subgrupa 0–4 ani) și foarte discret (aproape absent) la subgrupa 15–17 ani.
Progresia incidenței a fost cauzată, pe de o parte, de creșterea numărului de pacienți cu DZ tip 1 nou diagnosticat, în fiecare an (fig. 1), iar pe de alta, de reducerea continuă a populației pediatrice din România. Cea mai mare incidență a fost întâlnită la grupele de vârstă 10–14 ani și 5–9 ani, iar cea mai redusă la copiii mai mici de 5 ani (fig. 2). La băieți, incidența DZ tip 1 este mai mare decât la fete, însă diferența nu este semnificativă statistic (fig. 3).
Deosebiri importante s-au evidențiat și între cele trei regiuni istorice, cea mai mare incidență fiind înregistrată în Transilvania, iar cea mai mică, în Moldova (fig. 4). La nivel național, la sfârșitul anului 2015, Registrul Român de Diabet al Copilului cuprindea 2.878 de copii cu DZ tip 1.

 

Incidența DZ tip 1 pediatric în România

 

     Incidența reală a DZ tip 1 în rândul copiilor din România nu a fost stabilită – estimându-se a fi de trei ori mai mare, decât cea reală. La asta s-a adăugat și observația că numărul cazurilor părea să crească, în prima parte a anilor ʼ90, elucidarea situației devenind o necesitate. Primul pas a fost înființarea, în anul 1994, la Timișoara, a ONROCAD (Organizația Națională Română pentru Ocrotirea Copilului și Adolescentului cu Diabet), organizație neguvernamentală, al cărui scop principal era și este tocmai colectarea și furnizarea de date concrete privind epidemiologia DZ (în mod special a DZ tip 1) la copii. În anul 1996, a fost întocmit primul Registru Român de Diabet al Copilului, pentru grupa de vârstă 0–14 ani, iar din anul 2002, până în prezent, au fost luați în evidență toți copiii cu vârsta de până la 18 ani.
     Această problemă a fost și este rezolvată prin contribuția, de o însemnătate sine qua non, a medicilor pediatri, diabetologi și endocrinologi din toată țara, implicați direct, de-a lungul timpului, în îngrijirea copilului cu DZ. Membrii grupului de studiu al ONROCAD, a cărui activitate a fost organizată și îndrumată, inițial, de fondatorul ei, prof. dr. Viorel Șerban, iar în ultimul deceniu, de conf. dr. Adrian Vlad, de la Clinica de Diabet din Timișoara. După cum am menționat, deja, datele comunicate de medicii din teritoriu și incluse în registru au constituit sursa principală, utilizată pentru calculele epidemiologice, sursa secundară fiind Centrul Medical de Evaluare, Terapie, Educație Medicală specifică și Recuperare pentru copii și tineri „Cristian Șerban” din Buziaș, unde sunt internați, evaluați și tratați copii cu DZ tip 1, într-un număr suficient de mare, încât să poată fi considerat reprezentativ pentru întreaga țară.
     Trebuie să spunem că, deși există Registrul Român de Diabet al Copilului, care oferă, an de an, date reale, cât se poate de exacte, până foarte recent, în mediul diabetologic oficial și în mass-media autohtonă s-au vehiculat și poate se mai vehiculează, încă, cifre eronate, privind numărul copiilor cu DZ tip 1 existent și incidența bolii.
     Cel dintâi studiu asupra incidenței DZ tip 1, la copiii din întreaga țară, cu vârsta la debutul bolii mai mică de 15 ani (0–14 ani), a fost publicat în anul 2001, de colectivul din Timișoara și de grupul de studiu ONROCAD (1). Studiul a inclus un număr de 706 cazuri, diagnosticate în perioada 1992–1995, incidența medie calculată fiind de 3,57/100.000/an, printre cele mai mici din Europa; încă de atunci au fost evidențiate diferențe între cele trei regiuni istorice, cea mai mare valoare fiind înregistrată în Transilvania, iar cea mai mică, în Moldova, situație valabilă și în prezent (fig. 4). S-a mai constatat că incidența înregistra o creștere semnificativă, paralelă cu vârsta (0–4, 5–9 și 10–14 ani), iar pentru fiecare din aceste grupe, era mai mare la fete, comparativ cu băieții (situație inversată, pe parcursul timpului).
     Cel de-al doilea studiu, publicat în anul 2015 (2), tot de grupul de studiu ONROCAD, a analizat un număr de 3.196 de copii (53,1% băieți și 46,9% fete), din toată țara, cu DZ tip 1 nou diagnosticat în decursul a 10 ani (2002–2011), având vârsta cuprinsă între 0 și 17 ani (<18 ani). Media vârstei la diagnostic a fost de 10,1 ani, fără diferențe între băieți și fete.
      Incidența medie brută a fost de 7,4/100.000/an, iar cea ajustată, în funcție de vârstă și gen, de 7,2/100.000/an, cu valoarea cea mai mare la grupă de vârstă 10–14 ani (9,6/100.000/an) și cu cea mai mică (4,8/100.000/an), la grupa 0–4 ani. Incidența medie generală a fost mai mare la băieți comparativ cu fetele (7,6/100.000/an față de 7,1/100.000/an), situație valabilă și pentru celelalte subgrupe de vârstă, cu excepția celei dintre 5 și 9 ani.
     În perioada studiată, tendința incidenței a fost una de creștere, de la 6,2/100.000/an în anul 2002 la 9,3/100.000/an în anul 2011, ceea ce înseamnă o rată de creștere de 5,6%/an, semnificativă din punct de vedere statistic. Diferențe (semnificative) privind creșterea au fost înregistrate și în funcție de grupa de vârstă, cea mai mare (cu o valoare medie de 14,2%/an) fiind la grupa de vârstă 0–4 ani (de la 3,2/100.000/an în anul 2002, la 7,3/100.000/an, în anul 2011), urmată de grupa de vârstă 10–14 ani (cu o valoare medie de 7,8%/an cu o creștere de la 7,3/100.000/an, în 2002, la 12,4/100.000/an în 2011), și la grupa de vârstă 5–9 ani (cu o valoare medie de 5%/an de la 7,4/100.000/an, în 2002 la 10,7/100.000/an, în 2011). Totuși, la grupa 15–17 ani, incidența a scăzut de la 6,2/100.000/an în 2002 la 5,2/100.000/an în 2011.
     În intervalul de timp dintre cele două studii publicate, datele furnizate de Registrul Român de Diabet al Copilului au fost prezentate sistematic, la numeroase congrese naționale și internaționale (3–11). Astfel, în anul 2002 (3) au fost aduse la cunoștință rezultatele ONROCAD din perioada 1995-2001, la copiii cu vârsta 0–14 ani, iar în 2006 (4) cele din intervalul 1996–2005, de fiecare dată constatându-se o incidență cu o creștere evidentă, corespunzând unei medii de 6,1%/an.
     Începând din anul 2007 (5), au fost analizați copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 18 ani, confirmându-se și la aceștia, aceeași tendință de creștere a incidenței, care se menținea însă la valori mai mici: 5,51/100.000/an în 2002 și 6,12/100.0000/an, în 2005. În anul 2008 (6) se constata: o ascensiune marcată a incidenței, pe seama creșterii bruște a numărului de cazuri noi, fenomen a cărui explicație nu este elucidată. Grupa de vârstă 10–14 ani este cea mai periclitată, iar băieții sunt mai frecvent afectați decât fetele (cu excepția cifrelor din anul 2006). În anul 2007 (7), se observă că incidența depășește valoarea de 10,0/100.000/an, mai întâi la unele categorii de vârstă (în special la cei cu vârsta între 10 și 14 ani), pentru ca în 2011 (8) și media anuală generală să depășească acest prag.
     Studiile publicate în anul 2015 (2, 10), încheie descrierea incidenței și a evoluției ei în intervalul de timp 2002–2011, consfințind creșterea sa la copiii cu vârsta 0–17 ani. Situația este similară și la grupul 0–14 ani, în anul 2013, incidența fiind dublă, în comparație cu 1996 (9,71/100.000/an, res­pectiv, 4,37/100.000/an), ceea ce înseamnă o rată anuală de progresiune de 7,2% (11).


 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe