Prognostic
Orice
discuție asupra aspectelor clinice ale encefalopatiei hipoxic-ischemice (EHI)
ajunge invariabil la prognostic. Testarea suplimentară are rolul de a confirma
diagnosticul sau de a ajuta la stabilirea acestuia. Sunt rare cazurile în care
este necesar consult neurologic pentru EHI fără a exista așteptarea ca
neurologul să furnizeze o perspectivă suplimentară privind posibila recuperare
și timpul necesar pentru ca o astfel de recuperare să aibă loc. Deseori, prin
consult se dorește confirmarea unui prognostic sumbru și pentru a ajuta la
decizia retragerii sprijinului vital. În rapoartele clasice, doar 12–13% din
pacienții aflați inițial în comă au supraviețuit, reușind să-și recupereze
funcțiile independente.
Profunzimea
și durata afectării hipoxic-ischemice afectează rezultatul. Restaurarea
imediată a perfuziei adecvate și corectarea hipoxiei sunt cei mai importanți
factori care determină rezultatul. În majoritatea cazurilor, aceste variabile
sunt necunoscute într-un grad precis. Deși metodele și măsurătorile pentru
calcularea rezultatului variază în mai multe studii, concluziile generale pot
fi trase din literatura de specialitate. În mod tipic, rezultatele nefavorabile
sunt decesul sau supraviețuirea cu un grad extrem de afectare, incompatibil cu
o viață independentă.
Cele
mai importante caracteristici cu valori prognostice sunt menționate în
continuare. Scala Glasgow pentru comă este o măsură imprecisă a profunzimii
comei, chiar a fost cercetată asocierea sa cu prognosticul EHI. La examinarea
inițială, sunt câteva constatări care au o valoare predictivă, cea mai
concordantă fiind lipsa răspunsului pupilar. Examinarea funcției motorii are o
putere predictivă mai puternică pe măsură ce trece timpul. Un răspuns flexor
sau un răspuns agravat în a treia zi este în mod esențial incompatibil cu
redobândirea independenței. Într-o evaluare a studiilor raportate anterior,
Zandbergen a identificat trei variabile cu specificitate de 100% pentru
predicția rezultatului nefavorabil: lipsa răspunsului pupilar în ziua a treia;
absența răspunsului motor la durere în ziua a treia; absența bilaterală a
răspunsului cortical inițial la testarea potențialelor evocate somatosenzoriale
(SEP) la o săptămână. (...)