Dr. Jaime Correia de Sousa este medic de familie în Matosinhos, Porto (Portugalia).
Din 2004, predă, în calitate de profesor asociat, la Şcoala de ştiinţe medicale
din cadrul Universităţii din Minho şi, începând din 2008, este şef al
Departamentului de sănătate comunitară. Este, de asemenea, preşedintele
adunării generale a APMFG (Societatea portugheză pentru medicină generală şi
medicină de familie), membru al EURACT (Academia europeană a profesorilor de
medicină de familie), membru al Societăţii portugheze de alergologie şi a fost,
din 2011 până anul trecut, şeful delegaţiei Asociaţiei medicale portugheze
(Ordem dos Médicos) la UEMO (Uniunea europeană a medicilor generalişti).
– Care
sunt principalele caracteristici ale sistemului de sănătate portughez şi ce rol
joacă medicii de familie în cadrul acestuia?
– Sistemul de sănătate portughez este
organizat în cinci regiuni administrative (Nord, Centru, Lisabona, Alentejo,
Algarve), plus două regiuni autonome (Madeira şi Azore). Fiecare regiune
administrativă reglementează atât asistenţa medicală primară, cât şi pe cea
secundară. Sistemul de sănătate este finanţat prin taxe astfel încât, în
termeni strict financiari, nu este un sistem de asigurări de sănătate cum
există în ţări ca Franţa sau Germania, ci este, mai degrabă, similar celui
britanic sau suedez. Este, în principal, un sistem public. Unele profesii şi-au
creat propriul subsistem în interiorul lui şi beneficiază de un sistem mixt, cu
o asigurare publică adiţională. Medicii de familie sunt angajaţi ai sistemului
public; contractele lor sunt diferite: pot fi salariaţi sau pot avea contracte
mixte, care să prevadă atât venituri salariale, cât şi din capitaţie şi plată
pe serviciu; această opţiune există doar pentru aceia din ei care lucrează în
echipe multidisciplinare, în cadrul unor unităţi speciale. Indiferent de tipul
de contract, medicii de familie au o listă de capitaţie şi rolul de gatekeeper. Peste 60% din ei sunt
organizaţi în astfel de grupuri de lucru. Ceilalţi îşi desfăşoară activitatea în
locaţii publice, dar nu lucrează în echipă.
– Cum
este organizat cabinetul medical în care lucraţi dv.?
– Eu lucrez într-un grup, ca membru al unei
echipe compuse din opt medici de familie, şapte asistente medicale şi cinci
angajaţi cu funcţie administrativă (recepţie, secretariat etc.), care acoperă o
anumită arie geografică, fără limite fixe însă, acest lucru însemnând că
pacienţii care s-au mutat din zonă, dar şi cei care locuiesc în vecinătatea
acesteia pot rămâne înscrişi, respectiv se pot înscrie la noi. Echipa asigură
asistenţă medicală generală a populaţiei adulte şi pediatrice, servicii de
planificare familială (frotiuri Babeş-Papanicolaou, consiliere, inserarea
dispozitivelor intrauterine şi a implanturilor contraceptive), asistenţa
gravidelor (urmărire până în săptămâna 34 de sarcină), vizite la domiciliu,
vaccinări, monitorizarea majorităţii bolilor cronice etc. Asistenţa medicală
secundară şi cea terţiară sunt asigurate de spitalul regional din apropiere sau
de spitalul central, aflat la 10 km. Accesul pacienţilor la spital se face pe
baza recomandării date de noi, iar feedbackul îl primim în format electronic.
Tot sistemul este computerizat, inclusiv prescripţiile medicale, biletele de
trimitere, certificatele de deces, formularele de concedii medicale etc.
– Care
sunt problemele cu care vă confruntaţi frecvent în practica de zi cu zi?
– Principalele probleme cu care se confruntă
medicii de familie portughezi sunt: volumul de muncă din ce în ce mai mare, din
cauza angajatorilor care doresc liste de pacienţi cât mai mari; presiunea
resimţită din cauza impunerii a tot felul de indicatori de performanţă, din ce în
ce mai mulţi şi mai greu de atins, unii cu validitate clinică incertă;
dificultăţi tehnice ale sistemului informatic, care în anumite zone se
blochează pentru lungi perioade de timp (una-două ore), impiedicând accesul la
orice date medicale; reducerea veniturilor tuturor profesioniştilor din
sănătate, ca urmare a crizei economice prin care Portugalia trece de trei ani încoace
şi a măsurilor aspre impuse de troica Uniunea Europeană–Forumul Monetar
Internaţional–Banca Centrală Europeană.
– Aveţi,
pe lângă ocupaţia de medic de familie, numeroase activităţi legate de cercetare
şi predare. Sunteţi membru în mai multe asociaţii profesionale naţionale şi
europene şi preşedintele Internaţional Primary Care Respiratory Group (IPCRG).
Cum a apărut interesul dv. pentru bolile respiratorii?
– În afara ocupaţiei de medic de familie
sunt profesor asociat şi şeful Departamentului de sănătate comunitară de la
Facultatea de Medicină din Minho, în nordul Portugaliei. Sunt, de asemenea,
preşedintele Grupului portughez pentru asistenţă primară a bolilor
respiratorii, din cadrul Societăţii portugheze de medicina familiei. Sunt
membru în grupul de consiliere pentru Planul naţional portughez pentru bolile
respiratorii, organism apropiat Ministerului Sănătăţii. Am fost membru al
conducerii IPCRG din 2012. Am devenit preşedinte în mai 2014 şi voi rămâne în
aceasta funcţie până în 2016. Sunt, de asemenea, membru al subcomitetelor de
cercetare, respectiv educaţie ale grupului. Sunt redactor al secţiunii de
educaţie a publicaţiei Primary Care
Respiratory Medicine din 2012. IPCRG este o organizaţie internaţională ce
oferă un forum grupurilor naţionale constituente şi comunităţii globale de
interes, astfel încât putem spune că reprezintă, la nivel internaţional,
perspectivele asistenţei primare a bolilor respiratorii (incluzând tabagismul
cronic, astmul bronşic, rinita alergică, bronhopneumopatia obstructivă cronică
şi infecţiile respiratorii), fiind un factor de creştere a standardelor de îngrijire
în fiecare ţară şi la nivel global, prin colaborare în ceea ce priveşte
cercetarea, inovaţia şi diseminarea celor mai bune modele de practică şi
educaţie. Din 1992 particip anual, ca director de curs şi coordonator al grupului,
la atelierele internaţionale organizate de Asociaţia slovenă a medicilor de
familie şi EURACT, cu scopul pregătirii profesorilor de medicină de familie.
– Conferinţa
WONCA Europe s-a organizat, anul trecut, la Lisabona şi a fost o întâlnire
ştiinţifică de mare succes. Câteva impresii venind din partea cuiva care a
făcut parte din comitetul ştiinţific al conferinţei?
– Concluziile Societăţii portugheze de
medicina familiei, organizaţia gazdă, sunt foarte bune în ceea ce priveşte
felul în care s-a desfăşurat conferinţa. Am avut un număr mare de participanţi,
un nivel înalt al sesiunilor, inclusiv al speakerilor invitaţi, prezentări
originale, ateliere etc. IPCRG a organizat patru ateliere pe parcursul
conferinţei, precum şi un stand în aria de expoziţie, ceea ce a permis
stabilirea de contacte cu mulţi medici de familie şi oferirea de pliante şi
materiale educative.
– V-aţi
născut şi locuiţi în Porto. Faimosul vin local şi-a făcut loc deja în medicină,
împrumutându-şi numele unui tip de hemangiom. O serie de preparate galenice
obişnuiau să-l includă în categoria vinurilor medicinale. Dv. îl recomandaţi
pacienţilor?
– Vinul de Porto este o băutură fantastică,
care ar trebui consumată în cantităţi moderate, dar, în ciuda reputaţiei sale
trecute de doctorie, nu este potrivit pentru scopuri medicale.