Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

De ce clatină guvernul barca?

Viața Medicală
Dr. Cristian Sever OANĂ luni, 30 martie 2015
   Când eram copil, tata mă lua cu el la pescuit cu barca pe Mureş. Prima regulă pe care am învăţat-o de la tata a fost să nu clatin barca: „În cel mai bun caz sperii peştii, iar în cel mai rău caz o răstorni!“. Mărturisesc că, de când am citit propunerea MS şi CNAS privind noul CoCa în asistenţa primară, mă tot întreb: „Ce le-o fi venit să clatine barca?“. Medicina de familie funcţionează destul de bine. Nu suntem printre primii în UE, dar în mod sigur suntem campionii detaşaţi din Balcani. Doctorii şi pacienţii – relativ mulţumiţi, cheltuiala de la bugetul CNAS – relativ mică, deci de ce e nevoie de o schimbare aşa de drastică? Elanul reformator al guvernului – cabinete fără număr cu numai trei pacienţi, plata preponderent pe servicii, 80/20, nicio formă de evaluare a necesarului optim de medici pe un teritoriu dat – mă face să cred că demonul capitalismului sălbatic a pus stăpânire pe minţile gingaşe ale diriguitorilor sănătăţii româneşti. Dar să o luăm sistematic.
   1. Plata cabinetului. Capitaţia nu e un ban dat degeaba, după cum nici leafa pompierului nu e un ban dat degeaba. Capitaţia ponderată pe grupe de vârstă e o formă simplă de plată „per caz“. Cei care au pornit sistemul ştiau acest lucru şi se aşteptau să ai mai mult de lucru la copiii mici şi la adulţii peste 60 de ani, de aici coeficienţii mai mari pentru aceste grupe de vârstă. Toate sistemele bazate doar pe servicii au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la deficite majore sau chiar la faliment. Plata per serviciu medical prestat duce la concurenţă acerbă, fragmentarea asistenţei medicale, replicarea serviciului la diverse niveluri. Nimeni nu mai este răspunzător de bunăstarea finală a pacientului şi toată lumea urmăreşte taxarea clientului. În vest, toată lumea încearcă să scape de plata per serviciu şi se îndreaptă spre capitaţie. Atât în SUA (Kaiser Permanente), cât şi în Marea Britanie (NHS), s-a ajuns la o formulă numită proporţia de aur: 2/3 capitaţie, 1/4 servicii şi 1/10 ţinte terapeutice, în procente 65/25/10. Ţintele terapeutice le stabileşte Ministerul Sănătăţii cam la doi ani şi au rolul mai degrabă să atragă atenţia doctorilor asupra unor probleme medicale neglijate sistematic. Ele trebuie schimbate pentru ca unii doctori să nu fie tentaţi să se ocupe doar de acele boli, mai bine plătite, în detrimentul celorlalte. Ţările cu o lungă tradiţie în medicina de familie încearcă, prin proiecte-pilot, o formă mai rafinată de capitaţie – plata per caz rezolvat fie direct în asistenţa primară, fie prin colaborarea cu ambulatoriul de specialitate sau spitalul. Desigur, pentru asta ai nevoie de foarte multe date statistice, iar noi de abia începem să le adunăm odată cu informatizarea sistemului. Deci, de unde graba? Şi mai ales de ce 20/80 şi nu 21,75/78,25? Pe ce se bazează (vorba lui Moromete)?
   2. Etica medicilor. Doctorii, în calitate de corp profesional, nu sunt lacomi. Ei vor doar să o ducă bine şi nu au ţinte de profit sau de vânzări precum bancherii, brokerii sau managerii. Tot americanii (Kaiser Permanente) au descoperit că, de la un anumit plafon (modest-decent pentru standardele americane), doctorii au refuzat să-şi sporească numărul de pacienţi şi deci veniturile, preferând să se ocupe mai bine de cei pe care-i aveau deja. Până la urmă, medicii sunt medici pentru că le place să îngrijească oameni şi nu pentru că doresc să câştige bani cu orice preţ. Cu nivelul lor de inteligenţă ar fi putut oricând să se facă bancheri sau manageri!
   3. Tinerii doctori. Guvernul spune că desfiinţează numărul minim de pacienţi necesari pentru a deschide un cabinet, ca să faciliteze accesul tinerilor pe piaţa muncii. De ce acum? În ultimii doi ani am avut cel mai mic număr de rezidenţi la medicina de familie, de când s-a înfiinţat specialitatea. Deci nu e aşa o presiune pe piaţa muncii. Tinerii medici nu vin la medicina de familie din cauză că e prost plătită, nu e spectaculoasă şi înseamnă multă muncă de rutină. Deci ca medic de familie nu poţi deveni faimos, nu te poţi îmbogăţi şi nici nu ai cine ştie ce aventuri profesionale. Chiar dacă deschizi un praxis cu câţiva pacienţi, nu câştigi suficient ca să-l şi poţi susţine suficient de mult ca să te menţii pe piaţă. Praxisurile se vând şi se cumpără pe piaţa liberă şi niciun cabinet de medicina familiei nu s-a desfiinţat prin retragerea titularului iniţial. În plus, băncile tocmai au început să relaxeze condiţiile de creditare. Multe bănci au deschis chiar divizii speciale pentru medici tocmai în acest scop. Deci de unde graba?
   4. Diagnosticul final. Ca orice medic bătrân şi cu experienţă, am să încerc să elaborez un diagnostic care să explice toate manifestările patologice de mai sus. Acesta este doar un exerciţiu intelectual şi sper ca maeştrii mei să mă ierte dacă o dau în bară. Un diagnostic unificator poate fi foarte frumos, dar nu e obligator să fie adevărat în totalitate şi în amănunt. Diagnosticul meu este că distinşii domni care ne conduc au primit ordin să facă ceva ca să aducă bani la bugetul sănătăţii, altfel, „unde le stau picioarele acolo le va sta capul“. Schema este relativ simplă: pun presiune pe importatori să ieftinească medicamentele (se vede imediat la buget şi în buzunarul pacientului!), dar pentru că acei domni sunt puternici, iar căile Domnului neştiute, le oferim posibilitatea să-şi scoată pârleala înfiinţând lanţuri de cabinete după modelul lanţurilor de farmacii. Că importatorii de medicamente n-au voie în UE să aibă lanţuri de farmacii şi nici de cabinete – nu contează. Se găseşte întotdeauna o mătuşă binevoitoare care să conducă dibaci o astfel de afacere. Iar cabinete de vânzare vor fi, pentru că bieţii tineri cu câţiva pacienţi nu au altă şansă decât să vândă.
   Aferim, boieri dumneavoastră!

Medicii de familie, dar şi cei de alte specialităţi, interesaţi să publice la această rubrică sunt invitaţi să ne scrie la adresa inprimalinie@viata-medicala.ro
 


Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC