Strategiile
de prevenire şi control ale gripei se bazează pe estimarea impactului medical,
demografic şi socio-economic al epidemiilor determinate de virusurile gripale. În
România, fiecare sezon este analizat mai ales din punctul de vedere al
numărului de îmbolnăviri, complicaţii şi decese, şi mai puţin din cel al
aspectelor socio-economice. Prima estimare a costurilor gripei a fost facută de
CNG-IC (Centrul Naţional de Gripă din Institutul Cantacuzino) în anul 2004 şi,
de atunci, această analiză a devenit o recomandare OMS şi UE pentru statele
membre. O asemenea abordare are o importanţă deosebită în orientarea strategiilor
de prevenire a gripei prin vaccinare, evidenţiind grupele populaţionale care
generează cheltuielile cele mai mari în cazul unei epidemii, dar şi numărul
optim de vaccinări care ar 
putea influenţa semnificativ evoluţia gripei.
Evidenţierea costurilor epidemiilor de gripă poate servi, de asemenea, la
planificarea resurselor pentru controlul acestora, asigurând în perioadele de
manifestare epidemică necesarul de medicamente şi materiale sanitare şi în
final al suportului financiar corespunzator. Necunoaşterea acestor costuri şi a
resurselor de acoperire poate uneori crea o perturbare majoră a bugetelor
ţărilor, chiar şi celor industrializate. Trebuie însă menţionat că asemenea
analize sunt etape ale unor studii complexe cost-beneficiu care evidenţiază
legătura directă şi indirectă dintre vaccinare şi gripă, oferind în acelaşi
timp autorităţilor argumente solide pentru implementarea strategiilor de
control al gripei şi alocării de fonduri pentru susţinerea acestor strategii. În
ultimii ani, intervenţiile medicale, printre care şi vaccinarea antigripală
sunt apreciate şi pe baza a doi parametri: utilitate şi etică. Dacă vaccinarea
antigripală a persoanelor cu risc crescut respectă criteriile etice în
totalitate, în ceea ce priveşte utilitatea, aceasta trebuie diferenţiată în
individuală şi comunitară, după cum şi costurile gripei pot fi individuale şi
comunitare.
Surse de costuri
Astfel,
costurile individuale, adică pierderile induse de gripă unui bolnav, sunt
cauzate de: internare sau imobilizarea la pat, reducerea veniturilor la omul
activ prin concedii medicale şi prin plata unor medicamente necompensate,
pierderea continuităţii unor activităţi – şcolare, universitare, sportive,
artistice etc. –, diminuarea capacităţilor de efort fizic sau intelectual după
o boală prelungită, complicată pe o durată de cca. 30 zile, deces.
Costurile
comunitare se referă la: absenteism în
producţie, însoţit de reducerea productivităţii, creşterea numărului şi
volumului de prestaţii medicale – consultaţii şi vizite la domiciliu, asistenţă
de urgenţă (ambulanţă, terapie intensivă) –, creşterea consumului de
medicamente şi a cheltuielilor pentru cele compensate, creşterea alocaţiilor de
boală, perturbarea unor activităţi – şcolare, universitare, administrative, publice
(poştă, transporturi, alimentare cu apă şi energie electrică, aprovizionare cu
alimente şi medicamente), perturbarea unor activităţi strategice – armată,
poliţie, pompieri, control la frontieră –, imposibilitatea sportivilor de a
participa la competiţiile naţionale, continentale, mondiale şi olimpice.
Să
analizăm în continuare costurile cazurilor individuale de gripă în sezonul
2014/2015, calculate conform prescripţiilor medicale curente, şi să le comparăm cu preţul vaccinului gripal de
pe piaţă şi costurile medicamentelor
antivirale folosite în tratamentul gripei. Costul unui vaccin gripal este de
20,75 de lei, adică 4,64 euro. Costul terapiei antivirale pentru o săptămână
este de 107,38 lei (24,07 euro) pentru un adult şi de 76,7 lei (17,19 euro) pentru
un copil. În tabelul alăturat puteţi vedea costurile tratamentului administrat
pentru cazurile individuale de gripă, în funcţie de formele clinice de boală şi
de grupele de vârstă.
Rezultate
Conform
analizei, în toate cazurile, indiferent de vârstă şi forma clinică, costul
vaccinului este semnificativ mai mic decât tratarea gripei. Astfel, în gripa
uşoară, costul vaccinului este mai mic de 1,9 ori la copii şi de 2,3 ori la
adulţi şi la persoanele în vârstă decât costul tratării gripei. În gripa medie
– mai mic de 2,5 ori la copii şi de 2,57 ori la adulţi şi persoanele în vârstă.
În gripa cu forme clinice medii cu complicaţii, vaccinul este mai ieftin decât
tratamentul de 5,2 ori la copii, de 5,98 la persoanele în vârstă şi de 15,96
ori la adulţi (la care s-a luat în calcul şi costul aferent concediului
medical). În fine, în formele de gripă severe cu internare în spital, vaccinul
are un cost mai mic de 66,9 ori la copii, de 74,31 ori la persoanele în vârstă
şi de 104,37 ori la adulţi (inclusiv costul concediului medical).
De
menţionat că în cazul persoanelor cu gripă severă internate în spital, se
adaugă şi costurile terapiei antivirale pe durata a şapte zile. Acestea sunt de 1.466,7 de lei pentru copii, de
1.619,2 de lei pentru persoanele în vârstă, şi de 2.242,47 de lei adulţi.
Analiza nu s-a extins şi la costurile persoanelor cu gripă internate la terapie
intensivă, şi nici nu a luat în calcul şi costurile aferente persoanelor cu
boli cronice agravate de gripă.
În
concluzie, analiza nu se referă în special la confirmarea faptului că o gripă
costă mai mult decât un vaccin, ci vrea să atragă atenţia asupra faptului că în
ultimii ani numărul de vaccinări antigripale a scăzut la niveluri critice, ceea
ce ar duce inevitabil la costuri individuale şi comunitare foarte mari. Este
important să se readucă în discuţie cine trebuie să suporte costurile
vaccinului gripal: Ministerul Sănătăţii, care are o alocaţie bugetară fixă,
relativ mică, sau Casa de Asigurări de Sănătate, care dispune de fonduri mai
mari şi care, în fapt, suportă costurile îmbolnăvirilor de gripă. Prin
schimbarea acestui mod de abordare, Casa de Asigurări de Sănătate şi MS îşi vor
economisi propriile resurse financiare, deloc neglijabile în cazul unei
epidemii. În acest context trebuie să reamintim că în marea majoritate, dacă nu în totalitate, a
ţărilor europene şi a multor ţări din restul lumii, costurile vaccinului gripal sunt suportate de Asigurările de Sănătate publice sau private.
