Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Complicaţiile cardiovasculare ale obezităţii

Viața Medicală
Dr. Camelia Cristina DIACONU miercuri, 7 martie 2012

Despre complicaţiile asocierii obezitate–afecţiuni cardiovasculare, dar şi despre „paradoxul obezităţii“, citiţi în articolul semnat de dna dr. Camelia Cristina Diaconu.

 

   Obezitatea şi boala coronariană. Obezitatea este cel mai frecvent factor de risc cardiovascular la pacienţii care au suferit un infarct miocardic. Peste două treimi din pacienţii cu boală coronariană sunt obezi sau supraponderali. În ultimii 30 de ani s-au înregistrat progrese considerabile în controlul factorilor de risc cardiovascular, ca fumatul şi dislipidemia, la pacienţii cu boală coronariană. Nu acelaşi lucru se poate spune despre controlul obezităţii ca factor de risc cardiovascular. În comparaţie cu indivizii normoponderali, pacienţii obezi cu boală coronariană se află la risc crescut de dislipidemie şi hipertensiune arterială, au adesea o viaţă sedentară şi sunt mai tineri cu aproximativ zece ani. Aceşti pacienţi reprezintă populaţia-ţintă ideală pentru măsurile de prevenţie secundară.
   Asocierea dintre obezitate şi boala coronariană este parţial mediată de factorii de risc tradiţionali, ca hipertensiunea arterială, dislipidemia şi diabetul zaharat. Probabil că ateroscleroza coronariană începe sau este accelerată de variate mecanisme potenţate de obezitate, cum sunt tonusul simpatic crescut, nivelul ridicat de acizi graşi liberi circulanţi, un volum intravascular crescut, cu un stres mai mare al peretelui vascular, inflamaţia, modificările lipoproteinelor cu creşterea potenţialului lor aterogenetic. Starea protrombotică a indivizilor obezi contribuie, probabil, la debutul evenimentelor coronariene acute. Rezistenţa la insulină poate fi un alt mediator al obezităţii şi al bolilor cardiovasculare, în special în cazul indivizilor cu sindrom metabolic.
   Obezitatea şi insuficienţa cardiacă. Indivizii obezi au un risc de insuficienţă cardiacă dublu faţă de indivizii cu un indice de masă corporală normal. Pacienţii cu obezitate morbidă care sunt diagnosticaţi cu insuficienţă cardiacă, fără a se putea identifica o cauză exactă a disfuncţiei ventriculare stângi, sunt consideraţi a avea cardiomiopatie indusă de obezitate.
   Pentru un timp, s-a crezut că obezitatea poate determina insuficienţă cardiacă numai prin intermediul unor boli ca hipertensiunea arterială sau boala coronariană, însă studii recente au demonstrat că, în apariţia cardiomiopatiei asociate cu obezitatea, pot fi implicaţi şi alţi factori. Unul dintre aceştia ar putea fi hipertrofia ventriculară stângă asociată obezităţii, care nu poate fi explicată numai prin creşterea tensiunii arteriale. Studiile pe animale şi la om au demonstrat o creştere a prevalenţei fibrozei miocardice proporţională cu gradul obezităţii; aceasta se asociază cu degenerare celulară şi inflamaţie. În plus, obezitatea se asociază şi cu disfuncţie diastolică, care reprezintă 50% din cazurile de insuficienţă cardiacă. Cercetări recente au demonstrat că pacienţii cu obezitate centrală pot dezvolta infiltrare grasă a miocardului, care poate evolua spre fibroză şi disfuncţie diastolică sau sistolică a ventriculului stâng.
   Obezitatea şi fibrilaţia atrială. Prevalenţa fibrilaţiei atriale şi a obezităţii a crescut semnificativ în ultimii ani. Prevalenţa crescută a fibrilaţiei atriale poate fi datorată îmbătrânirii populaţiei, prognosticului mai bun al pacienţilor cu hipertensiune arterială, boală coronarienă, insuficienţă cardiacă, adică boli care cresc riscul de insuficienţă cardiacă. Există numeroase studii care sugerează că obezitatea poate cauza sau favoriza apariţia fibrilaţiei atriale.
   Obezitatea şi aritmiile ventriculare. Unele studii clinice susţin că obezitatea se asociază cu un risc mai mare de moarte subită. Deşi evoluţia spre insuficienţă cardiacă poate fi cea mai frecventă cauză de deces la pacienţii cu cardiomiopatie indusă de obezitate, s-a raportat, de asemenea, că moartea subită este mai frecventă la indivizii obezi aparent sănătoşi decât la indivizii slabi. Studiile electrofiziologice pe indivizi obezi au demonstrat o iritabilitate electrică mai mare, care poate declanşa o aritmie ventriculară, chiar în absenţa unei disfuncţii ventriculare sau a unei insuficienţe cardiace clinic manifeste. În studiul Framingham, incidenţa anuală a morţii subite cardiace la pacienţii obezi a fost de aproape 40 de ori mai mare decât la populaţia non-obeză. În asocierea dintre obezitate şi moartea subită sau aritmiile ventriculare ar putea fi implicate şi alte mecanisme fiziopatologice. Există o corelaţie directă între intervalul QT corectat şi indicele de masă corporală (IMC). Prevalenţa şi numărul potenţialelor evocate tardive anormale, asociate cu un risc mai mare de moarte subită, sunt mai mari la indivizii cu obezitate morbidă. Prezenţa potenţialelor tardive la indivizii obezi poate fi secundară modificărilor din cardiomiopatia asociată obezităţii, ca fibroza, infiltrarea cu celule mononucleare, hipertrofia miocitară. În general, obezii au o frecvenţă cardiacă mai mare şi o variabilitate redusă a frecvenţei cardiace, ca urmare a anomaliilor balanţei simpato-vagale, factori asociaţi cu un risc mai mare de moarte subită.
   Obezitatea şi accidentul vascular cerebral. Există o asociere binecunoscută între IMC şi stroke. De fapt, pentru orice creştere cu o unitate a IMC există o creştere cu 4% a riscului de stroke ischemic şi cu 6% a riscului de stroke hemoragic. Acest risc mai mare de AVC poate fi urmarea prevalenţei mai mari a hipertensiunii arteriale şi fibrilaţiei atriale, ca şi a unei stări protrombotice/proinflamatorii care însoţeşte acumularea excesivă de ţesut adipos.
  Obezitatea şi boala venoasă. Combinaţia dintre volumul intravascular crescut şi supraîncărcarea limfatică, precum şi activitatea fizică redusă conduc adesea la insuficienţă venoasă şi edem. În plus, obezitatea se asociază cu un risc mai mare de tromboembolism venos şi embolie pulmonară, mai ales la femei.
  Paradoxul obezităţii. Există o relaţie directă între IMC şi incidenţa bolii coronariene. Odată ce boala coronariană devine manifestă, asocierea dintre IMC şi prognostic devine mai complexă. Această asociere poartă numele de paradoxul obezităţii, deoarece, contrar aşteptărilor, anumite studii au demonstrat că indivizii cu boală coronariană, inclusiv cei trataţi prin revascularizare, şi obezitate uşoară au un prognostic mai bun decât indivizii cu greutate normală. Rezultatele acestor studii au fost confirmate de o metaanaliză incluzând 250.000 de pacienţi cu boală coronariană, urmăriţi pe o perioadă de 3,8 ani. S-a raportat că indivizii supraponderali sau obezi cu boală coronariană au un risc mai mic de mortalitate cardiovasculară şi totală comparativ cu pacienţii coronarieni cu greutate corporală mică sau normală. Totuşi, la pacienţii cu un IMC mai mare de 35 kg/m2 s-a găsit un risc mai mare de mortalitate cardiovasculară, fără creşterea însă a mortalităţii totale. Aceste date trebuie interpretate cu precauţie, înainte de a se trage concluzia că ţesutul adipos excesiv nu ar fi factor de risc pentru progresia bolii coronariene sau chiar că ar fi factor protector. Studiile observaţionale care demonstrează acest paradox nu susţin că scăderea ponderală nu ar fi benefică la indivizii obezi coronarieni.
   Pentru paradoxul obezităţii s-au găsit diferite explicaţii. Valorile mici ale IMC se asociază cu valori reduse ale masei musculare (sarcopenie). Pacienţii cu sarcopenie au o capacitate redusă de efort, precum şi alte caracteristici, asociate de obicei cu o mortalitate mai mare. Deoarece prin măsurarea IMC nu putem diferenţia între masa musculară şi grăsime, indivizii cu boală coronariană care sunt uşor supraponderali sau obezi ar putea avea o masă musculară prezervată. Când IMC atinge valori foarte mari, sugestive pentru o cantitate mare de ţesut adipos, paradoxul obezităţii dispare.
   În ciuda efectelor negative cunoscute ale obezităţii asupra funcţiei sistolice şi diastolice şi a datelor epidemiologice care arată legătura strânsă dintre obezitate şi insuficienţa cardiacă, multe studii sugerează că pacienţii obezi cu insuficienţă cardiacă au un prognostic mai bun. Deoarece insuficienţa cardiacă avansată este o stare catabolică, pacienţii obezi cu insuficienţă cardiacă pot avea o rezervă metabolică mai bună. Citokinele pacienţilor obezi pot fi, de asemenea, protectoare. Obezii cu insuficienţă cardiacă acută sau cronică au niveluri mai mici ale peptidelor natriuretice atriale circulante; ei pot avea şi o activitate redusă a sistemului nervos simpatic. Deoarece obezii au în mod obişnuit presiuni arteriale mai mari, ei pot avea un prognostic mai bun în cazul insuficienţei cardiace avansate şi pot tolera doze mai mari ale medicaţiei cardiovasculare.
   În concluzie, obezitatea se asociază cu numeroase afecţiuni cardiovasculare, ca anomalii ale ritmului şi funcţiei ventriculare, şi nu numai cu boala coronariană. Această asociere este rezultatul unor mecanisme multiple, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat şi dislipidemia reprezentând numai o parte dintre acestea. Deşi există un paradox al obezităţii, măsurile de scădere a greutăţii corporale sunt foarte importante în profilaxia şi tratamentul bolilor cardiovasculare.
1. Romero-Corral A, Montori VM, Somers VK, Korinek J, Thomas RJ, Allison TG, Mookadam F, Lopez-Jimenez F. Association of bodyweight with total mortality and with cardiovascular events
in coronary artery disease: a systematic review of cohort studies. Lancet. 2006 Aug 19;368(9536):666-78
2. Diaconu C. Sindromul metabolic. Editura Medicală, Bucureşti, 2011
3. Lopez-Jimenez F, Malinski M, Gutt M, Sierra-Johnson J, Wady Aude Y, Rimawi AA, Mego PA, Thomas RJ, Allison TG, Kirby B, Hughes-Borst B, Somers VK. Recognition, diagnosis and management of obesity after myocardial infarction. Int J Obes (Lond). 2005 Jan;29(1):137-4
4. Krum H, Abraham WT. Heart failure. Lancet. 2009 Mar 14;373(9667):941-55
5. Wang TJ, Parise H, Levy D, D’Agostino RB Sr, Wolf PA, Vasan RS, Benjamin EJ. Obesity and the risk of new-onset atrial fibrillation. JAMA. 2004 Nov 24;292(20):2471-7
6. Lavie CJ, Milani RV, Ventura HO. Obesity and cardiovascular disease: risk factor, paradox, and impact of weight loss. J Am Coll Cardiol. 2009 May 26;53(21):1925-32

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC