Moartea cerebrală ireversibilă

   Criteriile pentru moarte cerebrală, sugerate prima oară de Molaret şi Goulon (1959), au fost ulterior formalizate în criteriile Harvard. Esenţialul acestor criterii este să nu existe niciun semn de activitate cerebrală, nici în cele mai aprofundate testări. Pacientul nu trebuie să prezinte semne de răspuns la niciun fel de stimul, inclusiv niciun răspuns la reflexe. Nu trebuie să existe respiraţie, atunci când se întrerupe ventilarea artificială timp de trei minute (testul de apnee). La începutul testului de apnee, presiunea CO2 trebuie să fie normală, pentru a exista siguranţa că lipsa respiraţiilor este cauzată de distrugerea cerebrală. Electroencefalograma trebuie să nu arate semne de activitate cerebrală. Pentru că temperatura redusă semnificativ sau barbituricele pot provoca o electroencefalogramă care să nu exprime activitate cerebrală, studiul se poate face doar pentru pacienţii a căror temperatură internă corporală este în limitele normalului (nu sub 32°C), iar istoricul de debut şi nivelurile sanguine stabilite prin examene de laborator trebuie să excludă orice interacţiune cu barbituricele. (…)