Newsflash
Ars Medici

Colita ulcerativă - diagnostic clinic, forme clinice

Colita ulcerativă - diagnostic clinic, forme clinice

Colita ulcerativă debutează cel mai frecvent în adolescenţă sau la începutul perioadei adulte, ambele sexe fiind afectate în proporţie egală.

Manifestări clinice

Colita ulcerativă (rectocolita ulcerohemoragică, CU) debutează cel mai frecvent în adolescenţă sau la începutul perioadei adulte, ambele sexe fiind afectate în proporţie egală (1); manifestările clinice depind de extensia și de puseul bolii, cel mai frecvent fiind descrise diareea, care trezește pacientul din somn, prezenţa produselor patologice (sânge, puroi) în scaun și tenesmele rectale. Manifestările generale precum declinul ponderal, febra/frisoanele, anorexia sau sindromul algic abdominal sugerează un puseu sever de boală (2).VM 20, p.6 -1
Chestionarea pacientului cu privire la sindromul coprologic este de maximă importanţă. Anamneza amănunţită despre prezenţa produselor patologice în materiile fecale, consumul recent de antibiotice, pește/fructe de mare, lactate, sucuri, alimente „fără zahăr” (care conţin carbohidraţi non-absorbabili) sau suplimente nutritive, condiţii de mediu, apă potabilă, călătorii în zone endemice, precum și durata sindromului diareic poate orienta medicul către un diagnostic corect. Recurenţa sindromului diareic și mai ales caracterul nocturn al acestuia poate duce cu gândul la existenţa unei boli inflamatorii intestinale. De obicei, persistenţa sindromului diareic peste șase săptămâni, alături de scăderea consistenţei materiilor fecale poate diferenţia o boală diareică acută de diareea cronică.
Examenul clinic în formele ușoare nu relevă modificări deosebite, în timp ce, în for­mele severe, poate evidenţia semne de deshi­dratare, tegumente palide în cadrul sindromului anemic, febră, tahicardie, durere la pal­parea abdomenului. Debutul bolii este de obicei lent, putând trece mai multe luni până când diagnosticul este stabilit.

Simptome

Toate simptomele se pot modifica în timp, cel mai frecvent intercalându-se perioade de acalmie (în care simptomele lipsesc) cu perioade de acutizare a bolii.
Rectoragiile. Aspectul sângerărilor digestive inferioare din cadrul rectocolitei ulcerohemoragice depinde foarte mult de extensia bolii (tabelul 1). Astfel, în cazul proctitelor, sângele are culoarea roșu proaspăt, fiind prezent la suprafaţa materiilor fecale, care sunt de consistenţă normală. De asemenea, este prezentă și emisia de glere. Pacienţii cu proctită se pot plânge de tenesme rectale sau incontinenţă fecală și pot elimina doar mici cantităţi de mucus sau sânge, neamestecate cu scaunul. În cazul unei afectări extinse, sângele este amestecat cu materiile fecale, poate fi mai închis la culoare, iar scaunul are o consistenţă redusă.

VM 20, p.6 -tab.1
Diareea. Această manifestare apare la majoritatea pacienţilor cu rectocolită, uneori însă, unii prezintă constipaţie sau eliminarea unor scaune de consistenţă crescută. În cazul existenţei unei inflamaţii severe la nivel rectal, pacienţii se pot plânge de evacuarea incompletă a materiilor fecale. Motilitatea colonică este modificată de inflamaţie, iar timpul de tranzit este accelerat.
Sindromul algic abdominal. Durerea abdominală nu este cel mai pregnant simptom al acestor pacienţi, ea fiind cu atât mai importantă cu cât boala e mai severă. Localizarea cea mai frecventă este în fosa iliacă dreaptă sau subombilical, având mai degrabă caracter de jenă; de obicei, durerea nu este continuă, ci mai degrabă intermitentă. Durerea importantă, scaunele diareice în număr foarte mare sau constipaţia brusc instalată, precum și meteorismul trebuie să ducă cu gândul la dezvoltarea unui sindrom de megacolon toxic, cu toate complicaţiile adiacente.
Simptome generale. În cazul formelor moderat-severe (tabelul 2), pacienţii pot dezvolta febră (care atrage atenţia asupra unei complicaţii infecţioase), frisoane, anorexie, scădere ponderală, astenie și fatigabilitate, dispnee sau edeme gambiere (prin hipoalbuminemie).VM 20, p.6 -tab.2

Manifestări extraintestinale

Manifestările extraintestinale pot să apară înainte de debutul simptomelor de boală inflamatorie, simultan cu acestea sau după rezecţia segmentelor colonice afectate, de exemplu prin apariţia deficitelor de micronutrienţi date de malabsorbţie. Dat fiind că aceste manifestări pot duce la afectarea calităţii vieţii, diagnosticul și tratamentul rapid sunt necesare. Simptomele extraintestinale includ manifestări extraintestinale și complicaţii extraintestinale, care pot afecta orice organ. Neuropatiile periferice, steatohepatita indusă medicamentos sau nefrotoxicitatea reprezintă alte exemple de complicaţii extra­intestinale (3).
Artrite și artropatii. Atât artropatiile axiale, cât și cele periferice aparţin grupului de spondiloartrite și trebuie diferenţiate de artralgii, care sunt mai frecvent întâlnite în practica zilnică. Prevalenţa bolii axiale este similară la ambele sexe și forme de boală inflamatorie intestinală (Crohn și CU), dar artropatiile periferice sunt mai comune în boala Crohn colonică și în special la femei. Rezonanţa magnetică nucleară identifică precoce sacroileita la pacienţii simptomatici (4).
Boli metabolice osoase. Osteoporoza și osteopenia sunt frecvent întâlnite la cei cu boli inflamatorii intestinale (20–50%). Factorii care contribuie includ inflamaţia cronică, terapia cu corticosteroizi, afectarea intestinului subţire, vârsta, fumatul, sedentarismul și deficitele nutriţionale. Diagnosticul de osteoporoză presupune efectuarea testului DEXA. Acest test este recomandat a fi efectuat anual, mai ales la grupul celor care primesc tratament cu corticosteroizi mai mult de trei luni. Toţi cei decelaţi cu osteoporoză trebuie trataţi (5).
Afectare oculară. Incidenţa manifestărilor oculare variază între 4 și 12%, iar în alte studii sunt raportate date de până la 29%, dar acestea reflectă numărul mic de pacienţi incluși în studii (6). Diagnosticele oftalmologice pot fi: conjunctivită, irită, uveită, sclerită, episclerită și nevrită retrobulbară. Manifestările clinice pot fi încadrate în trei categorii: ochiul roșu, ochiul dureros și tulburările de vedere.
Afectare orală, auriculară sau nazală. Pierderea neurosenzorială a auzului a fost descrisă la cei cu boli inflamatorii și în special la cei cu CU, mecanismul fiind obliterarea urechii interne, demonstrat prin IRM (7). În cazul bolii Crohn, au fost descrise ulcerele și ulceraţiile la nivelul limbii, boala Crohn meta­statică sau abcesele aseptice de sept nazal (8, 9).
Manifestările dermatologice. Manifestările dermatologice sunt întâlnite cu o frecvenţă de 9–19%. Diagnosticele dermatologice pot fi: eritemul nodos, pyoderma gangrenosum, sindromul Sweet, psoriazis, epidermoliza buloasă (4).
Manifestări hepato-bilio-pancreatice. Colangita sclerozantă este cea mai comună formă de afectare hepatică din cadrul bolilor inflamatorii intestinale, afectând 4–5% din populaţia din anumite zone geografice (10). Dintre cei cu boli inflamatorii și colangită sclerozantă, 55–95% au pancolită (11). Simptomele colangitei sclerozante includ prurit tegumentar, febră, frisoane, durere localizată în hipocondrul drept, iar simptomele acestea pot fi lesne confundate cu manifestări de boală inflamatorie. Pentru diagnostic de certitudine, se impune efectuarea colangio-RM. Dacă imagistic nu se pun în evidenţă modificări de colangită sclerozantă, este indicată puncţia biopsie hepatică. Alte manifestări întâlnite sunt reprezentate de steatohepatita non-alcoolică, tromboza de venă portă, amiloidoza hepatică, abcesele hepatice, pancreatita acută de etiologie biliară, sau secundară consumului de etanol și de imunosupresoare (Azatioprină) (4).
Manifestări neurologice. Aceste manifestări par a fi mai frecvente la cei cu boli inflamatorii decât în populaţia generală, cauzele incluzând tromboza de sinus venos, accidentele vasculare cerebrale și demielinizarea centrală pontină. Aceasta din urmă se poate agrava după administrare de anti-TNF, motiv pentru care constituie o contra­indicaţie la acest tratament (4).

Examenul clinic

Examenul clinic este de obicei sărac, mai ales în cazul formelor ușoare. Pacienţii sunt de obicei bine nutriţi, normoponderali și nu prezintă semne de boală cronică. Pacienţii pot exprima durere la palparea zonei colonice afectate, meteorism abdominal, dar fără semne de iritaţie peritoneală; tușeul rectal poate fi ușor dureros, iar pe degetul examinator poate rămâne sânge sau mucus.
În cazul formelor moderat-severe, tahicardia, tahipneea, hipotensiunea ortostatică și deshidratarea pot fi observate; în colita fulminantă, abdomenul este mult destins de volum, intens dureros la palpare și spontan, iar zgomotele abdominale pot fi abolite.

Forme clinico-evolutive

În raport cu severitatea puseului de activitate al bolii, sunt descrise în literatură trei forme clinico-evolutive ale CU: colita acută fulminantă, forma cronică recurentă și forma cronică continuă.
Colita fulminantă – în acest subgrup sunt incluși pacienţii care au mai mult de zece scaune/zi, cu sânge, durere și distensie abdominală, precum și simptome toxice severe; toţi acești pacienţi pot dezvolta megacolon toxic și perforaţie intestinală. Pentru diagnostic se impune radiografia abdominală, pentru a determina dacă există dilataţie colonică (diametru mai mare de 5,5 cm) sau megacolon toxic (diametrul transversului mai mare de 6 cm sau al cecului mai mare de 9 cm) (12).
Forma cronică recurentă este cel mai frecvent întâlnită și presupune recurenţa unor puseuri de boală ușoare sau moderate, intercalate cu perioade de acalmie de-a lungul a peste șase luni de zile.
Forma cronică continuă este caracterizată prin prezenţa puseurilor ușoare-moderate de boală, dar fără perioade de acalmie, care durează mai mult de șase luni de zile.


Notă autor:

1. Loftus EV Jr. Clinical epidemiology of inflammatory bowel disease: Incidence, prevalence, and environmental influences. Gastroenterology. 2004;126:1504-17
2. Magro F et al. Third European Evidence-based Consensus on Diagnosis and Management of Ulcerative Colitis. Part 1: Definitions, Diagnosis, Extra-intestinal Manifestations, Pregnancy, Cancer Surveillance, Surgery, and Ileo-anal Pouch Disorders. J Crohns Colitis. 2017 Jun 1;11(6):649-670
3. Ott C, Schölmerich J. Extraintestinal manifestations and complications in IBD. Nat Rev Gastroenterol Hepatol. 2013 Oct;10(10):585-95
4. Harbord M et al. The First European Evidence-based Consensus on Extra-intestinal Manifestations in Inflammatory Bowel Disease. J Crohns Colitis. 2016 Mar;10(3):239-54
5. Reinshagen M. Osteoporosis in inflammatory bowel disease. J Crohns Colitis. 2008 Sep;2(3):202-7
6. Larsen S et al. Extraintestinal manifestations of inflammatory bowel disease: epidemiology, diagnosis, and management. Ann Med. 2010;42:97-114
7. Kariya S et al. Inner-ear obliteration in ulcerative colitis patients with sensorineural hearing loss. J Laryngol Otol. 2008;122:871-4
8. Pellicano R et al. A rare location of Crohn’s disease: the nasal mucosa. Acta Biomed. 2011;82:74-6
9. Sari S et al. Nasal septal perforation in an adolescent girl with Crohn’s disease: a rare extraintestinal manifestation. Dig Dis Sci. 2007;52:1285-7
10. Schrumpf E, Boberg KM. Epidemiology of primary sclerosing cholangitis. Best Pract Res Clin Gastroenterol. 2001;15:553-62
11. Ye BD et al. Clinical characteristics of ulcerative colitis associated with primary sclerosing cholangitis in Korea. Inflamm Bowel Dis. 2011;17:1901-6
12. Villanueva-Saenz E et al. Toxic megacolon secondary to pseudomembranous colitis. Rev Gastroenterol Mex. 2001;66:141-5
13. Silverberg MS et al. Toward an integrated clinical, molecular and serological classification of inflammatory bowel disease: report of a working party of the 2005 Montreal World Congress of Gastroenterology. Can J Gastroenterol. 2005;19:5A-36A
14. Lieke M et al. Performance of the Montreal classification for inflammatory bowel diseases. World J Gastroenterol. 2014 Nov 7;20(41):15374-81

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe