Contribuţiile celui de-al IV-lea Congres de Neuroendocrinologie al Societăţii Române de PsihoNeuroEndocrinologie (RPNES), desfăşurat, la Bucureşti, la sfârşitul lunii mai, sub auspiciile Academiei Române, Academiei de Ştiinţe Medicale, Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ Bucureşti şi ale Institutului Naţional de Endocrinologie „C. I. Parhon“, şi urmat de al 7-lea Curs European de Endocrinologie, organizat de Societatea Europeană de Endocrinologie, vizează patru direcţii: l trebuie să elaborămghidurile de consens pentru diagnosticul şi terapia bolilor endocrine, în joncţiune cu programele naţionale de sănătate publică şi, desigur, cu costurile aferente; este nevoie de obţinerea unui consens al societăţilor academice şi al comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătăţii l medicina translaţională – progresele în cercetarea ştiinţifică fundamentală a mecanismelor endocrine, cum se traduc ele în aplicaţii practice, în progresul medicinii l întărirea colaborărilor noastre cu centre de excelenţă în specialitate din Europa l aportul la practica endocrinologică din România al colegilor care şi-au început formarea aici, pentru ca astăzi să lucreze în importante centre de specialitate din Europa sau de peste ocean.

Actualităţi diagnostice şi terapeutice

     În domeniul osteoporozei, afecţiune cu prevalenţă foarte mare în populaţie, remarcăm o serie de noutăţi. Întâi, o trecere de la DXA (Dual X-ray Absorptiometry) la FRAX (Fracture Risk Assessment), adică trecerea de la diagnosticul numai prin osteodensitometrie la combinarea cu indicatori clinici, incluzând astfel şi cazuri pe care DXA nu le scoate în evidenţă. Cei zece factori clinici de risc au fost prezentaţi de către dna conf. dr. Carmen Georgescu, iar diferenţele dintre scorurile FRAX din diverse ţări au fost exemplificate de dna conf. dr. Cătălina Poiană. În zona terapiei, s-a dezbătut problema trecerii de la medicamente antiresorptive, dominante până acum, la medicamente care favorizează şi sinteza osoasă. Cu alte cuvinte, o trecere de la alendronatul de sodiu la ranelatul de stronţiu, documentat prezentată de dl conf. dr. Daniel Grigorie, director executiv al Centrului Naţional de Osteoporoză, din cadrul Institutului Naţional de Endocrinologie „C. I. Parhon“. În fine, a fost discutat osul ca marker pentru indicaţia chirurgicală în hiperparatiroidismul primar asimptomatic. Dezbaterea, însoţită de votul sălii, l-a opus pe dl dr. Radu Mihai, chirurg la Universitatea Oxford dar şi endocrinolog format aici, dlui conf. dr. Daniel Grigorie.

     În guşa endemică şi în patologia tiroidiană – care domină patologia endocrină din ţara noastră – dl prof. dr. John Lazarus( Cardiff) a prezentat patologia tiroidiană la gravidă, cu risc asupra inteligenţei copilului. Dna prof. dr. Ioana Zosin a arătat că este nevoie de o mai bună organizare a screeningului neonatal al hipotiroidiei, prevăzut prin programele naţionale şi care se desfăşoară doar în unele maternităţi. Se impune o extindere a screeningului la toţi nou-născuţii dar şi la femeile însărcinate incluse în grupele de risc definite internaţional. În unele contexte particulare, valorile T3, T4 şi TSH pot ridica probleme de interpretare, după cum au prezentat dnii prof. dr. Wilmar Wiersinga ( Amsterdam) şi conf. dr. Corin Badiu.

     Ghidurile de consens se bazează, pe de o parte, pe evidenţe şi, pe de altă parte, pe un consens legat de practică, acolo unde nu sunt studii clinice controlate pe domenii specifice.

     În privinţa tumorilor endocrine, s-a remarcat prezentarea experienţei concrete a Institutului Naţional de Endocrinologie „C. I. Parhon“, prin Secţia de Neuroendocrinologie. În acromegalie au fost prezentate tehnici moderne de ecocardiografie, utilizate în determinarea unor parametri sensibili pentru coeficientul de ireversibilitate a leziunilor cardiace corelate cu durata de supravieţuire a pacienţilor (colaborare între endocrinologi, dna dr. Simona Găloiu, şi echipa de cardiologi a dnei prof. dr. Carmen Ginghină – dna dr. Ruxandra Jurcuţ). Reducerea duratei de supravieţuire a pacienţilor cu acromegalie apare şi prin asocierea diabetului zaharat secundar; s-a precizat încă o dată pragul de 2 ng/ml – concentraţia hormonului de creştere peste care apare rezistenţa la insulină, manifestă sau nu prin diabet zaharat (dr. Dan Niculescu). De asemenea, s-a arătat în ce condiţii se înfrânge rezistenţa la medicaţia curentă cu agonişti dopaminergici (dr. Raluca Trifănescu şi colectiv) şi limitele şi eficienţa terapiilor combinate chirurgicale şi radioterapice şi necesitatea asocierii radioterapiei la chirurgia tumorilor nefuncţionale mari (dr. Monica Gheorghiu şi colectiv).

     Şefi de centre importante de Endocrinologie din Europa au prezentat, în conferinţe plenare, datele proprii: prof. dr. John Wass ( Oxford), prof. dr. Michael Buchfelder (Nürnberg, Erlangen). De altfel, s-a arătat cum o chirurgie eficace duce la o rată de vindecare majoritară a tumorilor hipofizare secretante mici. La standarde occidentale, aceasta se traduce prin costuri de două ori mai mici decât tratamentul medical cu neurohormoni. În aceeaşi direcţie, s‑a mai subliniat că unele indicaţii medicale consacrate, cum ar fi agoniştii dopaminici (cabergolina) în prolactinoame, vindecă un mic procent din pacienţi (în seria studiată de noi, ca şi în seria prezentată de colegii din Germania, doar 10%), în vreme ce ameliorările (spectaculoase) necesită un tratament continuu, prelungit quod ad vitam. Prin analiza rezultatelor obţinute cu aceleaşi preparate ca şi pentru boala Parkinson, s-a observat că ele pot produce leziuni organice pe cordul drept.

     În privinţa tratamentului tumorilor neuroendocrine, dl prof. dr. Philippe Ruszniewsky (Clichy, Franţa), preşedintele-ales al Societăţii Europene de Tumori Neuroendocrine, a prezentat rezultatele unor studii clinice recent finalizate, conform cărora analogii neurohormonului somatostatină, precum lanreotidul, sunt eficienţi nu doar în blocarea secreţiei ci şi în reducerea masei tumorale, în cazul tumorilor neuroendocrine bine diferenţiate (clasele I şi II). În acelaşi sens, dl prof. asoc. dr. Alexandru Săveanu (Marsilia), care face parte din grupul de vârf care creează molecule-himeră (cu acţiune şi pe receptorii somatostatinei şi pe cei ai dopaminei), a prezentat date despre studii clinice controlate care vor verifica eficienţa moleculelor respective. De altfel, în aceste studii vor fi implicate şi unele centre din România, inclusiv Institutul Naţional de Endocrinologie „C. I. Parhon“.

Cercetare fundamentală şi observaţii clinice

     Medicina translaţională a fost o altă direcţie importantă a Congresului de Neuroendocrinologie. În acest spirit, Academia Română a găzduit, în Aula Magna, deschiderea lucrărilor prin Memorialul Gr. T. Popa, dedicat acestui pionier al Neuroendocrinologiei care a arătat că legătura dintre creier şi hipofiză nu este una nervoasă, ci vasculară. Foarte probabil, inversarea direcţiei fluxului sanguin în vasele portale poate apărea în condiţii patologice, de exemplu în patologia tumorală hipofizară. Deloc întâmplător, în cadrul Memorialului Gr. T. Popa, dl prof. dr. Kalman Kovacs (Toronto), preşedintele Societăţii Internaţionale de Morfopatologie Endocrină, a prezentat modificările tumorale hipofizare, alături de noua linie de tratament a adenoamelor hipofizare agresive cu temozolomid, ce face parte dintr-o nouă clasă de medicamente, neutilizate încă în România.

     Ne bucură faptul că mai multe sesiuni ale Congresului au fost conduse şi moderate de membri ai Academiei Române (acad. Laurenţiu M. Popescu, acad. Maya Simionescu,prof. dr. Gheorghe Benga, prof. dr. Constantin Ionescu-Târgovişte).

     În secţiunea de patologie a setei, s-au prezentat date genetice recente, privind o mutaţie descoperită, până în prezent numai în populaţia României, de către dl dr. Şerban Radian şi colectiv, în colaborare cu dl prof. onor. dr. Florin Grigorescu ( Montpellier). Studiul a urmărit dacă această mutaţie poate fi folosită ca marker genetic al migrării populaţionale. Tot profesorul Grigorescu a prezentat date prioritare, obţinute pe cohorte de pacienţi din Bucureşti, privind gena FTO (fat mass and obesity associated) la femeile cu sindromul ovarului polichistic. Prof. dr. John Morris ( Oxford) a prezentat date despre celulele hipofizare foliculo-stelate, despre care se credea că sunt nesecretante; aceste celule, prin intermediul anexinei, intervin în feedbackul de stres al steroizilor şi feedbackul fiziologic al cortizolului. Este foarte posibil ca unele particularităţi ale bolii Cushing să fie consecinţa implicării celulelor foliculo-stelate.

     Am exemplificat contribuţiile din cadrul Congresului prin aceste trei direcţii de cercetare, dar trebuie spus că au fost şi alte comunicări extrem de interesante, precum aceea a dnei conf. dr. Cristina Ghervan, care a identificat leziuni genetice clare, cu stabilirea defectului la nivelul factorilor de transcripţie prop1, la copii cu insuficienţă hipofizară combinată progresivă, sau cazurile prezentate de dl prof. asoc. dr. Mircea Popa, de copii cu statură mică, IGF1 scăzut şi producţie normală de GH.

     Nu în ultimul rând, încercând să explice de ce nu se vindecă rana diabeticului, dl dr. Sergiu Catrina (fost şef de lucrări la catedra de Endocrinologie din Bucureşti, în prezent la Institutul Karolinska) a reuşit, împreună cu grupul dnei prof. dr. Kerstin Brismar (Institutul Karolinska), să aducă primele dovezi că lipsa oxigenării, generată de interferenţa nivelului ridicat al glucozei serice cu factorul de transcripţie a hipoxiei, explică evoluţia particulară a rănii diabeticului. Cu alte cuvinte, cercetările care vor viza ameliorarea oxigenării vor putea, eventual, să conducă la găsirea unor soluţii de corectare a acestui defect.

Dezvoltarea colaborărilor internaţionale

     O altă formă de contribuţii ale Congresului de Neuroendocrinologie şi ale Cursului European de Endocrinologie se referă la dezvoltarea colaborărilor internaţionale dintre endocrinologii din România şi colegii noştri din Europa. Acceptarea cererii noastre şi a dnei profesor Zosin, de către Societatea Europeană de Endocrinologie (ESE), de a organiza Cursul European la Bucureşti, cu finanţarea ESE, demonstrează faptul că endocrinologii europeni recunosc că facem parte din aceeaşi familie, subliniat şi de participarea, alături de 10 şefi de centre de Endocrinologie din Europa, a 10 lectori români (şase activează în România, iar patru ocupă poziţii de prestigiu în centre europene de excelenţă).

     În privinţa colaborărilor internaţionale, există deja două intrări acceptate în Programul-cadru 7 al Comunităţii Europene. Este vorba de un program derulat în colaborare cu geriatrii, ERA-AGE, de coordonare a studiului omului vârstnic, şi de programul ENAT (European Network of Adrenal Tumors).

     Postcongres, deja doi dintre colaboratorii noştri care au comunicat rezultatele cercetărilor în cadrul Congresului au fost contactaţi de profesori participanţi, în vederea realizării unor studii comune. Mai trebuie remarcată şi dezvoltarea colaborării dintre Oxford şi Bucureşti în domeniul celulelor multihormonale embrionare şi adulte tumorale.

Endocrinologia românească – integrată celei europene

     A devenit evident noul spirit al vieţii şi cercetării medicale din România: congresele şi progresele noastre sunt o reflectare a activităţii specialiştilor români, de oriunde ar fi ei. Mulţi dintre aceşti specialişti români din străinătate s-au format în România, în sistemul public de învăţământ, au fost medici de elită în sistemul naţional, dar au reuşit să ajungă şi în elita europeană, fără a uita de unde au plecat.

     Cred că al IV-lea Congres Naţional de Neuroendocrinologie cuplat cu al 7-lea Curs European de Endocrinologie au fost benefice atât pentru practica din ţara noastră, cât şi pentru dezvoltarea contribuţiilor şi colaborărilor ştiinţifice, care menţin medicii şi cercetătorii români pe orbita cercetărilor de Endocrinologie de vârf din Europa.