Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Citokinele proinflamatorii și complicațiile excesului ponderal (1)

Viața Medicală
Dr. Iuliana GHERLAN luni, 11 ianuarie 2016
     Obezitatea se asociază cu un status inflamator cronic discret, caracterizat printr-o producție anormală de citokine (proteina C reactivă, IL-6, TNFα) care determină activarea unor căi de semnalizare intracelulară inflamatorii la nivelul țesutului adipos alb (1). Adipocitele hipertrofiate și celulele stromale de la nivelul țesutului adipos alb amplifică în mod direct răspunsul inflamator sistemic. Țesutul adipos alb conține în mod normal macrofage în proporție de 5–10%. Creșterea ponderală determinată de dieta dezechilibrată este asociată cu o infiltrare semnificativă a țesutului gras cu macrofage, care ajung să reprezinte 60% din țesutul adipos alb pe modelele animale (2).
     Există mai mult ipoteze care încearcă să explice creșterea infiltrării cu macrofage a țesutului adipos, cea mai larg acceptată fiind „ipoteza hipoxiei“, propusă în 2004 de Trayhum și Wood (3). Conform acestei ipoteze, țesutul adipos este mai slab oxigenat în obezitate. Această hipoxie ar activa lipoliza și scăderea preluării acizilor grași liberi de la nivelul țesutului adipos (4), cu declanșarea consecutivă a unui răspuns inflamator pe calea receptorului TLR4.
     Producerea de citokine proinflamatorii la nivelul macrofagelor din țesutul adipos alb este implicată în apariția insulinorezistenței din obezitate, creșterea producției de citokine fiind paralelă cu creșterea conținutului în macrofage a țesutului adipos (2, 5).

 

Structura și funcțiile TNFα

 

     TNFα (Tumor necrosis factor), cunoscut și sub denumirea de cașexină, este o citokină implicată în inflamația sistemică, făcând parte din proteinele de fază acută. Rolul său princeps este de a regla activitatea celulelor imune. TNFα este de asemenea un pirogen endogen. Determinând reacție febrilă, poate induce inflamația și sepsisul, cașexia și apoptoza celulară, inhibă tumorigeneza și replicarea virală. Este implicat ca factor etio­patogenic în numeroase condiții patologice de tipul bolii Alzheimer (6), în neoplazii (7), depresie majoră (8), boli inflamatorii intestinale (9). Alături de proteina asociată hormonului paratiroidian (PTHrp), TNFα este implicat în apariția hipercalcemiilor asociate neoplaziilor.
     În ultima perioadă s-a arătat că rolurile biologice ale TNFα sunt multiple, acesta intervenind în metabolismul lipidic, insulinorezistență și în disfuncția endotelială.
     Sinteza TNFα este controlată de gena corespunzătoare de la nivelul brațului scurt al cromozomului 6 (6p21.3) și este formată din patru exoni, cel de-al patrulea codificând 80% din totalul proteinei secretate (10). TNFα este produs în special de macrofage, dar poate fi produs și de alte celule imune, de celulele epiteliale, endoteliale și tumorale. Este sintetizat ca o proteină transmembranară de tip II, cu greutatea moleculară de 26 kDa, constituită dintr-un domeniu citoplasmatic de 35 de aminoacizi, un segment transmembranar de 21 de aminoacizi și un domeniu extracelular de 177 de aminoacizi. Formează la suprafața celulară homotrimeri prin legături non-covalente, forma solubilă a TNFα având o greutate moleculară de 16 kDa (fig.1).
     Receptorul pentru TNFα este de asemenea o proteină trimerică aparținând familiei complexului major de histocompatibilitate, codificată de cromozomul 6p21.3. Acesta este format dintr-o parte extracelulară de legare a ligandului (care la rândul său este alcătuită din două-șase regiuni bogate în cisteină), o parte transmembranară și o regiune intracelulară (death domain).
     Există mai mulți receptori pentru TNFα, cei mai importanți fiind TNFR1 și TNFR2. Partea solubilă a ambelor tipuri de receptori poate circula liberă în plasmă și poate lega TNFα, neutralizându-l. TNFR1 este prezent în majoritatea celulelor prin intermediul cărora TNFα își exercită aproape toate funcțiile biologice. TNFR2 este prezent mai ales la suprafața celulelor imune și mediază doar câteva roluri biologice ale TNFα.
   Legarea TNFα de receptorul specific conduce la trimerizarea receptorului. Acesta suferă o modificare conformațională care îi permite legarea de porțiunea intracitoplasmatică a unei proteine activatoare – TRADD (TNF receptor asociated death domain protein). Aceasta va duce la activarea a trei căi de semnalizare (11, 12): activarea NF-κB – un factor de transcripție care este implicat în supraviețuirea celulară, răspunsul inflamator și anti-apoptotic, activarea căii MAPK urmată de translocarea JNK în interiorul nucleului, cu activarea consecutivă a unor factori de transcripție de tipul c-Jun și ATF2 (această cale este implicată în diferențierea celulară și în proliferare) și activarea căii caspazelor, prin care complexul TNFα-TNFR determină apoptoza celulară. (…)

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC