Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Boala Huntington

Viața Medicală
Prof. dr. Maria PUIU marţi, 17 ianuarie 2012

Descrisă pentru prima oară în 1872, de dr. George Huntington, boala ce-i poartă numele este rară, determinată monogenic şi manifestată prin tulburări de coordonare a mişcărilor, demenţă, tulburări psihotice. Dna prof. dr. Maria Puiu trece în revistă principalele aspecte genetice, de diagnostic, evoluţie, terapie, îngrijire ale afecţiunii.

 

Boala Huntington (BH) este o afecţiune neurologică ereditară rară, determinată monogenic, care debutează tardiv şi se manifestă prin tulburări de coordonare a mişcărilor, degradare cognitivă progresivă (demenţă) şi tulburări psihotice cauzate de moartea selectivă a neuronilor. Denumită şi choree Huntington, a fost descrisă pentru prima oară de George Huntington, în 1872. Afectează aproximativ 1 din 20.000 de locuitori în Europa, dar este mai rară la alte populaţii.

Aspecte genetice. Deşi este vorba despre o afecţiune ereditară monogenică, în general boala debutează tardiv, între 35 şi 45 de ani (există însă forme cu debut în copilărie sau numai după 60 de ani).
Moartea apoptotică selectivă a neuronilor (sau după studii mai noi, întreruperea procesării informaţiei între neuroni) este indusă de secvenţa poliglutaminică amplificată datorită unei mutaţii dinamice a genei IT15 (4p16.3), care codifică huntingtina.
Mutaţia dinamică, un mecanism recunoscut şi elucidat abia în anii ’90, spre deosebire de mutaţiile clasice prezintă o serie de trăsături neobişnuite. La începutul genei există o secvenţă repetitivă (vezi tabelul), conţinând la persoanele sănătoase 11–34 de repetări de CAG (cele trei nucleotide: citozină, adenină, guanină codifică glutamina din proteina huntingtină). Cu ocazia diviziunii celulare, numărul repetiţiilor acestor nucleotide poate creşte (expansiune). Creşterea peste 35 a numărului de repetări determină starea de boală, care este cu atât mai severă şi debutează cu atât mai precoce cu cât numărul repetiţiilor este mai mare (fenomen de anticipaţie). Această expansiune se poate produce şi cu ocazia meiozei la pacienţi, ceea ce determină moştenirea de către copil a unei secvenţe mai lungi faţă de cea existentă la părinte, şi astfel o manifestare mai gravă a bolii. Expansiunea secvenţei repetitive se produce în general în meioza masculină, astfel penetranţa este mai mare când boala se transmite pe linie paternă. Celulele afectate de această mutaţie dinamică sunt cele din creier, în special neuronii din nucleii bazali, a căror moarte determină simptomatologia caracteristică bolii.
Semne clinice. Manifestările clinice debutează în general între 35 şi 50 de ani  şi se caracterizează prin următoarele tulburări neurologice, cognitive şi comportamentale:
• tulburări motorii de coordonare a mişcărilor, mers instabil, mişcări tipice spasmodice necontrolate (mişcări rapide, neaşteptate, bizare ale feţei, membrelor sau corpului, grimase, choree – dans);
• pierderea progresivă a capacităţilor mintale, a funcţiilor cognitive, tulburări de memorie, pierderea capacităţii de judecată, demenţă;
• tulburări de vorbire;
• tulburări de înghiţire;
• modificări comportamentale, schimbări de personalitate, iritabilitate, instabilitate emoţională, manifestări antisociale;
• manifestări psihotice, depresie, halucinaţii, confuzie, agitaţie, psihoze;
• crize epileptiforme, în special în cazul formelor cu debut în copilărie.
Diagnostic. În baza examenului clinic neurologic şi a antecedentelor familiale se poate stabili diagnosticul.
Unele examinări paraclinice imagistice sunt sugestive pentru boală (de ex. tomografia computerizată craniană poate arăta atrofie cerebrală, fig. 1). Microscopia electronică furnizează imagini ale neuronilor cu incluziuni specifice bolii (fig. 2).
Analiza mutaţiei genice confirmă diagnosticul clinic, aduce informaţii suplimentare în ceea ce priveşte prognosticul (anticipaţie în funcţie de numărul repetiţiilor de trinucleotide) şi permite diagnosticul la rudele sănătoase dar purtătoare de mutaţie care vor dezvolta boala ulterior (diagnostic molecular presimptomatic).
Consult genetic. Boala Huntington se transmite după modelul autozomal dominant, ceea ce înseamnă că dacă un părinte este afectat, riscul de apariţie a bolii la copii este de 50%. Mutaţia poate apărea şi de novo, situaţie în care părinţii nu sunt afectaţi, dar boala se moşteneşte la descendenţii pacientului cu acelaşi risc crescut, caracteristic transmiterii autozomal dominante.
Boala se transmite la descendenţii de sex masculin sau feminin, în egală măsură, realizând în familie aşa-numita transmitere pe verticală, cu mai multe generaţii succesive afectate (aspect asemănător arborelui genealogic din fig. 3). Toate aceste aspecte complexe susţin necesitatea unui consult genetic individualizat.
Diagnostic prenatal. Deşi este posibil, oportunitatea diagnosticului presimptomatic şi prenatal constituie încă o dilemă etică.
Evoluţie şi prognostic. După debutul clinic, boala Huntington prezintă evoluţie progresivă. Însă rapiditatea evoluţiei şi gravitatea simptomelor pot prezenta variaţii de la un caz la altul, chiar între membrii aceleaşi familii.
În general, decesul se produce după 15–20 ani de la debut, frecvent prin infecţii sau suicid.
Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire.În prezent, BH se consideră incurabilă.
Intervenţiile terapeutice au ca scop încetinirea progresiei şi menţinerea pentru o perioadă cât mai lungă a capacităţilor motorii şi intelectuale.
Alegerea medicaţiei depinde de simptomele prezente la pacienţi. Astfel, de exemplu, unele medicamente cu efect antidopaminergic (de ex. haloperidol, fenotiazină) pot reduce tuburările comportamentale şi motorii, iar altele se pot folosi pentru controlul mişcărilor coreiforme (tetrabenazină, amantadină). Se pare că administarea coenzimei Q10 poate încetini progresia bolii.
Acordarea sfatului genetic constituie parte integrantă a îngrijirii familiilor afectate de BH. Posibilitatea diagnosticului presimptomatic poate fi oferit rudelor de vârstă adultă. Având în vedere riscul mare de transmitere a bolii de 50%, pot fi luate în considerare alternative reproductive (de exemplu, adopţia).
Viaţa cotidiană. De la debutul bolii pot fi necesare diferite măsuri de monitorizare şi supraveghere a pacienţilor, care au obiective variate specifice cazurilor, de la utilizarea unor ajutoare pentru memorizare până la prevenirea tentativelor de suicid.
Progresiv, pacienţii îşi pierd capacitatea de autoîngrijire şi de comunicare şi necesită îngrijire, frecvent 24 de ore/zi în stadiile avansate.
Alăturarea la un grup de suport alcătuit din alţi pacienţii şi rude din familii afectate poate reduce stresul şi temerile legate de boală şi ajuta în luarea unor decizii.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.