Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Boala cardiacă neurogenă

Viața Medicală
Acad. Constantin POPA vineri, 1 aprilie 2011

   Cercetările moderne au definit conceptul de boală cardiacă neurogenă (neurogenic heart disease), ce se deosebeşte din punct de vedere patogenic şi chiar clinic de boala cardiacă propriu-zisă. Delimitarea acestei entităţi în cadrul neurocardiologiei apelează astăzi la modificările metabolice cerebrale şi, desigur, la o nouă interpretare a sistemului autonom de reglare a activităţii cardiace. Despre acest subiect aflaţi din articolul de la rubrica „Creierul vascular“, semnată de dl acad. Constantin Popa.

 

   Suferinţa cardiacă de cauză cerebrală a fost remarcată încă din secolul XIX, prin anomalii cardiace fără leziuni cardiace vasculare sau parenchimatoase decelabile. Afecţiunile creierului cu răsunet asupra cordului au fost observate la început în bolile vasculare (în special în hemoragia subarahnoidiană), dar şi în alte afecţiuni. S-a remarcat de la început importanţa pe care o are leziunea cerebrală în lobul insular de partea dreaptă.
   Cercetările moderne au definit conceptul de boală cardiacă neurogenă (neurogenic heart disease), ce se deosebeşte din punct de vedere patogenic şi chiar clinic de boala cardiacă propriu-zisă. Delimitarea acestei entităţi în cadrul neurocardiologiei apelează astăzi la modificările metabolice cerebrale şi, desigur, la o nouă interpretare a sistemului autonom de reglare a activităţii cardiace. Descoperirea prezenţei troponinei şi în infarctul cerebral obligă cercetătorii la o riguroasă interpretare a modificărilor biochimice. Interpretarea neurocardiologică devine astfel un element de mare acurateţe şi responsabilitate terapeutică şi această problemă se rezolvă în „unităţile de stroke“.
 
   Manifestări clinice
   • Adesea asimptomatice;
   • Modificările ECG şi/sau creşterile enzimelor cardiace sunt cele mai frecvente modalităţi de prezentare;
   • La unii bolnavi apare decesul neaşteptat, probabil prin aritmie cardiacă.

   Enzimele cardiace
   • Aspartat aminotransferaza serică (AST sau TGO), lactat dehidrogenaza (LDH) şi creatinfosfokinaza totală (CPK) pot fi crescute izolat sau în combinaţie;
   • În boala cardiacă neurogenă, toate cele trei enzime cresc gradat în primele patru-cinci zile după ictus, sugerând continuarea unui grad de necroză miocardică. Nivelurile revin de obicei la normal în mai puţin de două săptămâni;
   • În infarctul miocardic acut apare o creştere mult mai rapidă a nivelului de CPK în primele 12–48 de ore.

   Anomalii de depolarizare-repolarizare
   • 40–60% în hemoragia subarahnoidiană, 80% în hemoragia cerebrală şi 15% în stroke-ul ischemic;
   • Aproximativ 75% din pacienţii cu stroke au tulburări de ritm în stadiile iniţiale ale bolii.
   Nu există un test clinic disponibil care să permită diferenţierea infarctului miocardic de miocitoliză.
   Totuşi, următoarele elemente sugerează mai degrabă miocitoliză focală decât infarct miocardic clasic:
   • Vârsta tânără;
   • Absenţa istoricului de infarct miocardic sau angină pectorală;
   • Absenţa simptomelor tipice de angină sau infarct miocardic;
   • Prezenţa unor leziuni intracraniene semnificative, incluzând infarctul cerebral, hemoragia intracerebrală, hemoragia subarahnoidiană sau contuzia cerebrală severă;
   • Traseul electrocardiografic este modificat tranzitoriu, cu revenire completă la traseul de bază;
   • Absenţa creşterii sau creştere uşoară a activităţii serice a CPK;
   • Absenţa unor tulburări hemodinamice semnificative.

   Moartea subită după stroke-ul acut
   Datele de până acum arată că riscul de moarte subită rămâne nemodificat, 30 de zile după stroke-ul acut. Este foarte important de stabilit această perioadă, deoarece ajută clinicianul în vederea monitorizării. De asemenea, este de folos la stabilirea duratei tratamentului antiaritmic.
   Pentru a evita complicaţiile aritmiilor ventriculare maligne, se propune un tratament empiric cu agenţi antiaritmici. Betablocanţii adrenergici ar fi alegerea logică. Studii experimentale pe animale au arătat efectul cardioprotector al propranololului.
   Cunoscând succesul cu betablocante adrenergice în IMA pentru reducerea aritmiilor şi a deceselor prin moarte subită, devine raţională evaluarea efectului cardioprotector al blocantelor betaadrenergice la pacienţii cu evenimente cerebrovasculare.
 
   Tulburări de ritm cardiac
   Aritmiile cardiace sunt frecvente la pacienţii cu atac cerebral. 75% din pacienţi au tulburări de ritm în stadiile iniţiale ale bolii (Acheson J şi colab.). Pacienţii cu suferinţă emisferică au mai frecvent aritmii cardice comparativ cu cei care prezintă leziuni de trunchi cerebral, în special cei cu patologie de emisferă cerebrală dreaptă. Aritmiile pot fi acompaniate sau nu de modificări ECG.
   Au fost raportate aritmii relativ benigne: • tahicardia sinusală • contracţii premature atriale sau ventriculare, cu semnificaţie fiziologică sau clinică redusă • fibrilaţia atrială şi flutterul apar, de asemenea, frecvent.
   Aritmiile maligne: • tahicardia ventriculară • fibrilaţia ventriculară • torsada vârfurilor, formă polimorfă specifică de tahicardie ventriculară, asociată cu interval Q–T prelungit. Toate aceste aritmii sunt cel mai adesea impredictibile, cu debut brutal şi conduc la compromiterea hemodinamică severă. Ele sunt considerate a fi cauza morţilor subite printre bolnavii cu boli cardiace şi cerebrovasculare.

   Direcţii de viitor
   • Pentru a justifica monitorizarea continuă sau tratamentul bolii cardiace neurogene, trebuie cunoscute istoria naturală şi prognosticul.
  • Boala cardiacă neurogenă nu mai este considerată rară. Este important să identificăm factorii de risc care predispun bolnavul la aritmii maligne, ameninţătoare de viaţă. Aceasta implică efectuarea unui studiu prospectiv care să includă un număr important de pacienţi cu stroke.
   • Parametrii care conduc la determinarea tonusului parasimpatic/simpatic, precum şi variabilitatea alurii ventriculare se pot dovedi utile.
 
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.