Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Aplicațiile electromiografiei

Viața Medicală
Dr. Floriana BOGHEZ luni, 28 decembrie 2015
     Electromiografia (EMG), numită corect electroneuromiografie, este o metodă de diagnostic care vizează bolile sistemului nervos periferic compus din nervi (spinali și cranieni) și mușchi. Aceasta are două părți principale: studiul de conducere nervoasă (măsurarea vitezelor de conducere) și electromiografia propriu-zisă. Studiul de conducere nervoasă se efectuează prin aplicarea unor stimuli electrici la nivelul pielii, pe traiectul nervilor senzitivi sau motori și culegerea informației cu ajutorul unor electrozi de suprafață, aplicați pe traseul aceluiași nerv sau pe mușchiul inervat de nervul studiat. Studiu electromiografic se realizează cu ajutorul unui electrod în formă de ac, introdus intramuscular, care înregistrează activitatea electrică a mușchiului, de repaus și contractilă.
     Scopul investigației este de a diagnostica afecțiuni neuromusculare precum cele ale nervilor periferici, boli ale plăcii neuromusculare sau ale mușchilor. Plaja largă a semnelor și simptomelor pacienților cuprinde dureri, amorțeli, furnicături, tulburări de sensibilitate, scăderea forței musculare, atrofii musculare, fasciculații, crampe etc. De altfel, electromiografia poate fi privită ca o extensie a examinării clinice și trebuie întotdeauna interpretată în raport cu aceasta.
     Investigația se efectuează frecvent în regim ambulatoriu, într-un cabinet plăcut, bine izolat electric. Pacientul, cât mai relaxat, trebuie așezat confortabil pe un pat sau canapea, iar înainte de a începe examinarea, se discută atent motivele prezentării și se lămuresc detaliile legate de tehnica de diagnostic. Electromiografia are un grad de invazivitate comparativ cu alte metode de investigație, precum ecografia, radiografia etc, iar în anumite momente presupune și o participare activă a pacientului. Durata depinde de la un pacient la altul, în medie fiind între 30–60 de minute.
     Principalul risc al investigației este disconfortul determinat de impulsurile electrice și inserția intramusculară a acului. Având în vedere că se practică și la copii, acest disconfort este totuși redus. Întrucât durerea este o senzație subiectivă, ea diferă de la un pacient la altul, unii pacienți considerând chiar agreabilă procedura. Complicațiile sunt rare, fiind reprezentate de sângerarea la locul inserției electrodului ac, urmată de apariția unei echimoze sau hematom, ori penetrarea unor alte structuri (nerv, vas de sânge, plămân, tub digestiv etc).

 

Cum trebuie pregătit pacientul înainte de investigație?

 

     Pacientul trebuie să aibă pielea curată și să nu aibă infecții cutanate, mai ales în zona ce urmează a fi explorată (dacă pacientul are un membru imobilizat în aparat gipsat și care trebuie  explorat, aparatul gipsat se îndepărtează). Pacientul este dezbrăcat și întins pe o canapea într-o poziție cât mai confortabilă, pielea fiind dezinfectată cu un antiseptic obișnuit. Și temperatura este importantă, scăderea acesteia modificând studiul electric și ducând la rezultate fals-pozitive. În general, o temperatură a extremităților sub 33 de grade nu este recomandată și trebuie realizată încălzirea înainte de a începe procedura. 
     În asocierea unui tratament anticoagulant, este important ca pacientul să aibă o determinare recentă de INR (intervalul terapeutic obișnuit este între doi și trei), pentru a aprecia riscul de sângerare, cu posibilitatea apariției unui hematom. Dacă INR-ul crește peste trei, crește foarte mult și riscul hematoamelor musculare, fiind necesară scăderea valorilor. Personal prefer ca în aceste situații să nu înțep mușchi bine vascularizați sau de la nivelul feței și trunchiului.

 

Ce se poate face cu un electromiograf?

 

     Electromiograful este, de fapt, un computer prevăzut cu un soft special care permite colectarea datelor și interpretarea lor, efectuându-se mai multe tipuri de investigații. Studiul conducerii nervoase (electroneurografia) presupune studiul nervilor motori și senzitivi, cu ajutorul unor impulsuri electrice ce determină reacții ale nervului, culese apoi cu electrozi speciali de suprafață. Stimularea nervoasă repetitivă este utilizată în diagnosticul afecțiunilor de placă motorie (miastenia gravis, sindromul Eaton-Lambert, botulismul), și reprezintă un studiu electric în care se aplică stimuli pe traiectul unui nerv și se culege răspunsul motor cu electrozi de suprafață montați la nivelul mușchiului studiat, stimulii fiind repetați, de intensitate supramaximală.
     Studiul electromiografic este o metodă de diagnostic complementară studiului de conducere, care utilizează un electrod ac, iar prin inserția intramusculară a acului se culeg informații atât despre mușchiul puncționat, cât și despre nervul și rădăcinile spinale care îl inervează. De aceea, se folosește în boli musculare (miopatii) și în boli ale nervilor periferici (neuropatii). Testul poate fi calitativ și cantitativ. Frecvent sunt necesare mai multe înțepături și este dificilă aprecierea numărului lor de la început.
     Electromiografia de fibră unică (single-fiber EMG) este o tehnică specială care are utilitate maximă în afecțiunile joncțiunii neuromusculare, prin înregistrarea potențialelor individuale de fibre musculare. Migăloasă, tehnica presupune multă participare și răbdare din partea pacientului.
     Potențialele evocate vizuale (PEV) aduc informații importante privind integritatea funcțională a analizatorului vizual, în special la nivelul nervului optic, în porțiunea prechiasmatică. Se folosesc în boli demielinizante (cel mai frecvent pentru nevrita optică retrobulbară din scleroza multiplă), boli inflamatorii ale sistemului nervos central, boli degenerative ale sistemului nervos central, boli vasculare, compresiuni asupra nervului optic sau chiasmei optice. Potențialele evocate senzitive (PES) aduc informații despre integritatea funcțională a sistemului somatosenzitiv, cu reprezentare periferică, spinală și cerebrală, folosite în afecțiuni ale sistemului nervos periferic (polineuropatii, plexopatii, radiculopatii), afecțiuni ale măduvei spinării și leziuni cerebrale.
     Sistemul autonom simpatic și parasimpatic are un rol esențial în funcționarea tuturor organelor și sistemelor organismului. Testele autonome realizate cu ajutorul electromiografului au capacitatea de a putea evidenția o afectare a acestui sistem vegetativ. Cele mai practicate sunt testul cutanat simpatic, bazat pe răspunsul glandelor sudoripare din palmă sau talpă la un stimul intens (fonic, mecanic, electric etc), și testul de măsurare a frecvenței cardiace la manevra Valsalva sau respirație profundă.
     Reflexul de clipire este o metodă electrofiziologică de explorare a nervilor cranieni V (trigemen) și VII (facial), putând detecta anomalii la nivelul întregului arc reflex la care acești doi nervi participă, de fapt reflexul cornean (de clipire).
     Tremorul este o mișcare ritmică, involuntară și oscilatorie a unei părți a corpului și poate apărea singur sau în asociere cu alte semne. Măsurarea frecvenței sale este importantă pentru că poate susține sau nu un diagnostic corect al pacientului cu acest tablou clinic. De exemplu, boala Parkinson are o frecvență a tremorului de 4–6 Hz, pe când tremorul esențial are frecvențe mai mari. De cele mai multe ori, electromiografia permite măsurarea frecvenței tremorului și poate face chiar și o analiză calitativă a acestuia.

 

Indicații

 

     Acest studiu electric este util în aproape toate bolile sistemului nervos periferic, însă cel mai frecvent examinez în laboratorul de EMG pacienți cu radiculopatii (cauzate în special de herniile de disc lombare sau cervicale), neuropatii de încarcerare (sindromul de canal carpian sau de canal cubital), polineuropatii, sindromul crampe-fasciculații, miopatii, miastenia gravis, plexopatii, neuropatii optice sau pareze faciale periferice. Astfel, ni se adresează pacienți trimiși de colegii noștri neurologi, neurochirurgi, ortopezi, reumatologi, chirurgi plasticieni, oftalmologi, medici interniști sau medici de medicina familiei. Importanța investigației constă în faptul că pune diagnosticul și în funcție de patologie, repetată acolo unde este nevoie, cu aprecierea evoluției bolii sau a răspunsului la tratament.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC